2,236 matches
-
prin care a trecut el de-a lungul timpului. Să revenim la actorie. Ești un artist plin de temperament. Cel puțin aceasta-i impresia creată până în actualul moment de actorul Ștefan Zaharia: o stare de spirit densă, febrilă, vibrantă, o încordare obsedantă de a nu ezita, de a nu da greș, de a nu fi acompaniat tutelar, de a nu merge serpentinat spre nimic, spre nimeni! Ce urmează? Urmează ca atragerea echilibrată spre arta în toate formele, să-mi fie în
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
așază între noi o foaie / de hârtie. Suntem mai nedumeriți / decât după alungarea din Rai. Nu știm dacă e dar, ori pedeapsă. Albul e rece, neutru. Tu privești în el / ca într-o oglindă, eu ca într-un mormânt. / Așteptăm. Încordarea crește. Deodată, / tu spargi oglinda, eu deschid mormântul. / Dumnezeu întoarce foaia de hârtie / pe cealaltă parte.» (p. 5). Imediat, în valea tastaturii, dar tot pe coordonate ars-poeticești, costelstăncuianul erou liric, poate, cândva, nu acum, în calitate de „fiu risipitor de hârtie“, își
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
la urma urmei, întrucât, știm prea bine, scrisul este altar, și munca trudnică devine sacrificiu. Nu oricine este dispusă facă acet gest măreț. Titina Nica Țene a avut curajul de a răzbi, de a arăta sieși și lumii că, prin încordare permanentă, prin jertfă neobosită, piedicile și obstacolele pot fi surmontate. O carte vie, pulsândă, din care se pot trage multe învățături, fapt ce o recomandă deopotrivă celor mari și celor mici. O carte la ceas aniversar, scrisă într-un limbaj
CONSACRARE ŞI DIALOGUL CU SINE, CRONICĂ DE PROF.DR.MIHAELA ROTARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353447_a_354776]
-
avea masca de oxigen ar sta fetele numai pe lângă el, să mor dacă n-ar fi așa! N-a mișcat, dar a tresărit așa, cum să mă explic io pe mine..., așa am simțit mai mult decât am văzut... O încordare așa, domnu’ doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele am avut senzația că băiatul acesta fie visează, fie își amintește ceva care l-a marcat în viața lui
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
Acasa > Cultural > Modele > ALEXANDRU LULESCU. ACTOR DE CUPLET ȘI DEOPOTRIVĂ DE MONOLOG Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Uneori necrezut de greu, alteori cu încordarea răbdării se sudează un cuplu în teatru. E un înțeles de bază în această închegare care pare paradoxală: potrivirea. Cum așa?! Dacă în toate scenariile de comedie în cuplu protagoniștii se ciocnesc între ei, unul e mai încuiat, altul mai
ALEXANDRU LULESCU. ACTOR DE CUPLET ŞI DEOPOTRIVĂ DE MONOLOG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353519_a_354848]
-
din mândria și încăpățânarea ei. - Lord M.Joseph este mai mult plecat cu afacerile, însă timpul liber și-l petrece mai des cu copiii, spre deliciul lui Beth și disperarea lui Mary. Marge râdea și Alma se destinse ușor din încordarea curiozității. - Lordul se mai plimbă și cu alte doamne, neconvenabil pentru lady Morgan. Nu-i problemă, se consolează cu Eustace. - Este treaba lor! se ridică, brusc, Alma. Mă bucur, că cei mici sunt bine. - Desigur, o privi pieziș Marge. - Lady
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
valuri de furtună biciuite! Spre ziuă însă crivăul le-a izbăvit Și cu suflarea-i rece toate le-a-mpietrit, urmele elegiei antice sunt prezente în evoluții aspre. În alte multe alte poezii, sentimental coroziv al tristeții este redat prin încordare critică și comentariu livresc, dar nu umoristic: Îți mulțumesc, o! Doamne că-n fine am o casă! Că s-a sfârșit calvarul și pot să intru-n clasă Cu-o față mai senină, cu zâmbetul amabil Al omului ce are
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
și pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să știi, o mai pocneam eu, o mai pocneau alții... nu costau prea mult reparațiile. Odată, am lăsat-o în parcarea unei... Nu mai ascult. Mușchii spatelui au început să mă doară de încordare. Vreau la mama, oricât de copilărește ar suna. Liniștea casei părintești și siguranța curții împrejmuite cu o centură de corcoduși, mi se par acum cele mai frumoase vise posibile. Am ajuns în cele din urmă, iar norocul meu fu acela
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
spațiul unei biblioteci, într-o “zi frumoasă de martie”, când “soarele strălucea destul de puternic” pentru perioada în care autoarea și-a dorit să pună în scenă acțiunea unor întâmplări fantastice deosebite. Locul acela, al bibliotecii, concentrează horrorul ca stare de încordare a cititorului. Construită sub forma unui basm, povestirea Adrianei Elena Chiriță, “Sânzienele”, solicită atenția cititorului să urmărească firul acțiunii fantastice a unei acțiuni în care binele învinge întotdeauna răul. Mădălina Paltin ne introduce cu povestirea sa, “Blestemul unei familii și
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
te gândești că este apa”, cu alte cuvinte să te amăgești oprindu-te cu gândul la gardul concretului... Întrebat dacă este un om dezamăgit, a răspuns:„Nu sunt un om dezamăgit, sunt mai degrabă ruinat pe dinăuntru de prea multă încordare”. Cât privește subiectul religiei, răspunsul a fost: „Nu sunt religios, dar nu sunt insensibil față de dimensiunea religioasă... Personal cred că religia merge mult mai în adâncime decât orice altă reflecție a spiritului uman și că adevărata viziune a vieții este
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
vrac. Cum o să fie oare la -ntoarcearea de-apoi, Când voi veni la tine ori înger, ori strigoi Și ți-oi veghea tot somnul și buza ți-oi atinge, Ai râde iar în barbă, sau ai începe-a plânge? De-atăta încordare, simt un parfum al florii Ce râde în fereastră c-au apărut iar zorii... Chiar dacă-aud întruna că sunt un mare drac, Eu simt cum crește-n mine un înger mic cu trac. Referință Bibliografică: Sunt înger sau drac? / Elena
SUNT ÎNGER SAU DRAC? de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353917_a_355246]
-
au reținut oamenii ăștia, băi, frate?” se întreba polițistul, simțind cum îi plesnesc tâmplele de furie. S-a întors pe călcâie și a plecat, fără să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare, în încordarea-i nefirească. L-a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i-a vorbit cu năduf: - L-ai reținut pe
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
plesnitori de peretele din spate, ceea ce-l aduce pe Marius Chicoș Rostogan, într-o stare de enervare ce crește pe măsură ce gestul elevului obraznic se repetă, iar elevii spun că acesta este Popescu. Vocabularul dascălului devine principala formă de exteriorizare a încordării nervoase la care este supus. El le adresează întrebarea „ Cine a fost porcul și măgarul” pe care o reia de două ori cu ușoare modificări: „Cine-i porcul și măgarul?” și „Care e iar măgarul și porcul care n-are
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
-și vesele mai departe plimbarea prin piață. Acea secundă în care privirile pictorului s-au intersectat cu cele ale Adrianei, au fost ca o electrocutare ce i-a trecut prin întregul corp. Ceva a săgetat-o simțind un fior de încordare care odată ce i-a dat drumul din strânsoarea chingilor ce-o cuprinse, s-a transformat într-o căldură care i-a invadat întregul trup, transformându-se apoi doar în plăcere. Era ceva ce i se întâmpla pentru prima dată. Până
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
amânarea. Mulțumit, Eugen își freca mâinile de satisfacție, neuitând, după cum îi era obiceiul, să aducă mulțumire Domnului pentru sprijinul tacit pe care îl primea atunci când situațiile păreau să fie fără ieșire. Iustin dădea semne evidente de revenire, așa încât starea de încordare pe care o simțea se estompa din ce în ce mai mult. Între timp, Iuliana și mama ei, cu sprijinul asistentelor cărora Eugen le dăduse dispoziție să fie primite pentru o scurtă vizită la patul bolnavului, își terminaseră vizita. Ca măsură de precauție suplimentară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
mulțumit de sine, ducându-și fără voia dânsului mâna dreaptă, la bărbie. Știam de pe timpul pe când îi eram elevă, că avea acest obicei; acest gest îl făcea în momentele sale de mare bucurie, sau uneori în momentele sale de mare încordare. Uneori când venea lângă șevaletul la care lucram, spre a-mi supune atenției domniei sale lucrarea executată de mine, același gest făcea. De cele mai multe ori, aveam sentimentul emoției excesive, neștiind ce anume îmi va spune: este bine, sau este mediocru. Așa
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
de mine, același gest făcea. De cele mai multe ori, aveam sentimentul emoției excesive, neștiind ce anume îmi va spune: este bine, sau este mediocru. Așa i-am deprins acest obicei; îl făcea în momente de mulțumire sufletească, sau în momente de încordare. În cele câteva zeci de minute, domnia sa mi-a povestit despre expoziția dânsului pe care a avut-o la Chișinău și despre festivitatea care s-a numit Podul de flori peste apa Prutului, la care a fost invitat să participe
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau față în față acum, în încordare și delir. A primit suflarea animalului în piept și pumni, i-a cuprins grumazul, și-a înfipt oasele degetelor în blană, i-a pătruns în carnea fierbinte, în fibre. Botul și vibrizele îi mângâiau și îi sărutau fruntea, obrajii, gâtul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
poemelor semnate. Pe marinarul pasionat de literatură, remarcabilul poet Florin Ciocea, l-am lăsat intenționat ultimul pentru că m-a intrigat afirmațiile acestui Domn POET, cu litere mari, într-unul din interviurile sale: „De fiecare dată, când există un moment de încordare, mă refugiez în poezie. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu prea obosit și să adorm, însă noaptea m-am trezit și am scris câteva versuri, ca să am eu somnul liniștit”. Marinarul acesta, naveghează prin conștiința și sensibilitatea
SLOBOZI SĂ CONTINUĂM „DRUMUL CĂRŢII” INIŢIAT DE GRUP MEDIA SINGUR de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781]
-
am zis eu c-a făcut boacăne? Nu face ăsta prostii. E flăcău cuminte, lasă că-l știu eu... Ca și ăl mic... Pe unde e prâslea, că nu l-am văzut prin curte, a lungit milițianul discuția, satisfăcut de încordarea ce se citea cu ușurință pe chipul îngrijorat al lui Vasile... Nu-i boacănă, dar a venit vremea să recruteze, că până în octombrie face 18 ani și armata îi bate la ușă, asta e...! - Hm! Și pentru asta trebuia să
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Și iată, din toate, nimicul Un înger, apoi, s-a născut... / - Acestea erau, deci, nimicul, / Și-ndată, orice a tăcut! (Controversă), stare la care, cu înfrigurare, și Marin Sorescu medita în poezia sa „Gând”: „Că vine moartea / și atunci această încordare / îmi trece”. Literatul se simte eliberat, despovărat de lumesc în clipa detașării, lumea lui adevărată din momentul acela se unește cu eul lui purificat într-un fiind superior. Întoarcerea la Geneză sugerează începutul și o cu totul altă dominare a
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
clipa aceea. Doborît de excitare, a privit-o pe frumoasa femeie culegîndu-și chiloțeii de pe bord și dispărînd în pădure. De ciudă, a izbit cu pumnul în capotă, s-a șters la gură și a ieșit pe autostradă, ca să-și potolească încordarea cu vreo traseistă haioasă, pe care trebuie s-o plătești dinainte, dacă vrei să se excite. Și bărbații știu acest lucru. Numai labagii au pretenția să fie iubiți preț de o singurătate în doi pentru cîțiva bani acolo! Adelina, după ce
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
cu tine - a lăuntrului tău cel adevărat, personal original, al interiorului tău cel din fire, aplecat spre Sfânta Rânduială, cel de sub copleșitorul înveliș de împrumuturi, influențe, psihoze și exasperări de tot felul, sub care ne mascăm. Această regăsire este semnalul încordării și cuceririi tale cu tot adâncul ființei tale pentru Ordine; și sforțarea aceasta de cinstită și sinceră înrădăcinare în ordinea dumnezeiască se continuă și rămâne aprinsă în adâncul vieții tale sufletești, ca o rezervă permanentă într-o zonă de ascunsă
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
eului. Alteori constată, în ton ironic: “Eu am venit să mă rog,/ diavolul trăgea cu urechea,/ certând lacrima apusă,/ pe trupul icoanei” (p. 100). Stările astfel inventariate liric de volumul “În vestiarul inimii” indică și o anumită suferință și o încordare interioară fie jucată, fie reală: “Urlă tăcerea/ încolăcită pe sprânceana ferestrei/ prin care privește departele,/ tremurând a oboseli” (p. 14, “Când gândește luna”). Lucrurile cu spațiul gol dintre ele, devin, uneori obsesive amenințând cu vidul ori nonsensul: “Adâncul mă privește
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
că mai apare. Au dat „faliment”! Chiar ați crezut? Revista a apărut. Adevărat, cu puțină întârziere, dar fără a ignora ordinea lunilor anului, fără a elimina vreuna dintre ele. A fost puțină vacanță, puține călătorii pentru documentare, puțină așteptare și încordare în lipsa persoanei din spatele computerului și... cam atât! Un om atât de sufletist și de ambițios în a susține actul de cultură, cum este directorul fondator al revistei, nu poate lăsa iubitorii de proză și de poezie, de teatru ori de
CHIAR AŢI CREZUT? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358053_a_359382]