1,521 matches
-
un palat din Praga anturajului regal astfel că Louis-Antoine și Carol al X-lea s-au mutat acolo. Francisc I a murit în 1835 iar succesorul său, Ferdinand I, a spus familiei regale franceze că are nevoie de palat pentru încoronarea sa care a avut loc în vara anului 1836. Louis Antoine, Carol al X-lea și anturajul lor s-au stabilit la castelul din Graffenberg în Gorizia la 21 octombrie 1836. Mulți legitimiști nu au recunoscut abdicarea ca fiind validă
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
După un deceniu de lupte cu adversarii din Norvegia, s-a încoronat rege al acestei țări în 1028. Capitala de atunci a regatului suedez, Sigtuna, era de asemenea sub stăpânirea lui Knut, dar nu s-a înregistrat faptul istoric al încoronării. Knut era al doilea fiu al regelui Harald; se presupune că mama sa era Swietoslawa, fiica regelui Mieszko I al Poloniei. Knut intră în istorie odată cu campania de cucerire a Angliei din 1013, în care își însoțește tatăl. Anglia a
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
a sugerat ca tânăra prințesă să se alăture guvernării, după ce a împlinit vârsta de 16 ani, însă ea a cerut să aștepte până când va împlini 18 ani, așa cum a făcut și tatăl ei. În 1644 ea a preluat tronul deși încoronarea a fost amânată din cauza războiului cu Danemarca. Prima ei misiune majoră a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a făcut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland și Ösel Suediei, în timp ce Norvegia a poerdut districtele Jämtland
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
cuptor Coleman și o cișmea cu apă rece. - Începe era traducerilor de texte. Se tipăresc astfel Viața Sf. Teofil cel nebun pentru Hristos din lavra peșterilor Kievului, Viața Sfintei Xenia din St. Petersburg (publicată la Jordanville) și fragmente din Istoria Încoronării Imperiale Rusești pentru Comitetul Tineretului Ortodox Rus. 1970 - mănăstirea găzduiește un simpozion intitulat „Voci Uitate - Femeile în perioada de început a Bisericii”. 1972 - Lev este tuns diacon în Biserică Ortodoxă Rusă din Exil. 1973 - Diaconul Lev primește o parohie în
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
confirmate ca fief imperial de către Ludovic, devenit împărat, în 1314. El a continuat neîncetatele dispute dintre casa de Berg și arhiepiscopii de Köln. În 1327/1328, el s-a alăturat lui Ludovic de Bavaria în călătoria acestuia la Roma, în vederea încoronării imperiale. Adolf a primit privilegiul de a bate monede de argint, ceea ce el deja efectua la Wipperfürth. În 1337 Adolf s-a raliat alianței anglo-germane care a cauzat începerea Războiului de 100 de ani. În 1312, Adolf s-a căsătorit
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
Lacy, al treilea Conte de Lincoln, acesta a moștenit Ducatele de Lincoln și Salisbury, devenit cel mai puternic nobil din Anglia. Venitul său a fost de 11.000 de lire pe an, dublu față de următorul Conte. Thomas a serivit la încoronarea verișorului său, regele Eduard al II-lea al Angliei, pe 25 februarie 1308, ducând sabia Sfântului Eduard Confesorul. După susținerea lui Eduard, Thomas a fost unul dintre cei care au votat pentru alungarea lui Piers Gaveston (amantul regelui). Thomas a
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
campania condusă de fratele lui Henric al V-lea, Ioan de Lancaster, primul Duce de Bedford. A fost implicată și Ioana d'Arc, ajutată de forțele sale, care au ridicat asediul de la Orleans. Victoria franceză în Bătălia de la Patay și încoronarea Delfinului, au evitat numeroase atacuri. Ioana a fost capturată de burgunzi, vândută englezilor, acuzată de vrăjitorie și arsă pe rug. În timpul minorității lui Henric al VI-lea, războiul a cauzat o diversiune politică între Lancasteri și Plantageneți. Bedford a vrut
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
de opt ani, a fost trimis de mama sa, ducesa de York, în Țările de Jos, însoțit de fratele său mai mare, George. Aceștia s-au reîntors în Anglia după înfrângerea Lancasterilor în bătălia de la Towton și a participat la încoronarea fratelui său mai mare, Eduard al IV-lea, în 1461. Richard a fost numit duce de Gloucester, și a fost făcut Cavaler al Jartierei și Cavaler de Bath. Apoi a fost trimis pe terenurile lui Warwick de la Middleham pentru formarea
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
au murit fără moștenitori. Este posibil ca John să fi fost executat în 1499, deși nu există nici o înregistrare despre acest lucru în afară de o afirmație a lui George Buck un secol mai târziu. Caterina se pare că a murit înainte de încoronarea verișoarei sale, Elisabeta de York, la 25 noiembrie 1487.
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
o catapeteasmă din lemn sculptat. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați înainte de 1880 de un zugrav necunoscut. Pe bolta naosului este reprezentat Iisus Pantocrator, iar în cele patru colțuri sunt reprezentați cei patru evangheliști. Pe bolta altarului sunt pictate Încoronarea Maicii Domnului și Sf. Treime. Pe pereții altarului sunt pictați de la dreapta la stânga Sf. Alexandru, Sf. Iacob, Sfinții Trei Ierarhi (Grigore Bogoslovul, Ion Gură de Aur și Vasile cel Mare), Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Antonie, Sf. Atanasie, Sf. Modest
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
eliminat de la husari și transferat la un regiment de dragoni și trimis să își îndeplinească îndatoririle de poliție în satele sărace și pustii, de-a lungul frontierei austro-ruse. În august 1902 Francisco José era la Londra pentru a participa la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit. La 11 septembrie a fost pus sub acuzare de Tribunalul Penal Central pentru că a comis un act de indecență între bărbați cu un băiat de cincisprezece ani. Un martor a afirmat că
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
coproprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele de "Oamenii lordului Chamberlain" - compania și-a luat numele, ca și altele din acea perioadă, după numele sponsorului ei aristocrat. A devenit destul de cunoscută pentru ca, după moartea reginei Elisabeta I și încoronarea lui James I (1603), noul monarh să adopte trupa, care a fost cunoscută sub numele "Oamenii regelui". Diverse documente ale unor chestiuni legale și ale unor tranzacții dovedesc că Shakespeare devenise o persoană importantă în anii petrecuți la Londra. Se
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
frați ai săi au fost înconjurați în biserică de mercenarii marelui conostaulos și, din porunca acestuia, au fost tăiați cu săbiile chiar acolo. Noul tutore, Mihail Paleologul, s-a proclamat, în curând, el însuși împărat și s-a încoronat, iar încoronarea solemnă pentru domnie a lui Ioan IV a fost amânată. Patriarhul a pus condiția ca, la atingerea majoratului, Laskaris să devină autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat. După cucerirea Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul s-a încoronat
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
Italia, Boemia, Burgundia. Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urmă diviziunii Imperiului Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
faptului că majoritatea populației sale și a elitei politice erau de etnie germană, conducătorii săi, elita politică, se priveau pe ei înșiși ca cetățeni romani, continuatori ai tradiției statale a Romei antice deși, practic nu mergeau la Roma decât pentru încoronarea lor religioasă. La zenitul său, imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, Austria, Elveția, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca și partea estică a Franței, o parte din Italia, și părțile occidentale
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în care astăzi se află Germania, Austria, Elveția, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca și partea estică a Franței, o parte din Italia, și părțile occidentale ale Croației și Poloniei. Începuturile sale converg către data încoronării lui Carol cel Mare (denumit si Charlemagne - 742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800, de către papa Leon al III-lea și a durat până la abdicarea lui Francisc al II-lea, în anul 1806, în timpul războaielor napoleonene. Limba oficială a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
înțelegerea. La 7 mai 973, Otto I a murit, reactivând opoziția nobilimii din Bavaria și Lotharingia, care a refuzat să recunoască înscăunarea lui Otto al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, asociat de tatăl său, în 961, în cadrul ceremoniilor de încoronare. Situația s-a complicat prin itnerventia regelui Franciei Apusene, Lothar, care profită de dificultățile lui Otto, invadand Lotharingia și ocupând Aachen în 978. Ulterior, regele a reușit să-și impună autoritatea, îndreptându-și atenția spre Italia. A renunțat la politică
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a fost învins la Calabria de către sarazini. S-a repliat spre nord, convocând o dietă la Verona în mai 983, luând măsuri în privința Bavariei și Suabiei. A impus alegerea fiului sau, Otto al III-lea, ca rege, adoptând dispozițiile în vederea încoronării și ungerii sale la Aachen, de către arhiepiscopii de Mainz și Ravenna. Pe 25 decembrie s-a desfășurat ceremonia pe care n-a mai apucat-o. În vara 983, o coaliție a populațiilor slave de pe Elba s-a ridicat împotriva stăpânirii
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
care ramură a fiecărei familii era îndreptățită să voteze. Carol a favorizat intrarea în colegiul elector a grupărilor care l-au sprijinit, decis că drepturile electorale laice erau indivizibile și transmisibile potrivit principiului primogeniturii. Întrunirea electorilor avea loc la Frankfurt. Încoronarea subsecventă se desfășura la Aachen. Statutul electorilor era subliniat simbolic printr-o serie de privilegii care îi situau deasupra celorlalți principi: li se confereau drepturi regale asupra sării și a minelor, asupra evreilor și monedelor, deciziile adoptate în curțile lor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
presupune că ar fi crescut în Teba (azi Luxor). A urcat pe tron între 16 și 24 de ani. Este posibil să fi fost atunci deja căsătorit cu Nefertiti, femeia care a avut o mare influență în epoca să. La încoronare, a adoptat titlurile egiptene tradiționale. În primii ani s-a ocupat în mod special de Heliopolis și de clerul sau, în scopul de a înfrâna ambiția tebanilor. A dat ordin să se construiască temple în Karnak (Luxor) pentru a se
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
mai târziu, fiul său George și nora sa Mary au plecat într-un lung tur al imperiului, lăsându-și copiii în grija Alexandrei și a lui Eduard care și-au iubit foarte mult nepotul. La întoarcerea lui George, pregătirile pentru încoronarea regilor erau gata. Cu doar câteva zile înainte de încoronarea din iunie 1902, Eduard s-a îmbolnăvit de apendicită. Alexandra a încercat să nu alarmeze publicul însă în cele din urmă, încoronarea a fost amânată iar Eduard a făcut operație. După
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
au plecat într-un lung tur al imperiului, lăsându-și copiii în grija Alexandrei și a lui Eduard care și-au iubit foarte mult nepotul. La întoarcerea lui George, pregătirile pentru încoronarea regilor erau gata. Cu doar câteva zile înainte de încoronarea din iunie 1902, Eduard s-a îmbolnăvit de apendicită. Alexandra a încercat să nu alarmeze publicul însă în cele din urmă, încoronarea a fost amânată iar Eduard a făcut operație. După recuperare, Alexandra și Eduard au fost încoronați împreună în
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
foarte mult nepotul. La întoarcerea lui George, pregătirile pentru încoronarea regilor erau gata. Cu doar câteva zile înainte de încoronarea din iunie 1902, Eduard s-a îmbolnăvit de apendicită. Alexandra a încercat să nu alarmeze publicul însă în cele din urmă, încoronarea a fost amânată iar Eduard a făcut operație. După recuperare, Alexandra și Eduard au fost încoronați împreună în august: el de arhiepiscopul de Canterbury, Frederick Temple, iar ea de arhiepiscopul de York, William Dalrymple Maclagan. Biografii au afirmat că Alexandrei
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
de la Sandringham. În ciuda viziunilor personale ea a suportat decizia regelui de a ajuta forțarea legii să treacă prin Parlament la cererea Primului-ministru, dar împotrivă dorințelor Camerei Lorzilor când petrecerea reformei a câștigat electoratul pentru Camera Comunelor. Nu a participat la încoronarea fiului ei în 1911 deoarece nu era obișnuit ca o regină încoronată să participe la încoronarea altui rege sau regine însă a și-a continuat acțiunile caritabile. Una dintre aceste acțiuni era "Alexandra Rose Day" când trandafiri artificiali făcuți de
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]