4,058 matches
-
liniște s ar fi putut cuibări, în sufletul său răvășit de durere? În dreptul ușii de la intrarea în sala de concerte a institutului de teatru Nicolae Grig fu întâmpinată de un tânăr. Ce faci, la ora asta, pe aici, Doamnă Secretară; încotro, cu asa fugă? Nici eu nu stiu. Acum, că am ajuns aici, și că te-am întâlnit pe tine, pot spune că veneam aici ca sa întâlnesc un om. Că, mare necaz a căzut pe capul meu! De ce natură? De natură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a hotărât ca respectivul eveniment să fie marcat, cu o pagină specială, despre șef. S-au dat cu toții în laturi. Dădacu Duculeț fiind cel mai tânăr, a trebuit să se supună tuturor celorlalți. și să realizeze pagina. N a avut încotro. A stat, nu prea mult, după care a decis: voi face două variante. Una - dintr-un portret pe întreaga pagină. Alta - din mai multe materiale; texte și foto. După ce pagina a fost gata de tipar, a fost trimisă la citit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se audă, neîncetat: piu, piu, piu... Când sosi ora de culcare voi să adoarmă. Nu putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Neamul, neamurile chelboșilor au devenit cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din care nimeni nu mai înțelegea nimic. Cu toate astea, continuau lupta, pe orbecăite, strigând unii la alții, că ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câte un pachet prelungit de sărutări. El dori să avanseze și mai departe. Licurica-l opri, zicând că e târziu, și mâine are multă treabă, încât, e bine să încheie vizita, la acel punct și în acel moment. El n-avu încotro. Ieși. Peste noapte, Licurica nu dormi. Căuta o cale, cum să scape definitiv de Hăhăianu. și, către zori, găsi o soluție. De dimineață se duse la piața de legume fructe. Umblă printre femeile care vindeau ardei, și iuți și grași
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i pui în palmă... Precum vedem, a răspuns el. Acum, ce facem? Îndată, să vedem, și o să lămurim, tot ce e de lămurit, dacă mai e ceva. Bine. Îndată! Să trăiești, bade minciună! Să trăiești și dumneata, bade Călătorule. Da-ncotro, așa de dimineață? Prin lume, badiule. Dar ce tot cauți dumneata prin lume? Semințe. Ce fel de semințe? De povești. N-am mai prea auzit așa ceva. Nici n-ai să mai auzi prea curând. Din ce pricină? Din pricină că semințele de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de la defunct. Defunct, zici, mata, părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza de pe față este aruncată cât colo, iar din raclă, sare, ager ca un mire, Hilarie Cârmuz. Mulți dintre cei de față, o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care, scuipau și ei, pe unde puteau, continuând să fugă, speriați. Câțiva, doar, nu părăsiseră cortegiul. Cei care cunoșteau farsa jucată, de către Hilarie Cârmuz. Cerându-și scuze, sculatul din morți se îndreptă din șale, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, tocmai se îndepărtau de locul accidentului, cu direcția spitalului din Vâlcea. Mai desluși, din frânturile discuțiilor celor dimprejur: cauza? Păi, cauza, care e? Simplu. Câteva clipe de ațipire, la volan, timp în care mașina nu s-a mai dus încotro ar fi trebuit, ci, la dracu-n praznic. și, în capul său, se înteți și mai mult, un huet, ca al unui avion îndepărtat. Legenda lui Groh Când l-a luat, abuziv, de la țâța mamei, piticul Groh nu era mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
țâța mamei, piticul Groh nu era mai răsărit decât o palmă a celui care l-a smuls, fără inimă și suflet, de la mamela hrănitoare. A guițat, subțire și neajutorat, sau, poate mai mult a mieunat decât a guițat, dar, neavând încotro, s-a lăsat împins în căciula de miel în care era băgat. și, stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
morții. Trezit dis-de-dimineață, m-am îmbrăcat, am luat două prăjituri de pe etajeră și m-am strecurat afară din casă, fără să atrag atenția nimănui. Fugeam de propria mizerie: am rătăcit de-a lungul străzilor, fără țintă, nici nu știam măcar încotro să mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor? Toți erau făcuți dintr-o gură de care spânzura un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a întâmplat să merg de câteva ori la moschee, fiindcă nu aveam încotro. Mă străduiam atunci din răsputeri să-mi pun inima în acord cu a celorlalți, dar nu reușeam nicicum să mă smulg din contemplarea plăcilor de faianță care acopereau pereții. Motivele cu care erau ornați mă purtau în visări plăcute, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
evident, Țuți mi-a atras atenția și mi-a bătut obrazu' că vezi, Sandule, mi-ai făcut scandal dăgeaba. Am tăcut atunci, deși mi se pare și acu' o prostie. Reprezentare, reprezentare, nene, da' pă atâția bani?" "Păi, n-aveți încotro, standingu' cere, dom' ministru, și sacrificii", punctase iarăși Relu. "Așa e, mă, băiatule, așa e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
1784. Vreme în schimbare ▪ Magda Szabo, Abigel ▪ Magda Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
refer când spun liniștea interioară. Totul trebuie să înceapă cu noi în șine, iar după ce noi ne vom schimba, atunci și exteriorul va fi cu siguranță altul. Dacă vom identifica lucrurile care ne fac cu adevărat plăcere, ușor-ușor, vom ști încotro trebuie să ne îndreptăm, pentru ca viața noastră de zi cu zi să fie în concordanță cu chemarea noastră. Adevărata noblețe nu înseamnă să fii mai bun decât altcineva, înseamnă să fii mai bun decât ai fost TU ieri. De aceea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-s fată mare și mi-a fi rușine. Tu ce zici, Costache? a întrebat ea, privind galeș la Hliboceanu. Costache, care - se vedea bine că nu are chef de vorbă - i-a răspuns: Dacă Pâcu zice așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mi-o zis să trec întâi pe la nevasta maiurului, să-i ajut servitoarea la scuturat covoare. Parcă văd că până diseară nu scap. Nu-i pentru prima oară când pățesc așa. Și servitoarea ceea îi o sclifosită... Da’ n-am încotro. Trebuie să mă duc, că altfel mi-am mâncat lefteria.> Fie vorba între noi, Ioane, da’ Catrina avea cârlig la mine... Nu-i era ei de sclifoseala servitoarei maiurului. Ei îi era ciudă că nu merge cu mine la piață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndată. După o scurtă veme însă s-a auzit un „Bineee” resemnat. Tristeța din privirea bolnavului oglindea părerea de rău pentru faptul că rămânea atâta vreme fără tovărășia cărăușilor. În cele din urmă, a închis ochii, semn că nu are încotro și va suporta și acest supliciu. Cotman a ieșit grăbit din cămăruță. Costache și Măriuța trebăluiau prin crâșmă. Oameni buni, cred că cel mai bine ar fi să-l lăsăm pe Hliboceanu la voi până își va veni în fire
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ați rămas singuri. Cotman și Mitruță au ieșit cu grabă. Costache trebăluia prin crâșmă. Costache! Roag-o pe Măriuța să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav un șervet ud
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știi s-o aduci din condei! Oi ști, n-oi ști, dar știu că tu ești iute de picior și... Și am plecat, Mitruță, pentru că am și ajuns în marginea târgului. Bine, Pavele. Noi te așteptăm la răscruce, ca să știm încotro s-o apucăm. După scurtă vreme, a apărut Puicuță: Direcția magaziaaa, înainteee marș! - a strigat Puicuță de departe. Aizic le-a ieșit în poartă cu vorbăria lui: Bine ați venit, oameni buni! Să știți că vă așteptam și nu vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fusese deja blocată. Un robot de tenis lansa bombardamente furioase, instalațiile automate de stingere a incendiilor și-au pus și ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură lichidă a unui extinctor s-a revărsat Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atenția swingerilor: nu urcați mai mult de șase În lift“. În fața unei asemenea palete de oferte și de posibilități, exploratorul se găsește cumva lipsit de busolă, Învârtindu-se ca un cocoș de tablă pe acoperiș În timpul furtunii. De unde să Începi? Încotro s-o apuci? Pentru Ulise a fost simplu: știa, În ciuda tuturor vocilor de sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului. Cum se face Însă primul pas spre infinit? Cum Începi luarea În posesie a paradisului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-a săgetat: nu cumva urmăream un pui pane? Am zărit la tot pasul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locale un grup de vreo 50-60 de persoane scandau, unii cu intenția de a intra în mod deosebit peste securitate cu atitudinea de răfuială personală cu lucrătorii acesteia. La vederea forțelor care înconjuraseră clădirea, mulți dintre ei au fugit care încotro au apucat, dar un grupuleț dovedea insistență de a pătrunde în clădire. Iam atenționat cu cuvintele: ,, Nu am nevoie de revoluționari de trotuar, știu ce am de făcut, nu vă rog, vă ordon să mergeți acasă, poliția și securitatea este
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
fost uimiți că am coborât, eu din dreptul șoferului și nu pe cine înjurau ei, chiar au zis ,,bă, ăsta e Șapcă”. Nu vreau să descriu plimbarea cu birja pe care le-am făcut-o scoțând chiar pistolul. Fugeau care încotro prin parc ca șobolanii. Era necesar de un asemenea gest pentru că altfel situația nu se putea controla. Ordinea socială trebuia restabilită. După două săptămâni mergea în dreptul șoferului comandantul poliției lt.col. Grigoraș, iar eu pentru orice reacție în spate. Sunt mare
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
pe loc; atunci cînd gîndurile care o frămîntau și imaginile care le Însoțeau erau atît de vii și de puternice, Încît transfigurau spațiul exterior și-i atribuiau Însușiri care-l făceau de nerecunoscut. Traversa o intersecție și nu mai știa Încotro s-o ia. Imediat după asta, nu mai știa nici Încotro ar dori să meargă și nici nu mai dorea să meargă undeva anume. Locul i se părea de pe altă lume, straniu, fără nici un reper, ca În vis. Intra În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]