664 matches
-
impresionabilă și se spune că simte mai multe în pat... Dacă o întâlnești pe cea prea înaltă, spune-i că există cu siguranță un băiat mai înalt decât ea. Dacă pri e tenul ei este mai scund decât ea, în loc să încovoaie spi narea, poate să-și încline capul într-o parte; în loc să evite să iasă cu el, îl poate ține de mână de la o distanță puțin mai mare. Phi Din bancurile care circulă prin popor, s-ar spune că este important
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
acestea din urmă devenind motive principale, în timp ce maladia ca atare trece în plan secundar. Istoriile povestite de aceste femei, despre secretele propriului lor corp maltratat de dureri atroce, sunt teribile, iar cuvinte le devin insuficiente pentru a le descrie. Corpuri încovoiate de durere, picioare și mâini fără vlagă, ochi fără lumină, fețe schimonosite de crize epileptice, minți rătăcite, iată expresiile puse în lumină de către soți. Unii se arată speriați, alții indiferenți și grăbiți să se recăsătorească. Pin ca din mahalaua Săpunarilor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
față unui val de intervenții critice. Biroul politic este atacat, așa cum nu fusese niciodată pînă atunci. Contestatarii cred în deschiderea în curînd a discuției. Dar ei au nevoie de timp pentru a încerca să instaureze unitatea între ei. Conducerea se încovoaie, dar nu se frînge. Formarea guvernului Fabius, pe 19 iulie 1984, permite comuniștilor părăsirea coaliției, sperînd astfel să înlăture multiplele contradicții în care se adînciseră. PCF iese deci slăbit din participarea sa guvernamentală. Totuși, după cum observă Stéphane Courtois, slăbirea este
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele mele cuvinte". Sunt convinsă că Nicolae Manea, cel aflat mereu, în viață, la hotarul țării bursucilor, va fi aflat, măcar după trecerea dincolo, taina acestei "arome neînchipuite" a cuvântului turnat în miracol. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tale să nu fie cotropită de unele curente din moda cea nouă. Dar tocmai pentru aceasta, vor spune unii, Loghi nu e original; ceea ce vezi la dânsul vezi și la Böcklin. Din faptul că Loghi zugrăvește castele vechi, cu chiparoși încovoiați de furtună, sau balade trăite în aceeași atmosferă, în același decor ca și la Böcklin, nu se poate trage concluzia că Böcklin calcă pe urmele maestrului neamț. Credem că e permis orișicui să guste subiectele medievale, baladele sau orice alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
medievale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și la alte popoare, fie că sunt plăzmuite de mintea artistului, un temperament, o fire vizionară. [...] Din faptul că Loghi zugrăvește castele vechi, cu chiparoși încovoiați de furtună, sau balade trăite în aceiași atmosferă, în acelaș decor ca și la Böecklin (sic), nu se poate trage concluzia că Loghi calcă pe urmele maestrului neamț"429. Un alt reper pentru pictura lui Loghi ar fi, în accepția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din Poiană, unde Își ridică Împreună o casă. Acum, la șaptezeci și șapte de ani, este văduvă și ea. Avea o minte ageră și un caracter de o mare frumusețe. Atâtea Încercări vitrege la care a fost supusă, n-au Încovoiat o. S-a luptat mereu cu ele și i-au lăsat urme adânci pe fața atât de frumoasă cândva. Urmând cursul Părăului Gălăuțașului, dădeai de o căsuță sărăcăcioasă, mai mult semănând a bordei, era a Rafilei Goia. Cine știe de unde
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ciudat amestec de lemn și de cărămidă, de piatră și de fier, toate trasate cu trăinicia pe care o aduce trecerea timpului, poate la voia întîmplării. De mai bine de o sută de ani, tavanul alcătuit din grinzi uriașe se încovoia fără a se rupe, sub povara caturilor de sus*. H. de Balzac, Preotul de țară, p. 3 Prin această operație, tema-titlu asigură lizibilitatea întregii secvențe, activînd, în structura cognitivă a cititorului, reprezentările în legătură cu aceasta. Mai pe scurt: reprezentarea descriptivă "se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vin, licoare de viață lungă și de înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul: în străini vedem încă stăpânul secular")179. "Mândru" și "falnic", adevărată "forță a naturii", bătrânul Colea și-a păstrat intactă tinerețea, pofta de viață, agresivitatea animalică (de "fiu al lupoaicei"), spre deosebire de "sfiosul" intelectual cu studii la Paris, pe umerii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca și uscat; crampele care atingeau tendoanele articulațiilor și talpa picioarelor stârneau suferințe atât de vii, încît bolnavul părea a fi pe moarte; ochii își pierdeau treptat puterea simțirii, iar unghiile de la mâini și de la picioare se înnegreau și se încovoiau"16. Dacă cele mai vechi informații de proveniență europeană referitoare la holera asiatică au în vedere tabloul epidemiologic întîlnit pe coasta apuseană a Indiei, aceasta se datorește faptului că acolo au debarcat primii navigatori portughezi, englezi sau francezi. Pe măsură ce explorarea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de nevoie. Din 14 ale lunii [st.n], ziua plecării mele [din Capitală], până la 23 [iulie st.n.], din 327 indivizi atacați la București de holeră, 211 au murit în toiul unor suferințe atât de puternice, încît au fost găsiți încovoiați sau micșorați". La rândul său a confirmat plecarea banului Grigore Brâncoveanu din București 96. Și consulul englez Blutte, refugiat la Vălenii de Munte, raporta ambasadorului britanic de la Constantinopol, lordul Gordon, la 18/30 iulie, grozăviile molimei bântuind cu furie în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec, tăcuți, înfășurați în vălurile lor de doliu, prin albul mineral al străzilor, și când se lasă noaptea și orașul întreg pare o umbră albă intră, încovoindu-și umerii, în bezna caselor, la adăpostul zidurilor de sare cu slabe licăriri. Se culcă și dorm, somn scurt și ușor, și de cum se trezesc se apucă iar să poruncească și să lovească, spun că sunt poporul ales, că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi îndepărtat cu totul. Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și mulțimea, în timp ce avionul, scoțând un huruit asurzitor, se arătă iar deasupra ultimelor grupuri. D'Arrast nu-l scăpa din ochi pe bucătar, care abia se mai deslușea în depărtare: i se păruse deodată că umerii mulatrului încep să se încovoaie. Dar de la acea distanță nu putea vedea prea bine. Judecătorul, șeful de poliție și d'Arrast porniră către primărie, pe străzile pustii, printre'prăvăliile închise și printre casele zăvorâte. Pe măsură ce se îndepărtau de fanfară și de pocnitori, liniștea punea iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răsuflarea. Apoi porni mai departe. Chiar atunci pătrunse în stradă un pâlc de oameni. Cei din față mergeau de-a-ndăratelea, și d'Arrast văzu că-l înconjurau pe bucătar. Acesta ajunsese la capătul puterilor. Din când în când se oprea, apoi, încovoiat sub piatra uriașă, mai alerga puțin, în felul în care aleargă hamalii și muncitorii cufi, cu pașii mărunți și grăbiți ai mizeriei, lovind pământul cu toată talpa. Jur-împrejur, penitenții, cu veșmintele murdare de praf și pătate de ceară, îl încurajau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în depărtare mulțimea, care striga întruna. Atunci smulse foaia de plută din mâinile celui care o ținea și se îndreptă către piatră. Le făcu semn celor din jur s-o ridice și o așeză pe cap, aproape fără sforțare. Ușor încovoiat sub povară, cu umerii aduși înainte și gâfâind puțin, privea în pământ, ascultând hohotele de plâns ale bucătarului. Apoi porni la drum cu pași mari și, fără să-și încetinească mersul, străbătu distanța care-l despărțea de mulțimea îngrămădită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe piciorul mai scurt către fată. Doctorul în estetică ! O cunoaște... i-a fost studentă la artă bizantină... — Lumea așteaptă o invitație. Am vorbit cu câțiva băieți să ne întâlnim. Restaurantul de lux al urbei, nu ? îl întreabă pe sărbătorit, încovoindu-se parcă puțin pentru a atenua diferența de înălțime. Înalt, ciolănos, binedispus și energic, ca de obicei, estetul rotește privirea verzuie. Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează îndelung, înălțându-se, doamna într-un statuar taior verde, care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Strihan ! Ca să mă respectați. Mi s-a părut că reușisem să vă trezesc interesul. E singura formă de stimă. Știu și despre mine destule. Deși sunt un, asta voiam să spun adineaori, sunt un diletant. Iremediabil diletant, asta sunt. Își încovoiase umerii deasupra biroului, deasupra sticlei cu băutură ? Capul îi căzuse între umeri, nu-și mai privea publicul. — Mi se tolerează. Neglijența, lenea, capriciile, slăbiciunile, fantezia. Mi se tolerează ! Au acceptat până la urmă să mă considere un rău necesar. Pentru că le
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e de vină pentru toate, ar fi trebuit să fugă, să încerce orice. Acceptase, treptat, toate loviturile, murdărită de porcăriile lui, de serviciul în care o aruncase, să se descurce, să câștige bunăvoința, să suporte nervii, exigența, ironiile, să se încovoaie în fiecare dimineață pe același scaun, să-i asculte, să-i servească, să-i supravegheze. Bieții de ei, habar n-au. Și sunt urâți, urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
negru, ochii aprinși și glasul îngroșat, dar Ortansa n-o prea ascultă și n-o privește, se uită în altă parte, adică într-o unică direcție, își are clientul pe care nu-l scapă din vedere și comediantul ei se încovoaie, suspectat, pândit, clovnul lunecă pe globul ocular, ring sferic, învârtindu-se, dezechilibrându-l, dezarticulându-l, în hohotele de râs ale micilor spectatori înveseliți de căderile cara ghioase, de obrajii mereu mai murdari de fard, pete roșii, vineții și verzi pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și zise: ― Eu mă opresc aici... să... Bologa nu răspunse și nici măcar nu salută, ci trecu înainte, mai repede, ușurat, bucuros că a scăpat și înfricoșat să nu-l cheme înapoi, ca și când căpitanul ar fi fost pricina apăsării ce-i încovoia sufletul. În curând coti într-o ulicioară strâmtă și apoi intră în ograda căsuței de nuiele, unde își avea locuința. Din fund, dintr-un șopron, auzi cântec jalnic. Se supără că ordonanței îi arde de cântece tocmai acuma. Totuși ascultă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nimicească... Numai, între timp, să nu vie ordinul de schimbare! Dar nu, nu se poate! Trebuie să apară... Trebuie... Seara, la zece, dădu poruncile cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat... Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frământat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul amețit de întunericul fără margini. Apostol Bologa, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fermecătoare ale tinereții. Se remarca de la distanță prin noblețea sufletească și prin aerul de contesă cu care obișnuia să-și impună doleanțele, în ciuda lipsei vederii. Își educase copiii cu grijă, școlindu-i după tradiția familiei Bibiri, al cărei arbore genealogic se încovoaie sub greutatea slujitorilor școlii romậnești. Neculai Bibiri, fostul meu învățător, era un om aprig, iute la mậnie și întotdeauna extrem de exigent cu sine și cu ceilalti. Modelul său de învățător fusese întotdeauna Domnul Trandafir, pe care nu contenea să-l
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai rețin cật se poate de vag doar tristețea crepusculară a unui mai pierdut de mult în talazurile negre ale timpului, cậnd liniștea voluptuoasă a naturii își revărsa armonia peste văzduhul intoxicat de parfumuri, iar uriașa umbră a nopții se încovoia din greu peste argintul apelor, în care luna își oglindea dureros de concret chipul... Cadavrele clipelor acelea au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora aceea tainică la care s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]