614 matches
-
nu mi-a deschis Cartea! Mi-a dat trei zile de post, de reculegere, dezbracă-ți pielea culturală! Fă-ți operație estetică! Pe prispa casei de oaspeți în noaptea de vară îmi fumez tot pachetul de țigări, cu lăcomie, cu încrâncenare, cu trufie, hrănindu-mi din plin fiara satisfăcută din viscerele mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca un animal neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te-ai încurcat cu vreo fată din sat? Nu, tată! Atunci nu înțeleg, cum să-i explic de lumina aceea a frunzelor ce foșnesc, neînțeleasă va rămâne pentru tata hotărârea mea și dureroasă pentru mine și mai ales pentru mama încrâncenarea lui, am plecat de acasă fără să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți, mi-a mai strecurat mama în rucsac niște gutui galbene și două borcane cu dulceață, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt destul de bune. Tatăl tău va trebui să se gândească la pensionare și să ducă o viață cât mai liniștită. Doctorul a spus clar că ăsta a fost ultimul avertisment. E numai vina mea, spuse Mark, amestecând în cafea cu încrâncenare ca să nu-l bufnească plânsul. Din reflex l-am luat de mână. Nu e vina nimănui. Nu eram sigură că și credeam asta. Sau poate e vina mea pentru că am vrut să schimb lucrurile. A fost vina mea că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
suficient. Nu mai pot concepe nici un sentiment viu. E atîta lipsă de iubire în mine că simpla mea respirație a început să mă plictisească și să mă sufoce. Ce minunat ar fi să-mi pot popula caverna sufletului doar cu încrîncenări și gelozii locale, să repopulez un univers interior cu atîta viață încît lumea din jur să-mi pară săracă și să-mi consum nenorocirea și extazul într-un mod suficient ca fericirea celor pierduți în propriile lor minți rătăcite. „-Nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
timpului, cu minime necesități, fără ca medicii să constate însă că trupurile le-au mai îmbătrînit. Doctorul citește rîndurile și zîmbește. Asta înseamnă că nu-l tulbură nimic. Dar mie, V. tînăr, reluarea visului și atitudinea lui nu-mi aduce decît încrîncenare. Observ că, dacă mulți au predicat iubirea, între oameni, cotidianul arată numai dezbinare. Iubirile se usucă precum florile efemere. Un cîmp de uscături și putreziciune. Iar răzbunarea inițială a Justițiarului îmi pare singura încercare logică pe care-aș putea s-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un spațiu unde se va reîntîlni cu cei iubiți, păstrînd, totuși, legătura cu podul ăsta suspinător al vieții. Se crede că decedatul e susținut, acolo unde e și că cei dragi vor ține legătura cu el prin amintirea lor, prin încrîncenarea nădăjduitoare e rugăciunii.” Cuvintele tînărului Doctor mă tulbură, aici în spital. Mai cu seamă că, examinîndu-mi trupul cu atenție, Doctorul de o vîrstă cu mine suspină și mă roagă: „-Nu pleca, măi chinuitule!” -îmi spune. „-Cine vrei să se roage
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care sunetul acesta mi-o provoacă intră prin urechi și mi se înfige adînc în inimă, sfredelitoare. „-Ce să-ți spun”-îi răspund Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-ți dai seama că sub chipurile perfecțiunii se ascunde încrîncenarea fundamentală. Violența ce se apără. Ca bolnavii tăi ce-ar vrea să abată pedeapsa asupra patului de alături. Nutrind altora moartea, îți amețești suferința faptului de a fi și speri că o vei îmbăta și ea are o să te uite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele tumultului cotidian trec prin mine fără să-mi producă vătămare. Un altul, văzîndu-mă ar crede că am trecut un prag. Că Judecătorul din mine, privindumi căderile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mînie și Viață sportivă și s-a nimerit să mă simt și eu tot atît de furios ca John Osborne și David Storey. Nu le-am copiat năbădăile, Îmi aparțin structural. Să scrii Însă c-un asemenea combustibil e riscant, Încrîncenarea aparține unei perioade mentale. Unei vîrste. Nu mai poți fi furios după patruzeci de ani. Din nenumărate motive, toate medicale. S-a văzut ce s-a-ntîmplat cu englezii, Înaintînd În vîrstă, depășind de fapt doar acel prag 40, s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la cimitir, nu mai vrei nici măcar să te dai jos din pat ca să faci pipi. Or, simplul gînd de a scrie te obosește pînă la pierderea dezinteresată a controlului sfincterelor (nu și pe al celor psihice, care rămîn strînse cu Încrîncenare). Nu vreau Însă să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas. I.M. Toate cărțile tale s-au bucurat de elogii, au fost răsplătite cu numeroase premii. Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era mai mult decât atât și niciodată nu va fi în stare să mai atingă acele trepte. Dacă Domnița ar fi fost de față, l-ar fi lămurit, din moment ce și numai gândul la ea îl liniștea în clipele de mare încrâncenare. Nu i-ar fi putut spune Ioanei Sandi ce-l frământa. O simțea foarte aproape de el, dar la suprafață, niciodată nu se arătase deosebit de interesată de adâncurile lui. O oboseau repede frământările cuiva, ea voia să zburde, să se distreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un loc orgoliul și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu-se, oricât se străduia el s-o îndepărteze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
săturat de mârâială; o stare de agitație adânc înlăuntrul lui, de parcă ar fi așteptat să se petreacă ceva, greoi și învăluitor, și neplăcut, și poate nedorit, în stare să-l oprească în loc și să-l blocheze. Nu înțelegea de ce atâta încrâncenare și atâta confuzie și când se gândea că ar trebui să priceapă, cu atât mai mult nu-i era dată înțelegerea, pentru că - își zicea - refuză, orice s-ar petrece încă refuză să-și mărturisească niște lucruri de care depinde totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Patul a devenit mai degrabă locul În care te duci la fund decât În care faci scufundări. Noi, care intram și ieșeam din starea de trezie la fel de ușor cum intram și ieșeam unul din trupul celuilalt, ne luptam acum cu Încrâncenare pentru a ne păzi locul de odihnă. Corpul meu m-a șocat prin felul În care se zbârlea la tot ce amenința să-i răpească din puțina forță rămasă. Un genunchi sau un cot rătăcite erau de-ajuns pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
revărsase acel potop de vorbe asupra mea, ca pe o găleată cu lături, mă năucise și te încețoșase și mai mult pe tine, Edo. Oare de ce? Ce anume din mine îi face pe majoritatea celor din jurul meu să simtă atâta încrâncenare și atâta dorință de a mă strivi? Doar faptul că mă simt diferită față de ei și mă port altfel decât alții de seama mea? De ce e rău să fii diferit și să vezi lumea cu alți ochi decât o văd
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe Anda adormită. O înveli cu grijă, iar el se așeză pe un scaun, privind-o gânditor cum doar me. O contempla, examinând-o necruțător, ca pe un obiect. Era foarte frumoasă. Părea senină și inofensivă. De unde până unde, atunci, încrâncenarea ei de a trăi periculos și de a nu pune preț pe nimic, în afară de jocul gratuit al provocării? Spre dimineață se întinse lângă ea, îi luă în brațe trupul inert, pe care i-l știa atât de bine, și o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și plângând într-o bucătărie de vară. Era o sală destul de mică, dar cochetă și înțesată de tablouri care înfățișau oameni. Oameni în mișcare, în diverse atitudini, oameni văzuți mereu foarte de aproape, stilizați, dar cu o expre sie de încrâncenare pe chipuri. în rest, încăperea era goală. Nici un vizitator nu rătăcea prin ea. Nici Bobo nu se zărea, nică ieri. Oare o mințise tânărul mustăcios când îi spusese că acolo își face veacul Robert Scarlat? Clara începu să se plimbe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lor. Era o sen zație ciudată să te plimbi într-o sală goală, fără țipenie de om în preajmă, și totuși să te simți înconjurat de ființe care te urmăresc cu gravitate de pe pereți. Cu gravitate și mai ales cu încrâncenare, cu o încordare nefirească, vrând parcă să te absoarbă cu totul. Clara își strânse umerii, înfiorată. Dacă n-ar fi venit aici cu un scop anume, de care aproape că uitase, ar fi ieșit în goană din încăpere. De-abia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în alb și negru și era singurul por tret. Recunoscuse de la bun început ochii cenușii, pletele lungi și negre, buzele frumos arcuite. Văzu cu mirare cicatricea adâncă de pe obraz. Ochii lui Eduard aveau o expresie greu de definit, de o încrâncenare lăuntrică aproape insuportabil de sus ținut cu privirea. în tăcerea care se lăsase se auzea doar o muscă bâzâind prin toate cotloanele. Clara se întoarse spre Bobo și continuă, opintit: După cât de ceremonios vorbea mustăciosul ăla despre tine, presupun că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi dădu, însă, un brânci, pe neașteptate, izbindu-l de un zid de piatră și de cărămidă, a cărui soliditate și asprime o palpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept: Pare paradoxal, stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de inteligență și de folclor În același timp. Credeți-mă, fiorul ăsta subversiv Îl trăiam cât se poate de sincer. Chiar cu Încrâncenare. Renunțaserăm la dezamăgirea superioară, critică, ne apucase furia. Ne săturaserăm de toată istoria asta a noastră, pur și simplu o mizerie care dura de sute de ani. Istoria națională! Ce nefericită acumulare - de spațiu-timp și alcool tare, cum a rimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ar fi împins deasupra mereu alți munți și alte platouri. Vânturile de pe Acheron duceau o luptă necruțătoare cu lumea care le-a dat naștere. Nimeni nu avusese cutezanța de a le tăgădui stăpânirea întreagă a văzduhului, de a mai potoli încrâncenarea furtunilor de nisip, de a se împotrivi vijeliei, până, la venirea oamenilor. Aceștia anexaseră Acheronul, iar ei nu revendicau această planetă sub forma actuală (o priveliște infernală de stânci cu forme chinuite și de nisip, abia vizibile printr-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata a respectat-o... chiar și pe mine mă iubește și prin testament, zău, mi-a lăsat o parte din... — N-nu-ți las nimic! strigă Lebedev cu încrâncenare. — Ascultă, domnule Lebedev, spuse ferm prințul, întorcându-se cu spatele la tânăr, doar știu din experiență că ești un om serios, atunci când vrei... Acum am foarte puțin timp la dispoziție și dacă dumneata... Scuză-mă, care ți-s prenumele și patronimicul? Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poziția socială a lui Ludovic, personalitățile emblemă nu ar mai fi avut strălucirea de care se bucură pe scena istoriei. Ludovic al XIII-lea a fost numit și„cel drept“. Istoric, și-ar fi meritat titlul fie numai și pentru încrâncenarea cu care a urmat sfaturile lui Richelieu. A urmat un drum„drept“ fără să se abată de la traseul politic impus de cardinal. Însă contemporanii săi ne transmit, pe calea memoriilor oficiale și apocrife că regele s-a plecat sub jugul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]