682 matches
-
cîntă, Apoi atunci or te lasă, Or de tine nu-i mai pasă. CÎt trăiești, nu mai vezi pace, Casa-n iad ți să preface. De ocări și de blesteme Îmbătrînești fără vreme. Perii În cap Îți albește Și obrazu-ți Încrețește. Urești lumea, urești viața Și nu-ți mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, după o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele, aceasta nu avusese de ales și se strânsese pe măsura noului său calapod, încrețindu-se în cute nu totdeauna paralele. Pielea asta, ale cărei riduri păreau puse cu ghearele, îi dădea Bunelului un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunile pielii, și nu ale trupului, atârnând și fluturând, ca niște rufe puse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii nu-i mai fug într-o parte. Iar eu zac, aruncat la întâmplare, ca o moluscă, pe scaun, cu umerii căzuți, cu genunchii tremurând, cu palmele umede și limba ținută a zbârcă între dinți. Cel mai rău nu e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se informă cine era Doru. Ioanide, neavând vreme să se supere, aproape nu dădu importanță faptului, deși când jandarmul plecă îi veni ideea că e scandalos să fie astfel suspectat. Își aduse aminte de probabilii agenți de pe strada lui și încreți fruntea. Era un "ce" la mijloc, care trebuia neapărat dezlegat. Doru părea a fi un personaj luat la ochi de autorități. Arhitectul vîrî capul pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea, observă că agenții se dispersau cu intenția vădită de a învălui cavoul. Nu mai era nimic de făcut, cu Pica nu putea ieși, era încă lumină spre a tenta o evaziune din cercul agenților. - M-au descoperit! zise Gavrilcea încrețind puțin fruntea,mereu stăpân pe sine și fără a-și pierde inutil vremea cu o scuză față de Pica. Trase lada, destul de grea, în dreptul ușii, vorbind în acest timp Pichii. Îi spuse că nu era altă cale, fie că el scăpa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dimineața în zori, tabloul fu adus acasă la madam Pomponescu. . - Nu mi-am închipuit că e așa de superstițioasă, zisemadam Pomponescu despre Sultana. O femeie atât de tânără și de modernă! . Ciudat, când Pomponescu zări peisajul presupus de Salvator Rosa, încreți din sprâncene. Visase cu câteva zile înainte că intra într-un golf asemenea aceluia din peisaj, cu multe coloane pe țărm, și înainta în apă în direcția unui sicriu de aur înflorit ca și raza tabloului și plutind în larg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pata cafea pe spătar, ore întregi, doar contemplănd-o. Mă fascina prin simpla prezență, prin modul în care își dădea șuvițele de păr după ureche sau cum se apleca să șteargă praful de pe măsuța din sufragerie. Adoram modul în care își încrețea fruntea ori de căte ori vedea ceva ce îi displăcea profund. Mă făcea să îmi doresc să o apuc de mănă și să ne cuibărim amăndoi în fotoliu. Să o cuprind în brațe și să mă lase să îi sărut
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
utile didactic, de aceea, poate, scriitorul italian a fost catalogat drept un „anti-Dante"580, dedicat artei pentru artă și amuzamentului. 579 „Arta este singurul lucru serios pentru Boccaccio, singurul care, în mijlocul orgiilor fanteziei, îl îndeamnă să mediteze, și care îi încrețește fruntea în mijlocul libertinajului celui mai desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație cele mai înalte și mai pure.” Francesco De Sanctis, op. cit., p. 364. 580 Christopher Nissen, op. cit., p. 7. 157 V. 2
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se coseau mulți creți, numiți „faldări” sau „faldări înnodați”. Peste cămașă, femeile și fetele purtau ilic alb de lână, împletit în „sadea”. Fâsta în feluri (androcul) acoperea poalele cămeșoiului, fiind țesută în cinci ițe, cu două sau trei „bențe”2, încrețită la bata de sus și foarte largă. Fusta, croită dintr-un lat și jumătate de pânză, era învârstată 3 cu roșu, verde și negru, predominând culoarea roșie. Peste fustă se purta pestelca din lână de culoare naturală, cu falduri la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
puneau sculele pe vârtelniță și se trăgeau pe mosoare. Înălbitul pânzei dura o săptămână și se făcea într-un „găletar” de lemn, se înlocuia apa de 2-3 ori pe zi. Femeile purtau opinci din piele de porc, cu gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit influența orășenească, predominând stofa „Azuga’’. Minteanul din stofă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
jaletcă se purta o haină scurtă de suman denumită „chepeneag”, ornamentată cu benzi înguste și decupaje florale tip „coada șoricelului”. Flăcăii ieșeau la horă cu sumane găitănite 1, purtau tot timpul anului opinci din piele de porc, cu „gurgui” și încrețite la călcâi și oghele 2 din suman alb sau negru. La confecționarea flanelelor, ilicelor și a pielicelelor pentru căciuli se mai folosește și lâna „sârbă”. Ca însemn profesional, în Tarnița, un număr restrâns de reprezentanți ai vechii generații (Gherase, Maftei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
utile didactic, de aceea, poate, scriitorul italian a fost catalogat drept un „anti-Dante"580, dedicat artei pentru artă și amuzamentului. 579 „Arta este singurul lucru serios pentru Boccaccio, singurul care, în mijlocul orgiilor fanteziei, îl îndeamnă să mediteze, și care îi încrețește fruntea în mijlocul libertinajului celui mai desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație cele mai înalte și mai pure.” Francesco De Sanctis, op. cit., p. 364. 580 Christopher Nissen, op. cit., p. 7. 157 V. 2
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
atunci rezultate istorice: "cinei harnic și muncește/ ori nu-i prost, ori mai gândește"! întreb, de unde bani, dacă mulți așteaptă cofe de moși adică să le vină cam de-a gata, ca și cum ar fi mari valori; ba unora li se încrețește nasul cerând salarii mai mari, 57 compensații, procente etc., la rezultate mai slabe ! că, pământurile sunt pârloagă... întreb: ce ne trebuie să înțelegem că fără muncă nu se poate ? Dar muncă, nu simulare ! * La mulți ani la alde Neculai de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ziarul și se trezește acasă că baba l-a trimis după morcovi și el vine cu gulii. Presa românească nu face notă discordantă cu presa de aiurea și ne informează cu zel, despre tot felul de lucruri care să-ți încrețească neuronii, nu alta. Uite de exemplu, din adevarul.ro, aflăm că un egiptean și-a botezat copilul Facebook, în semn de recunoștință față de platforma de socializare care a mobilizat oamenii la revoluție. Vai, ce în urmă sunt egiptenii ăștia! La
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ține-ți cu dreptate cuvîntul, nu jură, nu păcătui cu cea juruita altui bărbat, nu-ți găti mîndra-n haine scumpe. Lui Tom i-e frig. LEAR: Ce-ai fost de fel? EDGAR: Un slujitor, trufaș la inimă și minte; îmi încrețeam părul, purtăm mănușile la pălărie; serveam plăcerea metresei mele și făceam fapta-ntunericului cu ea. Am spus atîtea jurăminte cîte cuvinte și le-am călcat în fața blîndului cer. Am fost unul care se culcă cu gîndul la voluptate și mă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
legate cu odgoane lângă năvoadele Îngrămădite pe chei. Când ornicul primăriei a bătut amiaza În spatele lui, s-a așezat sub umbrarul barului-restaurant cel mai apropiat; acesta avea cea mai frumoasă vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie a Capului Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
păr de-al animalului în care și-ar aminti că a dat cu piciorul. Mama îngreunată să nu mănînce din oală, nici mămăligă să tipărească*, că naște copilul făr de pic de păr pe cap. Se crede că dacă se încrețește unei copile părul la ceafă va mai căpăta surori. Ciuchii* de păr de la ceafa copilului, care se formează pentru că stă mult culcat pe spate, nu e bine să-i taie mă-sa, căci îi arde casa copilului cînd va fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
faptul că ai nevoie să faci sex. Lasă-l să audă, nu mă mai întrerupe. Și așa o bătea la cap pe mama de fiecare dată cînd treceau pe acolo. Ciudat că exercita o mare presiune pe teme care-ți încrețesc pielea tocmai mama tatii, cea care-ar trebui de fapt să apere imaginea fiului mort. Oare reușise să treacă atît de repede peste? Să fi uitat de tot de? Era un monstru. Un personaj negativ care corupea prințesele nevinovate. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a-și desăvârși geneza. Pământul era prea mare pentru a încape în univers și, negăsind soluția, Creatorul se sfătuiește cu dușmanii săi, Nefârtate (în credința populară bulgărească) sau cu ariciul (într-o legendă românească). Ambii îi oferă aceeași soluție: să încrețească scoarța terestră. Astfel, Dumnezeu creează munții și dealurile, iar pământul își găsește locul firesc pe bolta cerească. În fața unui asemenea adevăr, care îi dădea lui Blaga o neliniște metafizică, se explică mai ușor existența "creaturilor schiloade, pocite, caricaturale", după cum e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se învață” îmi zicea. Nu mă supăram, dar după ce am învățat să înot, sub apă ne apucam de picioare, de mâini și ne luam la trântă. Ieșeam pe mal obosiți, ne întindeam la soare și când pielea se usca, se încrețea și rămânea pe ea solzișori de noroi. Bine înțeles că noi nu dădeam atenție acestor fleacuri și abia seara, acasă, mama îmi spunea să mă spăl bine cu apă de ploaie dintr-un butoi de tablă. Eram mulți copii, toți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oamenii cu căngi, dar nu l-au găsit, doar o bucată de cămașă au scos. Asta înseamnă că l-au mâncat peștii cei mari. Am ajuns și la groapa cu somni uriași. Apa era liniștită, doar vântul care adia mai încrețea ușor suprafața ei, nimic nu arăta că acolo s-ar fi produs vreo tragedie. De un copac gros atârna un crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare cu momeala
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de ani. Alături, fostul mare spătar Mihai, cu fața palidă încadrată de barba căruntă aproape albă, privea zâmbind spre voievod, dar pe măsură ce taina vizirului se dezvăluia, ochii îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sânul lor cu o singură mișcare a mâinii, îl alăptează și, de îndată ce adoarme, îl reașează pe spinare, apoi își continuă greaua trudă. Bietele creaturi sunt istovite și îmbătrânesc înainte de vreme făcând această muncă zdrobitoare. Câte femei de douăzeci și cinci de ani, încrețite de riduri, ofilite, abătute! Inspiră milă când le vezi, aplecate sub povară, târându-se în fiecare dimineață la piață pentru a le vinde celor veniți să se îmbăieze câteva roade ale sezonului. Populația descrește sau stagnează; rasa șubrezește; iată ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]