1,482 matches
-
o glumă reușită." "Perfect, du gluma până la capăt și las-o să râdă. Știi ce spune Pușkin: poet care îndrăgești lucrurile pe care le faci, ești tu mulțumit? Ești rege, trăiește în singurătate și lasă lumea să râdă, nu te încrede în elogiile ei și nici să nu-ți pese dacă îți dărâmă altarul. Asta era un mare tip, nu degeaba a fost admirat de Gogol și Dostoievski." "Mă duc chiar mâine la un avocat, spuse el. Mai bine un sfârșit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lași..." Și tam-ta, rara, tam-ta rara pe aceeași temă, cu UN partis-pris din ce în ce în ce mai accentuat și mai fastidios. Reieșea, oricum, că interlocutorul ei era un ins speriat de viață, un laș, dacă se încredea în valorile inteligenței. Și nu cuvintele propriu-zise sugerau acest lucru, ci tonul cu care erau spuse, trufaș și intolerant. Până la urmă se lăsă o tăcere, după ce Matilda, fără a fi obosit, observă la celălalt că n-avea de gând să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar... Ascundea multe acest dar, însă am înțeles că mica ei ființă se apăra bine, era veselă, mânca și dormea bine și încetul cu încetul se blindase împotriva a ceea ce la început o nedumerise, ca nu mai putea să se încreadă în întregime în dragostea mamei, se îndepărta de ea, încolțeau în inima ei singurătatea și independența, sentimente premature, dar nu apăsătoare, ba chiar îi plăceau, începuse să fie obraznică și încăpățînată, își retrăgea și ea afecțiunea pentru mama exact în măsura în care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o credință care nu are deloc nevoie de dovedire, sădind o încredințare îndestulătoare în credincios, din unele lucruri vădite”. (Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, cap. 52, în Filocalia..., vol. VIII, p. 293-294) „Și când vei vedea voia ta că se încrede cu toată curăția cugetului mai mult în Dumnezeu decât în tine, și că te silești să nădăjduiești în El mai mult decât în sufletul tău, atunci se va sălășlui în tine puterea aceea necunoscută de tine. Și vei simți puterea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mândriei omenești, deci au în ele ceva întinat și nerațional. (n.s. 816, p. 375) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 26, partea a treia, cap. 42, în Filocalia..., vol. IX, p. 375) „Iar sfătuindu-ne să nu ne încredem numai în credință, cu lipsa făptuirii, a spus: Intrând împăratul să vadă pe cei așezați (la masă), a văzut acolo pe un om neîmbrăcat în haină de nuntă și a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai dinafară (Mt.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
astfel este credința, căci ea mai mult convinge pe cineva decât raționamentele omenești; este cu mult mai clară decât dovezile ieșite din judecata noastră, și nici o altă gândire sau idee falsă nu o mai poate zgudui vreodată. Cel ce se încrede cu ușurință în raționamentele omenești poate să-și schimbe părerea, pe când cel adeverit prin credință stă neclintit, căci el și-a îngrădit, așa-zicând, auzul de toate vorbele cele vătămătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
inimii curate, în Dumnezeu. E o deosebire de stări sufletești și de moduri de dobândire. Cunoștința se întreabă dacă se poate împlini ceea ce cunoaște, pe când credința nu se întreabă dacă se poate împlini aceasta în baza legilor naturii; ci se încrede în puterea lui Dumnezeu. (n.s. 376, p. 321) footnote>. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 321) „Prin acestea cunoașterea e păzită în hotarele firii și nu se încumetă să treacă peste hotarele ei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a-l ajuta pe Lincoln să se răzbune pe familia Marcano și să stăpânească New Bordeaux, cu toate că motivația lui este încă neclară. Pentru început, Lincoln recrutează trei prieteni criminali ca și subalterni: lordul mafiei haitiene Cassandra (care încă nu se încrede complet în Lincoln, datorită asasinării predecesorului ei în timpul războiului cu Sammy), liderul mafiei irlandeze, Thomas Burke, al cărui fiu, Danny, a fost înșelat și omorât în timpul jafului, și Vito Scaletta, fost aliat al lui Marcano, care a fost și el
Mafia III () [Corola-website/Science/334654_a_335983]
-
închis bucla...“ „...eram atât de bucuroasă să vorbesc din nou cu soțul meu, îmi lipsea atât de mult...“ Erau pagini peste pagini cu astfel de mărturii pe internet. Dar - l-am întrebat în gând pe Aidan - cum pot să mă încred în ele? E posibil ca mediumurile să le fi scris chiar ele. Ar putea să fie toate la fel de varză ca escroaca de Morna. Nu poți să-mi dai vreun semn? Nu poți să trimiți un fluture care să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al Exodului și al Parodului, mirabila dialectică a Căii Ascendente și a Căii Descendente“. „Quantum mortalia pectora caecae nostis habent! Și copiii materiei nici măcar n-au băgat vreodată de seamă!“ „De aceea maeștrii Gnozei spun că nu trebuie să te Încrezi În Hylici, ci În Pneumatici“. „Pentru mâine pregătesc o interpretare mistică a cărții de telefon“. „Ambițios, ca Întotdeauna, Casaubon al nostru. Vezi că acolo va trebui să rezolvi problema insondabilă a Unului și a Multiplului. Mai bine s-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de viață prin manifestele lor la Paris și le adresează francezilor mai mult sau mai puțin aceleași oferte pe care le adresaseră nemților. Și ce anume citim Într-o broșurică scrisă Împotriva Rozacruceenilor la Paris, de cineva care nu se Încredea În ei sau voia să tulbure apele? Că erau adoratorii diavolului, evident, dar cum nici măcar prin calomnie nu se reușește să se șteargă adevărul, se insinuează că ei țineau adunări În Marais.“ „Și?“. „Păi nu cunoașteți Parisul? Marais e cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fețe? Iar În legătură cu templierii, de Maistre zicea că ordinul Templului a fost creat din avariție și că avariția Îl distrusese, asta-i tot. Acest savoiard nu putea uita că ordinul fusese distrus cu consimțământul papei. Niciodată nu trebuie să te Încrezi În legitimiștii catolici, oricât de arzătoare ar fi vocația lor hermetică. Și răspunsul privitor la Superiorii Necunoscuți era rizibil: ei nu există, iar dovada e aceea că nu-i cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe cine am găsit noi În Rusia, cu mai bine de doisprezece ani Înainte de Napoleon, ca plenipotențiar al Casei de Savoia, Înnodând legături cu cenaclurile mistice din Saint Petersburg? Pe de Maistre. În momentul acela el deja nu se mai Încredea În nici o organizație de iluminați, care pentru el erau totuna cu iluminiștii, răspunzători de baia de sânge a revoluției. În acea perioadă, Într-adevăr, vorbea, repetând aproape literă cu literă spusele lui Barruel, despre o sectă satanică al cărei scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mea mă face să mi se-nvârte capul. Sunt beat de forță și de autoritate“. „Haide, dragă prietene“, zisese Agliè, „și dacă dumneata oi fi dat crezare fanteziilor unui exaltat? Ești sigur că textul acela e autentic? De ce nu te Încrezi În experiența mea În lucruri de felul ăsta? Dacă ai ști câte revelații de-astea am avut În viața mea și, În lipsă de alt merit, Îl am cel puțin pe acela de a le fi demonstrat inconsistența. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate că În felul ăsta voise el să moară pentru a-și dovedi sieși și celorlalți că, fie și În absența geniului, imaginația e oricând creatoare. Într-un anume sens, pierzând, el câștigase. Sau a pierdut totul acela care se Încrede În acest unic mod de a Învinge? A pierdut totul doar cel care nu a Înțeles că alta fusese victoria. Dar eu, sâmbătă seara, Încă nu descoperisem asta. Mergeam prin canal, amens ca Postel, poate rătăcit În aceeași beznă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
marea manifestație contra legii Savary. Veneau cu autobuzele. Un turc, sau drus, sau ismaelit travestit mă invita Într-o franceză stâlcită să intru undeva. Nici gând, trebuie să fug de Alamuth. Nu știu cine și În serviciul cui este. Să nu mă Încred. Trec prin intersecție. Acum aud numai zgomotul pașilor mei. Avantajul marilor orașe: te muți mai Încolo, la câțiva metri, și regăsești singurătatea. Dar, pe neașteptate, după câteva grupuri de case, la stânga mea, Conservatoire-ul, palid În noapte. Pe dinafară, perfect. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
individul ăla, Herr Heinrich, nu vrea decât să-și apere pielea. Nu vrea să-și sperie clienții. Chiar poți avea Încredere În el? Sigur că nu. E expert În Înșelăciuni. Ce-ți spune inima și instinctul, În aia să te Încrezi. Bate totul. —Dar armata... E, armata! Doar nu ți-e frică de ei? Ești american! Poți să faci ce vrei. Libertatea expresiei! E dreptul tău, scuză-mi bruschețea, dar e de-a dreptul responsabilitatea ta să o faci. Când spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la televizor și anunța că nu se mai iese cu mașina o săptămână și se închid și școlile. Ne prostiseră cu anotimpurile, cu gaura din stratul de-ozon, cu Gulf-Stream-ul, cu revoluția, cu capitalismul, cu tot. Nu te mai puteai încrede în nimeni. Avansam lent, apos, ca motanul încălțat cu găleți din ultima proză a lui Urmuz (s-a publicat în august 2004, în Manuscriptum). Spre deosebire de el, n-aveam nouă vieți, doar două, care nu se potriveau: una grăbită și mincinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmic?. Încrez?tor În propria-i fantezie, În for? a nelimitatei sale imagina?îi („Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur"), Eminescu descoper? astfel În realitate „profunzimea, spa? iul interior, infinitatea" experien?? prin care poetul „poate p?trunde În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
așază pe masă coala de hârtie. Era primul portret pe care cineva i-l făcuse lui Giovanni. Pentru vârsta de opt ani, era cu mult deasupra tuturor așteptărilor. Giovanni luă coala și o privi ușor intrigat: - Sunt chiar atât de Încrezut pe cât par În acest desen? Gentile nu răspunse, dar Își privi lung fratele, cu amuzament. - Possibilmente... răspunse, Într-un târziu. 18 mai 1459, Moldova, drumul Sucevei Lungul șir de care trecuse munții și ajunsese În drumul mare al Sucevei. Două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În scări. Se asigurase că nu mai trăia nimeni și se Îndepărtase de acel loc. Dar o asemenea Împrejurare nu se putea repeta. Dușmanii lui știau, de acum, că nu trebuie să se apropie și nici nu trebuie să se Încreadă În ceea ce văd. Cei o sută de Cuceritori văzuseră doar dunele Înalte ale unui deșert, deși locul acela era cu totul altceva. Cei care vor veni nu vor mai repeta greșeala. Avea să fie o luptă a inteligenței și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
e tocmai îndreptată contra scepticismului, contra escesului cugetării? În adevăr în Meditationes de prima philosophia (Paris, 1641) Descartes zice: Ne putem îndoi de orice în lume numai nu de faptul că ne îndoim. Simțurile mă înșală, deci nu mă pot încrede necondiționat în ele; nu știu dacă o ființă atotputernică n-a făcut ca să nu existe în realitate nici pământ, nici cer, nici obiecte cu întindere în spațiu; poate că nu există nici figuri, nici mărime, nici loc {EminescuOpXII 137} și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
i-a refuzat-o vrodată Maiestatea Sa? De vreme ce o majoritate parlamentară susține cabinetul, de vreme [ce] d. C. A. Rosetti și-a ales miniștrii după plac, Maiestatea Sa ar putea în adevăr să uzeze de prerogativa de a nu se-ncrede nici în regim, nici în Parlament, dar cu drept cuvânt, dez [i]luzionat de ușurința cu care la noi se pretextează principii politice în vederea unor interese foarte individuale, [î ]și va fi zis: Va merge cum a mai mers; nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]