43,497 matches
-
fi primit altceva decît echivalentul a ceea ce oferise. Filele, cum spuneam, sînt îngălbenite și cerneala decolorată. Dar unele fraze, după aproape cincizeci de ani, păstrează încă un sunet proaspăt. Se simte că au fost rostite cu sinceritate și înregistrate cu încredere. Ceva din rezonanța lor frînge atmosfera întunecată a epocii sau îi redă complexitatea veritabilă, pe care uneori sîntem înclinați s-o uităm. ș...ț La colocviul din ianuarie, profesorul a dorit să ne vadă caietele. Mă simțeam stingherit din două
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
George Corbu, texte comparate cu acelea tipărite de Roxana Sorescu în edițiile din opera poetică a lui V. Voiculescu apărute în 1999 la Editura Anastasia și în 2004 la Editura Cartex și însoțite de considerațiile autorului privind munca editoarei; exprimarea încrederii că în viitor vor apărea "noi și valoroase descoperiri" din opera lui V. Voiculescu; reproducerea unui memoriu adresat la 27 ianuarie 1970 de Ion Voiculescu tovarășului Dumitru Popescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, solicitînd sprijin pentru retrocedarea
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Radu nu era cel de-al doilea, ci cel dintîi fiu al soților Voiculescu. - Informația că Radu Voiculescu a fost medicul imunolog al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu ridică următoarele chestiuni: - Cînd și cum fusese dobîndită de Radu Voiculescu marea încredere din partea Securității, care i-a permis acestuia să aibă în mînă viața cuplului dictatorial? Din nefericire, nu cred că există decît un singur răspuns posibil: Radu Voiculescu a fost un colaborator verificat al Securității. De cînd? Din timpul vieții tatălui
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
mondial, cu o Armată Roșie dominând două continente), Miron Radu Paraschivescu comentează cu luciditate situația reală a celebrului său interlocutor din acea zi: "Cred că Stalin nu-l iubește pe Ehrenburg, ci se mulțumește să-l utilizeze pe servitorul de încredere pe care și l-a găsit în el, abil în împlinirea misiunii date, și necesar". Nu un Ehrenburg reprezenta tipul de veritabil scriitor al timpurilor noi, ci Șolohov și Simonov. Citat de MRP înaintea acestora, Gorki nu-mi pare a
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
documentație bogată și pe capacitatea de a sistematiza și interpreta, cu perspicacitate și răbdare, informațiile. Mircea A. Diaconu nu se grăbește indecent, ca alți cercetători din generația sa, nu caută interpretări neapărat spectaculoase. Dar tocmai de aceea studiile sale inspiră încredere și captivează, ca operațiile de aducere la suprafață din adâncul mării a unor nave scufundate de multă vreme. Indira Spătaru, Sălbaticul anotimp, prefață de Ioan Holban, Botoșani, Ed. Axa, 2004 (versuri). 70 pag. Poezie fantezistă, plină de giumbușlucuri și ghidușii
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
cîte ceva. A schimbat, de pildă, un titlu: povestirea La capătul liniei 14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe-n paișpe". Nu avea încredere în el însuși ca scriitor, era un Kafka întrupat într-un român și nimerit, prin hazardul istoriei, în Parisul exilului literar românesc... Și, cum nu cunoștea deloc mediul literar din țară, punea toate comentariile la cărțile lui pe același plan
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Ștefan Cazimir Nostalgia e un mod de a-ți aminti lucrurile altfel decît au fost. Generația lui Ștefan Cazimir, cu excepția celor supuși represiunii directe (ei sau apropiații lor), a putut vedea în instaurarea comunismului un început festiv și dătător de încredere: steaguri, demonstrații, cîntece, marșuri, focuri de tabără, burse, vacanțe la mare, concursuri sportive, diplome, medalii, încurajări și bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporții de masă. Reversul adevărat și sumbru nu se va desluși
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
toată viața. în comparație cu tot ce i-a precedat atitudinea și gestul, meritul său iese cu atât mai pronunțat în evidență. A trebuit să înfrunte sumedenia de obstacole ce-i îngreunaseră demersul care mi-a influențat destinul. A dat dovadă de încredere, de generozitate, de simț pedagogic. Articolul meu despre Van Gogh era departe de a fi fost grozav, dar Virgil a știut să-mi ocrotească și încurajeze în continuare debutul. începând din 1946, drumurile noastre s-au despărțit, poate și pentru că
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
cenzură, pe de o parte, pe de alta, încercarea, adesea penibilă, de a se adapta noilor condiții, de a fi "pe linie". Sunt multe naivități aproape inexplicabile pentru un intelectual de înalta ținută a lui Comarnescu, însă contrabalansate mereu de încrederea în artă. Un sentiment apăsător domină paginile din acești ani ale jurnalului în care întrezărim figura unui învins (nu știu cât de convins), a unui om bântuit de spaime. Atitudinea lui este oscilantă și nu o dată se contrazice de la o propoziție la
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
amăgească și să spere că funcționarii și pensionarii o vor duce mai bine sub noul regim, care, chipurile, prețuiește munca și nu capitalul. Dar imediat e silit să constate cum i "se închid posibilitățile de exprimare" și i "se anulează" încrederea în anumite valori. Este de-a dreptul consternat în fața numeroaselor interdicții ale "forurilor" ideologice: se respinge tot ce "nu e în perspectiva marxistă": "tragedia pe motiv că e deprimant", "capodopera în care nu se exaltă spiritul colectivist". Când lumea se
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
ca tot atâtea gânduri sinucigașe lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste golașe creneluri vizibile sufocă secunda ochiul tragic al păsării mă țintește din zbor Identitate în acest ceas al zilei nu-mi pasă de falnice maluri ele stăvilesc încredere nimb strălucire nu-mi pasă că valul la ură îndeamnă în spasme pierzându-se o mărturie e pasărea că lumea poate să învie într-un zbor într-un cer luminos cât ai rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
Prețioasă frază, banal sens: n-am reușit nimic pînă acum. Doar că iau tranchilizante mai multe. Și ce n-aș da să mă plimb printre "personaje", nu pritnre oameni! * Citesc cartea despre Labiș cu picătura. Parcă mi-aș turna elixirul încrederii, c-o pipetă exactă, în inimă. Pagini strălucite, tămăduitoare, care mă fac să-mi ridic, uneori, fruntea și să-mi spun, orice s-ar întîmpla, poate că voi fi un an doi, poet. . Cît de mult am visat. Ce mult
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
ci dăruitor de timp se oprește se pare cum secretul e absolut necesar întru viața transparenței ce putem face să cultivăm neantul să însămânțăm tunelul cu turn poate că ceea ce se întâmplă de la sine nici nu trebuie înțeles acea imensă încredere cum cuvintele m-ar putea duce la înțeles mă face să-mi rup privirea de la răsăritul soarelui și să admir mersul stiloului pe apele hârtiei ia-o de unde nu-i pentru că numai acolo într-adevăr este claritatea din tulburare bucuria
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
să supere. În plus, schema narativă e cam aceeași. Îți vine să-ți spui că nu mai e vorba de talent, ci mai degrabă de o rețetă în care scriitorul " altminteri un meșteșugar cît se poate de onest " are o încredere fără fisuri. Cu Jonathan Coe e o altă poveste. El a ucenicit prin cîteva romane fără anvergură, dar după rodaj performanțele au fost spectaculoase. I-am tradus ultimele două cărți, Casa somnului și Clubul putregaiurilor, iar acum mă pregătesc de
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
care a făcut-o tot Tudorel Urian, aceea că și "Momentele" lui Caragiale au apărut într-o ramă temporală îngustă. Să ne înțelegem, nu m-am smintit și nu mă cred un Caragiale de școală nouă. Pur și simplu am încredere că voi fi pus o etichetă colorată pe o perioadă care îți poate produce tot felul de sentimente, mai puțin indiferența. În plus, eu așa știu să scriu și nu altfel. Nu fac muncă de documentare înainte de a începe o
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
cărții de față. Zice, deci, Schuhl (în traducerea lui Ion Banu): «Cercetarea trecutului ș...ț, dacă este făcută în numele omului, pentru om, nu poate să fie decât contemporană (s.n.). Istoria este o imensă lecție de umanism prin faptul că întărește încrederea în puterile omului. Cei ce văd în îndeletnicirea istoricilor o evaziune nu știu ce este istoria.». Dar mai este ceva de observat. Penultima scriere a profesorului Cizek pe tema Istoriei se intitulează Essai sur une théorie de l’histoire (București, 1998), iar
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
sfidare și că trebuie s-o iau de la capăt sau măcar de undeva și de azi chiar de azi - întârzierea e un păcat ca oricare altul - iar eu chiar mă înalț sunt frumos strălucesc ca un CD întors în soare încrederea îmi umflă venele: sunteți un tânăr critic serios și de viitor ce cronică frumoasă și scrieți și poezie fără spermă și proză ați luat un premiu să nu exagerați totuși făcând prea multe pe când o carte... dar dacă poezia este
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
ianuarie 1945). Pornit pe panta autoflagelării, depresiunea păndește, iar autorul rămăne zile întregi prostrat, incapabil să se apuce de lucru, indiferent la obligații. Dar Eliade se scutură de fiecare dată, iese din toropeală. Ceea ce ăl ajută să depășească deprimarea este încrederea absolută în sine și ideea enormă pe care o avea despre "geniul " său. Autoaprecierile abundă în acest Jurnal al tuturor sincerităților, căpătănd formulări stupefiante: "Eu m-am comparat, de cănd aveam 20-22 de ani, cu Goethe. De fapt, ceea ce se
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
de sentimente confuze, neliniști chinuitoare. Pe 10 noiembrie 1942 Sebastian notează în Jurnal: „M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte - o noapte ca asta - am putea fi toți măcelăriți în casele noastre”. Frica, singurătatea și lipsa de încredere în oameni (în masele de oameni) adaugă pe chipul lui Sebastian, cel pe care ne propuneam să-l „reconstruim” cu piesele date, o umbră de durere. Dacă ar fi adevărat că pe chipurile oamenilor lasă urme toate gândurile, sentimentele și
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
ținută, da. Baston, politețe de regățean care știe din familie franceza de salon. Și răspunsul la întrebarea mea, când îl cercetam, împreună cu Teohar Mihadaș, la Clinica Medicală a III-a (altfel medicii, profesorii, vezi Zaciu, și poeții clujeni sunt de încredere) că ar vrea “biscuiți de 1 leu”. Adică dacă e să-i aduc și eu ceva bolnavului, care stă cu cartea de rugăciuni a lui Dinu Pillat pe noptiera albă, scorojită de vopsea la colțuri, atunci să-i aduc biscuiți
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
e drept, a fost mai rar, mai parcimonios, publicată în revistă după 2000, e necesara sobrietate de după marele festin liric de aproape cinci decenii. Dar cronicile despre poezie sau câte o pagină de autor de primă mărime, exigent cântărită, e încrederea că poezia se bucură de aura sa, pe lângă eseu sau un dialog de zile mari cu Adrian Marino, Matei Călinescu, Wunenburger, Bruno Mazzoni, Lorenzo Renzi. Regina detronată de istețimea jurnalui sau de magia memoriilor are farmecul și autoritatea sa, chiar dacă
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
-s condițiile: pacientul stă pe-o canapea, în general cu-n perete alb în față și vorbește vrute și nevrute. Iar medicul ascultă silențios și, din cînd în cînd, îl pune să mai repete cîte ceva, să precizeze etc... Totul depinde de încrederea pacientului în medic! Numai că, în cazul de față, eu îmi văd medicul mereu, mereu, stînd și el pe un scaun, cu o fereastră deschisă în spate, făcînd gesturi din ce în ce mai enigmatice! Ar trebui scris un studiu amplu, exhaustiv, despre toți
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
platitudini dezarmante. A murit foarte tînăr. Cred că nu avea 35 de ani. Mi-a fascinat adolescența. Ani de zile după aceea, la D***, îmi puneam fotografia lui pe masă, și vrînd-nevrînd, mă apucam de scris. Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-a declarat poet! Ba a venit acasă la mine ca să-l convingă și pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman, douș’doi de ani, imposibil să nu-ți pui întrebări! - Dumnezeu o să-ți răspundă într-o zi, am spus, ai încredere în el, Ilarie! - Cred că am văzut o scrisoare pentru dumneavoastră, a zis el vizibil nemulțumit și a recăzut în somnolență. Până de curând, femeia de serviciu - care vindea și cafea preparată pe un reșou ascuns în vestibulul closetului pentru
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]