2,617 matches
-
de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții lui, gândurile Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
difuz. Specialistul suedez încearcă cu precauție să penetreze cu o chiuretă fină presupusul contur al zonei bolnave. Ecranul pare invadat de un val negru care face și mai greu de descifrat suferința creierului lui Justin. Mâinile înmănușate ale profesorului rămân încremenite într-un gest inutil. Partea superioară a chipului este atât de albă încât nu se distinge de masca ce acoperă partea inferioară. Nicolaï își mobilizează memoria. Degeaba. Nu își amintește să fi văzut în nici un manual de specialitate, în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rădăcinile multora dintre cei care trecuseră prin casa noastră. Am descoperit filoane emoționante pe care acum încerc să le adun într-o cronică a acestui pământ atât de hărțuit de poftele marilor puteri. Ciprian se oprește din povestit. Dora a încremenit cu ceașca în mână, ceaiul s-a răcit. Se surprinde rugându-și gazda : Mai spuneți, vă rog să mai povestiți ! Nu trebuie să mă rugați, este greu să mă opresc odată ce am început, iar auditoriu nu prea mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că dintre ele alunecă un plic subțire, lunguieț. Adresă scrisă de mână, scris necunoscut. Expeditor de asemenea necunoscut : Ciprian Frunză. "Ciprian ? Cine o mai fi și ăsta ? Iar vreo cerere de donație, nu trece zi să nu aducă poșta vreuna..." Încremenește cu foaia de hârtie în mână : Stimate domnule Matei, Îmi asum greaua misiune de a vă comunica o foarte tristă veste. Soția dumneavoastră, doamna Dora Matei, ne-a onorat cu prezența ei câteva zile, fiind în căutarea doamnei Teodora Racoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să te ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la adunarea populară a tovarășului căpitan Sacaliuc, că toată suflarea a încremenit de groază în lavițele înghesuite în sala de clasă, transformată în cămin cultural. Fără îndoială că această stare de spirit este explicabilă până în cele mai mici detalii de vreme ce tovarășul era deja arhicunoscut prin satele vecine ca vajnic susținător al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acestei limbi. Totuși, azi m-ai prins într-o zi bună. Ai, mătăluță, nota 5". Spectacolul era cu totul altul, atunci când erau ascultate fetele. Omului i se prelungeau ochii până la cea care-și etala cunoștințele. Avea aerul unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din filmul acela al karatiștilor japonezi, pe care-l văzusem, tot cu ligheanul bulgăresc, de vreo zece ori. Era, cu siguranță, ultimul bluff al vieții mele, dar îmi amâna cu niște amărâte clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș fi putut-o angaja, am auzit de lângă fiorosul Scarface vocea speriată a unui locotenent de-al său: "E Marele Alb!" Surprins, am rămas tot de teamă, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plec apuc să-mi trag sufletul. ,,De față cu toți se văd cei doi și rămân pe loc, neschimbându-și nici măcar privirile de frică să nu piardă ceva, strice momentul. Lumina bleu, artificială, de interior a barului elegant de noapte, încremenește. Orice zumzet piere, din punct de vedere fizic, corpurile nu mai există, nu se simte greutatea lor sau vreo apropiere dintre ele, totul e mintal, privire si o legătură mai strânsă decât orice altceva din jur, neafectabilă de nimic, pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spui? —În Ger-ma-ni-a. Chiar că ești neserioasă. Pe cuvântul meu. A fost chemată urgent la București pentru formalități, de unde a luat avionul spre Germania, unde își va da doctoratul. Ai rămas cu gura căscată? se uită Elena la Matei, care încremenise surprins de o asemenea veste. —Mie nu mi-a spus că pleacă. Nu era sigură că i se aprobă și n-a vrut să facă vâlvă. Nici ea n-a știut până alaltăieri. S-a pregătit repede ca să poată ajunge
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
duce în fața oglinzii, admirând amândoi căciula. Predau cheile la recepție, pornesc spre mașină și la drum. Era senin, dar foarte frig. Au mers fără să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da vești prin razele sale de o zi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu adevărat sau nu, după toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el tot simte, fără voie, prezența străină, ce, lin și fără zgomot, a pășit până lângă el. Tot astfel, se întâmplă și cu Adriana. Ea o simți pe Luiza și întoarse brusc privirea înspre ea, rămânând pe loc, câteva clipe, încremenită cu totul în poziția ei. Ea înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Reiko o prăvălea necruțător în neant, ea devenind, spre deliciul ochilor mei înfometați, tot mai transparentă și mai umilă cu fiecare nouă înfrângere. Și, atunci, se întâmplase. Greșise numărătoarea banilor, poate că la socoteala ei înfrigurată, pierdută, mugurii de pini încremeniți în tăcerea zahărului coagulat se strecuraseră de mai multe ori între albele rotocoale de zăpadă, cu trupul proaspăt strivit al unei căpșuni uriașe în interior, sau poate că biscuiții de orez pufos și pudră de ceai verde, refuzați în cele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub atâta greutate, întinzându-și picioarele lateral, punându-și un braț sub cap. Noi așa mâncăm, stăm la taifas, ne bem ceaiul, ne odihnim, ne bucurăm de ceilalți. Alături, e încremenită în tokonoma, la mai puțin de un cot distanță, caligrafia ce conține un singur caracter, mu, vidul. În spațiul rupt de mundan al celei care ar fi trebuit să fie o încăpere de ceai, o cultură străină, celebrând revărsarea, excesul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tăierii copacului am văzut un șirag de mărgele. Mintea și curiozitatea de copil m-au determinat să mă aplec și să iau de jos ceea ce îmi furase privirea. O voce disperată și profundă mi-a strigat în ureche: -Nuuu! ... Am încremenit într-o poziție anevoioasă și am observat un șarpe viu colorat. Șarpele s-a deșirat și a plecat în partea opusă intrând în tufișuri. Priveam cum jivina pleacă și eram bucuros din această cauză, gândindu-mă că, dacă voi leșina
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
audă numai ar fi vrut. Vânătorul de lupi albi aflase că Donna Iulia își aștepta bărbatul. Mai auzise, poate, și altele. Liniștit, ieșea uneori în marginea târgului și își încerca armele. Dintr-acolo urmau să vină fiarele. Zgomotul împușcăturilor îi încremenea pe locuitori vreme de câteva clipe; se gândeau - cine știe - că era bine că Vânătorul poposise tocmai în așezarea lor, nu în alta. Împușcăturile nu le aduceau siguranță, ci doar o anume încredere. Despre lupii albi, un timp, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo, să audă lumea și să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor. Nu era un început de oră; celelalte trei orologii din așezare bătuseră de vreun sfert de ceas. Sunetul fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
rotițelor, totul, de parcă, niciodată, nimic - în interiorul orologiului - nu avusese vreun loc precis! Încurcate în arcurile mai mari, sute de componente, dacă nu peste o mie, au continuat, vreme de câteva clipe, să se balanseze în dezordine, scânteind, apoi totul a încremenit. Mașinăria, prăbușită în sine, devenise un amalgam din care nici un element nu mai putea fi separat fără a strica și mai și sistemul. ...Toate încercările făcute pentru reconstituirea orologiului s-au dovedit inutile. Cei mai buni cunoscători din țară, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Pentru că la singura poartă cunoscută se simțea, chiar înainte de a călca înăuntru, o boare de aer. Curent. Erau șiruri nesfârșite de oameni ce așteptau la rând pentru a se convinge. Întindeau mâinile spre interior, bâjbâind în văzduh, stăteau cu chipurile încremenite pentru a sesiza orice adiere, ascultau. Și, totodată, cei ce pătrundeau în labirint strigau, chiar de la primii pași, celor de afară: „Da, este aer suficient! Se simte cum circulă! În mod sigur, mai există cel puțin o ieșire!” „Să pipăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Băsescu se scoală dimineața la vila de la Scroviștea. Afară ninsese, totul era feeric. Iese în prag, se întinde, când, deodată încremenește: pe zăpada imaculată era scris cu urină "Mâine vei muri!". Agitație, Politie, SRI, SIE, DIE, etc. Cercetări, probe, amprente. A doua zi vine șeful SRI: - Au venit două probe de la laborator: am o veste proastă și una foarte proastă pentru
BANCUL ZILEI: De ce vrea Băsescu modernizarea puşcăriilor? () [Corola-journal/Journalistic/68539_a_69864]
-
ajutor. Totul se petrece, în cel mai bun caz, în blocurile albe de morfină și transfuzii sangvine, care pot oferi ușurare trupurilor ce suferă, dar nu-mi amăgesc certitudinea că jocul e pierdut. La căpătâiul acestul mod de a muri încremenesc, poate, într-o tristețe zâmbitoare și stânjenită, așteptând (pentru cel care moare și pentru mine) ora de a coborî pleoapele. Ceea ce n-am făcut, până astăzi, nici pentru Marília mea (soția lui decedată, n.n.). În alte cazuri, am întotdeauna o
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
londonez, în universul prezentului, coexistînd, cu un aer de surprinzătoare normalitate, lui. De aici sentimentul unei continuități, al unei fuziuni perfecte dintre ceea ce este și ceea ce a fost. Ar fi totuși greșit să se creadă că Londra rămîne un oraș încremenit în simbolistica paseistă. Găsești, dimpotrivă, la tot pasul, componentele epocii postindustriale, cu arhitectura sa barocă și neverosimilă. Totul se integrează însă în tabloul preexistent. Nu apar fracturi de butaforie, nici inconsecvențe de imagistică. De altfel, istoria nu se izolează într-
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
moment dat în timpul vizitei lui De Gaulle, la Craiova, cred că prin 1968, A ajutat-o să se urce în elicopter și nu numai că i-a pus mâna pe fund, dar parcă a și pipăit-o puțin. Eu am încremenit, pentru că totul s-a întâmplat sub ochii mei și l-am întrebat cum de își permite așa ceva. El mi-a răspuns ceva vulgar, ca între bărbați, în sensul că nu numai cu mâna ar fi atins-o în zona respectivă
Elena Ceauşescu l-a înşelat pe dictator cu un fizician () [Corola-journal/Journalistic/68837_a_70162]