2,712 matches
-
Memoria, asemenea unui ”crepuscul/ în care s-au petrificat personaje/ și întâmplări”, cumulează toate aceste semne, imprimând burgului prestigiul trist al unui tablou de epocă (“Flori de cais/ își trâmbițează puritatea/ ușor dulceagă în vechiul aer/ de burg”). Aceste segmente, încremenite în pasta enunțului, au, de cele mai multe ori, rolul important de a exprima, cu mijloace împrumutate din arta vizuală, înțelesurile inefabile, “memorabile” ale frazei poetice (“Ai vrea să găsești un cuvânt-două, ceva memorabil/ dintr-o încremenire de stampă”). Discursul rămâne, în
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1409318514.html [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
puțin, o conspirație universală. Se hotărî să-i lase deoparte. Va găsi ea o soluție pentru ca Marietei să nu-i fie înșelate așteptările... Cine știe?! Și, cu gândul ăsta, se așeză la calculator, reluând scrisul la cărticica despre Bubă. Motanul încremenise lângă scaunul ei, tăcând expresiv, îndemnând-o, parcă, să i se dedice exclusiv lui. Așa și făcu Mira. Nici nu realiză că timpul se scursese, atât de prinsă fusese în definitivarea celor consemnate despre Bubă. De aceea, soneria telefonului o
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454828197.html [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
tatăl său * om cu ceva carte*, despre sărăcia locurilor, despre munca câmpului pentru ai întreține pe cei încă 7 frați ai săi. Dacă părinții munceau din greu câmpul pe arșiță soarelui, în colbul de praf sau noroaele în care rămâneai încremenit pe timpul ploii, copii rămași acasă, știau ce au de făcut în ograda lor cu chibzuința și cumpătul primit de la părinți. Citind fiecare mică proza : Curca, Dracu-n farfurie, Cântecul sapelor, Furtună, Prima zi de școală, Curcanul, Gâștele, Stafiile, Îngerii în
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Viata_ca_o_punte_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
dintr-o vază flori ofilite de refuzul tău într-un anotimp care mi-a destrămat cuvintele ce nu mai ajungeau la tine. De când ai plecat vocea mea nu mai are contur silabă de silabă rătăcind în exil. Trupul meu a încremenit în carapace de plumb Pe care nimic nu-l atinge. Prin odaia unde cândva înflorea nebunia zâmbetelor Doar timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
a vorbit și mai plin de el: - Am venit cu necazu’ băiatului acesta, ăl mare, a apăsat el pe cuvinte, făcând o pauză pentru a le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor rămase ca încremenite la auzul celor spuse... Mă gândesc eu că n-o să vă bucurați, dar trebuie să-mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților... - Dar ce necaz, omule, spune odată! S-a oțărât Vasile spre el cu mâna
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437037406.html [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
unui melc care își poartă casa în spinare, atunci secundele deveneau minute, iar minutele ore, mă uitam prea des la ceas, timpul se oprise, păsărele de la streașina casei înțepeniseră, iarba nu mai creștea, soarele nu se mai mișca, funzele pomilor încremeniseră, vântul rămăsese cu rafala în gură, gata să fie suflată. Voiam să vină ora cinci, atunci, numai atunci mă aștepta Mari. Universul lucra împotriva iubirii mele, nu-i nimic, mă voi lupta cu el pentru iubirea mea. Îl voi bate
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1469003367.html [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
nu este doar spirit. În galeria personajelor lirice volumul de față împinge ideea de om. Ontologia lirică delimitează „oameni de pământ” și oameni de mare: „Vărai/noi suntem oameni de pământ/care n-au văzut niciodată marea” („locul unde a încremenit marea”). Între oameni există oameni de zi și oameni de noapte. Mai mult, unii dintre oameni sunt ziua oameni de zi și noaptea oameni de noapte: „Ziua lucram pe rupte la o/firmă nerecunoscătoare, dar care mă obligă să fiu
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ioan-es-pop-fiinta-minima-si-implozia-lirica-de-stefan-vladutescu-cv-2/ [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
populare formează, în clipa de față, un material din care culeg fondul inspirațiunilor. (Mihai Eminescu) Cuvinte cheie: național, tradiții, folclor, Eminescu, basm 1. Folclorist prin educație și etnolog prin dorința cunoașterii preocupărilor omului de la sate Motto: Și, în ochi mi-ncremeniră / Multe icoane și povești. (Mihai Eminescu) Anul 1873 a fost un an plin de succese în activitatea lui Mihai Eminescu, ca etnolog și culegător de creații populare românești. O mărturie personală, privind aceste menifestări culturale, o vom întâlni în revista
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434397224.html [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri de
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în rugăciuneaDe seara doar oasele fragileAle sfinților mărturisitoriSă se albească precum varulPrecum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinseSă ne lumineze calea,Pe colinele pe care vom înnopta... VII. TEOLOGUMENA - DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2315
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mături, vine de bou, morișca, droguri, bătaia la tălpi peste încălțăminte, bocanci cu ținte, pumni în ficat, strivirea oaselor, ruperea dinților, scoaterea ochilor, mutilarea feței, pervertirea simbolurilor sfinte, blasfemii, profanarea memoriei părinților, fraților, prietenilor, dascălilor, statul într-un picior, statul încremenit într-o poziție, frângerea mâinilor, picioarelor, coastelor, ucideri, reeducarea prin bătăi inimaginabile, dirijate de neîntrecutul criminal-deținut Eugen Țurcanu-spaima torționarilor, aflat în solda celor de tipul Anei Pauker. Cei ancorați puternic în credință rezistau cel mai mult. Lor li se spunea
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
prigonit se asumă unității Sinelui național, ca o cuminecare a Neamului. Mistica focului pătimitor dă conștiinței înnoite o nouă interpretare a mesajului profetic, o mărturisire de măsura celei duhovnicești. Marii trăitori mistici ortodocși ai temnițelor comuniste, care înspăimântă totul și încremenește orice, au găsit în Suferință și în Jertfă frumusețea desăvârșită a comuniunii cu Dumnezeu. Nota fundamentală a martirajului lor, a acestei Simfonii a Jertfei, se apropie de cea Absolută a lui Hristos, dar este cu mult mai sus ca intensitate
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în brațele nemuririi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Apoteoza poetului / Al Florin Țene : Confluente Literare
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1397794045.html [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
trupul mamei. Mi-am mai amintit vag despre accidentul petrecut în graba cu care tata mă transporta la spital. Și-am revăzut figura urâtă a țiganului aplecat asupra mea, cu intenția de a mă răpi. În acel moment, mintea îmi încremenise. Poate că arsese odată cu mama sau rămăsese alături de tata sub povara fiarelor mașinii. Probabil că tata m-a căutat mult timp. N-am de unde să știu sigur. Știu doar că mă numesc Sanda Enache și provin dintr-o familie de
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marturisirea_gina_zaharia_1327847757.html [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am să fiu, Schimbându-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Târziu în noapteTârziu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/valer_popean/canal [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
drumul sacru ce nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintim Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsuraPrin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia TaAici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toateAcoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirimîn libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintimCând soarele metalic sfidează termometrul și țaraîn gestul său năpraznic se răzvrătește incertă varaCăci azi urmași în generația de blugi și celular... XII. DE CE
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
să-și umple plămânii cu suflul de primăvară, să râdă, să cânte, să zburde ca o copiliță, așa cum făcuse mereu, cu mulți ani în urmă. Privi în urmă, dar Adrian n-o urmă, ci rămăsese acolo, în camera aceea ostilă, încremenit în gândurile lui, privind către ceva nedefinit, coagulat în mirare, incapabil să-și mute măcar privirea către locul unde ea stătuse mai devreme cu coatele. Se gândi la el cu o dragoste aproape maternă, pentru că între ei era o diferență
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Fericirea_suprema_cristea_aurora_1367044795.html [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
plăcere. Râse până nu mai putu și-și ridică picioarele în sus, mergând cu bucurie pe o bicicletă invizibilă, iar soarele îi urmări trupul. Se opri bucuroasă și privi către firele de iarbă verzi, clare și sprintene. În clipa aceea încremeni de spaimă. Razele soarelui nu-i contura umbra pe pământ, și orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Fericirea_suprema_cristea_aurora_1367044795.html [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
fug de-acasă. Mi-am pregătit visul de ieri. Un tremur mut corpul tresaltă. Mai fac din gânduri colier Și fug, căci timpul nu mă iartă. Și cu genunchi dus în bărbie Aștept. La râu e numai luna. Cu timp încremenit in piept Vreau să trăiesc o clipă, una. Aștept. El va veni curând Să își adape nemurirea Și am să-i fur un mic sărut Să-mi fie căntec amintirea. Și-aștept.Dar zorii se ivesc Și ochi-s ațintiți
FUGA (...) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Fuga_elena_spiridon_1340830824.html [Corola-blog/BlogPost/355087_a_356416]
-
așteptat în urma unor astfel de experințe peratologice, ci se afundă într-o temporalitate dolorică. Arestarea lui Josef K. coincide cu intrarea personajului principal în regimul unei abisalitați străine lui, unde evenimentele, deși par să urmeze logica unei firești deveniri, rămân încremenite într-un veritabil imobilism eleat. Avem aici pe Heraclit și Parmenide, angajați în cea mai stranie și insolită conjuncție.Arestarea procuristului Josef K. aduce după sine pierderea libertății elective. El se mișcă în cadrele unei libertăți iluzorii (este liber să
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
noapte, spre dimineață al României anului șaptezeci și șase, în care „Niagara s-a prăbușit peste sala Forum”, cum avea să spună Béla Károlyi, nefixându-și nici până azi locul privirii decât pe învinsul ecran dereglat, cu nota 1.00 încremenită pe ochiul electronic! I s-au scris după acea zi în care încep bătăile inimii unei legende, peste cincizeci de mii de scrisori. Sunt în ele tot atâtea iubiri, ce până azi n-au încetat a-și impune supremația între
NADIA COMĂNECI. ANI CE NU CONSUMĂ IUBIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1447423541.html [Corola-blog/BlogPost/342734_a_344063]
-
și chipurile lor; totul, totul... CAP.6 A doua seară la Viena... Se lăsase seara peste împrejurimile de basm ale Vienei cu codrii ei seculari și cu castelele fantastice care străluceau în arama lunii; stelele păreau un joc de artificii, încremenit peste albastrul de sticlă al cerului, iar luna, barcarolă plutitoare, dulcea Crăiasă a nopții, aluneca deasupra codrilor mândră și singuratică, străjuindu-le și luminându-le cărările; doar ei doi în oceanul acelei nopți primăvăratice pășeau încet pe drumuri tăinuite, în josul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398148002.html [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
Apoi îngenunche în omătul ierbii și începu să joace rolul lui Paris: Tu ești o undă, eu sunt o zare Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, Iubita mea! Veronica Micle încremeni, se roși toată, îi zisese iubita mea, pasiunea cu care poetul recita aceste versuri o narcotizase, îi scurtcircuitase toate simțurile... Oare ei i se adresase el cu acel apelativ? Dar ea îi dădu replica repede: Tu ești o ziuă, eu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398148002.html [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
În sfârșit, a dat Dumnezeu să scăpăm de „doamna de matematică” după primii doi ani. În anul trei, când am constatat că nu ne mai este profesoară, am răsuflat ușurat. În anul patru însă, la prima oră de matematică, am încremenit cu toții, când pe ușă a intrat fosta noastră profesoară. S-a așezat la catedră, ne-a învrednicit cu un zâmbet sarcastic și a spus pe un ton ce se voia glumeț: - Ne-am întâlnit din nou! Îmi pare bine! Mie
„MATEMATICĂ PE PÂINE” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1439952823.html [Corola-blog/BlogPost/373538_a_374867]