599 matches
-
orice abatere de la încremenirea în proiect: poliția politică. Există instituția propagandistului de partid care este agentul prostiei ca încremenire în proiect; prostia se învață, este predată, ea cuprinde masele. Învățământul politic, generalizat, este un antrenament permanent în spațiul prostiei ca încremenire în proiect. Toată lumea încremenește în Proiect, deci toată lumea este prostită. Scleroza societății comuniste este totală. Se poate înțelege lesne că printr-un asemenea mod de a concepe prostia suntem foarte departe de biata prostie, inofensiva prostie, de care facem atâta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau altul, a rămas în el, a crezut în el sau nu l-a mai putut părăsi; și celălalt, pe care primul l-a vârât cu forța în proiect și l-a dresat în numele lui. Ambii sunt produsele prostiei ca încremenire în proiect; numai că unul este prostul activ, prostul care prostește, prostul care de dragul proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să omoare; celălalt este prostul pasiv, prostul care suportă proiectul celuilalt, prostul prostit. „Omul nou“ este rezultatul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limita vieții lor, spre propriul lor destin. <contents> Umilitatea, orgoliul și umilința . Libertatea ca preluare în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) . Secvența „de depășit-de atins“ . . . . . . . . 72 Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul . . . . . . 87 Prostia ca încremenire în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL . Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație . Momentul paideic . . . . . . 115
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de o libertate spirituală, aceea de a urma calea Domnului și de a nu renunța niciodată la vocația de mărturisitor al Adevărului Revelat, indiferent de piedicile, obstacolele și suferințele care constituie drumul spre fericirea eternă. O perspectivă a ceea ce numim încremenirea în proiect este și surprinderea relației existente dintre spațiul închis și spațiul deschis, unde ideea de libertate se manifestă într-un mod aparte. Spațiul închis este locul în care libertatea poate fi cenzurată și, totodată mediul de producere a unor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
interioare, intrând atunci în contact cu un fenomen intitulat generic lupta cu spiritul. Spațiul deschis este spațiul posibilităților de a alege între diverse formule care corespund construcției spirituale, între o îngrădire a spiritului sau o dorință de refuz la acea încremenire în proiect. Dinamica acestor spații alternative este dată de gradul intens al ființei umane de a uza de libertatea conferită de Dumnezeu pentru a acționa într-un sens sau altul. Posibilitățile de opțiune ale ființei umane sunt variate și ele
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de apartenență și defavorabile altor grupuri. Sfera de influență a reprezentărilor Înscrie construcția identitară Într-o tensiune Între continuitate (fidelitatea față de tradiții, transmiterea unei memorii colective) și ruptură (Îndoiala, criza). În istoria indivizilor și a colectivităților, observăm totuși momente de „Încremenire” a proceselor identitare. Astfel, unele reprezentări pot, la un moment dat și Într-un context dat, să conveargă Înspre identificări instituționale, religioase, etnice sau teritoriale care vor fi, cu siguranță, exploatate politic. Nu există Însă nici o identitate colectivă care să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
10 noiembrie, în cadrul festivalului, un atelier de critică de dans, Nadj își definește preocuparea pentru imobilitate, devenită deja noțiune-cheie în dansul contemporan: „Imobilitatea, mișcarea fără mișcare reprezintă pentru mi-ne mișcarea absolută. De 10 ani imobilitatea mă obsedează“. Filosofii alternează încremenirea, gestul mușcat, înghețat cu mișcarea „sughițată“, pompată dintr-un corp intrat în sevraj. Spectacolul e construit modular. În primele 20 de minute, o instalație video „deșiră“ moace. Tipi cu cuțite deasupra capetelor și cu fețe alungite de panică, capete amorțite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
termenul pe care scriitorul însuși îl indică drept cardinal - paralizia. Asociată unei inerții ce funcționează precum o forță universală, paralizia e cuprinsă în spectrele neputinței, ale fricii, deznădejdii și tristeții, fie că e asociată spaimelor fără nume ale unui copil, încremenirii și deziluziei din viața celor maturi sau vidului necunoscut și fascinant din vecinătatea morții. Fiecare dintre cele 15 texte reprezintă șansa unui contact direct cu zona inefabilă din viața unei lumi, însă probabil că povestirea care esențializează atât "spiritul" literar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
autobuzului part. deviat, -ă nom. devierea, deviatul A ÎNAINTA Râul înaintează printre munți tranz.: Ion înaintează o cerere directorului part. înaintat, -ă nom. înaintarea, înaintatul A ÎNCREMENI Când trece Băse, mulțimea încremenește tranz.: Băse încremenește mulțimea part. încremenit, -ă nom. încremenirea, încremenitul A ÎNLEMNI Actorul înlemnește în spatele scenei tranz.: Nepăsarea Ioanei îl înlemnește pe Ion part. înlemnit, -ă nom. înlemnirea, înlemnitul A OCOLI Drumul ocolește prin pădure tranz.: Ion ocolește pădurea part. ocolit, -ă nom. ocolirea, ocolitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ REFLEXIVE
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt. Prin 1953, Mircea Eliade profețise mancurtizarea României de către soviete. Însă acest asalt concertat de anihilare a spiritualității și naționalismului românesc a avut darul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împrumutând instrumentarul necesar din "arsenalul" preexistențialiștilor și existențialiștilor (S. Kierkegaard, Martin Heidegger), Th. Codreanu a pus diagnosticul (boala disperării), după care a analizat remediul și efectele sale (poezia), apreciind că universul bacovian "nu este unul ajuns la stadiul de totală încremenire, ci rămâne unul în agonie, în neputința de a muri cu adevărat, în perpetuă descompunere și prăbușire" (pag. 210). Negativul stilistic și existențial corespunde gradului zero al crizei omului european, autentică și profitabilă descoperire în plan estetic. Întâlnirea cu moartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse și dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. (...) optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect" (p. 138, n.ed., L.C.). [...] vom putea defini și astfel transmodernismul, ca fiind tot ceea ce se află în opoziție cu fenomenele "paranormale" de cretinizare. În noua paradigmă a spiritualității contemporane, creatoare de valoare și de autenticitate, cartea Transmodernismul semnată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
disidențe. Dar falsa aparență nu-i poate îndepărta de adevărata lor imagine, a unui "soi de sămănatorism urban, chiar de cartier, reprezentat foarte bine de industria textilă" (p. 121). De aceea, Goma îi și numește textiliști. În cultura română, depășirea încremenirii în formă prin kitsch-ul optzecist, se poate realiza, și îi dăm crezare lui Theodor Codreanu, doar printr-o acțiune recuperatorie a valorilor autohtone. Calea este spre universal prin național. Tentativa de înăbușire a manifestării identității naționale prin multiculturalismul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de ciocolată spre cal, dar acesta este împietrit. Toți pleacă în liniște și rămîn singur, frustrat de încremenirea acestui monument viu. Tot mai ești curios? Surprins că puteam face infarct, nu-mi vine un răspuns bine gîndit și mă aud răspunzînd: Păi, doream să fac un tur al Havanei Vechi. Omul mișcă. Își ridică puțin pălăria și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a virtuții în același timp impozantă și inactuală. Demnitatea e condiția statuară a omului. În asta constă noblețea, dar și riscul ei. Noblețea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanțe precare: sărăcie demnă, bătrânețe demnă, suferință demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinație reușită între curaj și umor: ecvanimitate față de împrejurările neprielnice și distanță față de sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atât e mai irascibil. La limită, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipă de clipă, de mizantropie și mizocosmie. Unul din efectele mâniei - oricât de „legitimă“ ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator al unui rău lăuntric. Mânia e o reacție mecanică, monotonă și inadecvată la disfuncțiile curente ale comunității și ale semenilor. E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
veacului XX. Zece mii de spectatori și-au ținut respirația de la începutul și până la sfârșitul originalei reprezentații!... Din vorbă în vorbă, nici n-am simțit când s-a înserat. Departe, foarte departe de România, pe malul Atlanticului, umbre colorate scot din încremenire peretele alb, trecând, câte-o clipă, peste o veche furcă țărănească de tors, amintire transilvăneană în apartamentul soților Darie, din Vedado, Havana, Cuba. Visul lui Darie să încerce un spectacol de sunet și lumină pe vârful Panaghia, în Ceahlău, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
De după depărtările umbroase ale pământului se deschise, ca un colosal semicerc de aur Înflăcărat, geana aprinsă a soarelui, și cât ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale câtorva eucalipți se poleiră de o lumină curată și rece... Iar În solemna Încremenire a firii, nu se mișca, Încet și gânditor, decât doar chipul meu tăiat În umbră pe fundul de lumină al adâncului pădurii... Nici vântul, Încremenit pe creștetul Înalt al pădurii, nu-și mai cânta frunzelor eterna sa elegie, nici florile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale. Actorii sunt locuitori ai cavernelor, trăind într-o beznă vie pe care o iubesc și o urăsc. Cât de mult îmi plăcea să frâng tăcerile expectative prin zgomot, zgomot ca structură, zgomot-culoare. (Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lecturi inedite (Dacia, 2000, ediție îngrijită de Ioan Pintea), sub titlul Cuvânt înainte la o carte despre Eminescu. ,,Și pentru S. Paleologu opera de artă, frumosul, respectiv opera de artă eminesciană înseamnă trecerea din Timp (vremelnicie, durată) în Veșnicie și Încremenire (termen inspirat, probabil, de ce realizează arta fotografică, și ea fixare, încremenire, izbăvire de cinetică însă mecanică, neradiantă, nemultiplicatoare de sensuri a unei fracțiuni de timp și de viață). Arta în concepția aceasta nesuperficială, neartificioasă, necopilăroasă, neartizanală, prefigurează, înaintea sufletului din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Cuvânt înainte la o carte despre Eminescu. ,,Și pentru S. Paleologu opera de artă, frumosul, respectiv opera de artă eminesciană înseamnă trecerea din Timp (vremelnicie, durată) în Veșnicie și Încremenire (termen inspirat, probabil, de ce realizează arta fotografică, și ea fixare, încremenire, izbăvire de cinetică însă mecanică, neradiantă, nemultiplicatoare de sensuri a unei fracțiuni de timp și de viață). Arta în concepția aceasta nesuperficială, neartificioasă, necopilăroasă, neartizanală, prefigurează, înaintea sufletului din stare de întrupare la stadiul de spirit (duh, pneuma), prefacerea evanescenței
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
volum. În realitate, inscripția voia să spună că viața își urmează cursul și că ea va aduce noi dovezi în sprijinul concluziei menționate. Nu era deci o promisiune, ci o previziune. Eventual, un mesaj „ocult“, lansat într-un moment al încremenirii absolute, al lipsei totale de orizont. O schimbare majoră era desigur previzibilă, dar nimeni în stare să-i conceapă timpul și modul. Asistam neputincioși la un „Apus de soare“ grotesc, confruntând mental ipotezele actului ultim: fatalitate biologică, demisie, complot? Într-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Mohenjo-Daro, a scos la lumină o civilizație urbană destul de avansată, mercantilă și "teocratică" totodată. Cronologia este încă controversată, dar pare sigur că civilizația Indusului era desăvârșit dezvoltată către ~ 2500. Ceea ce i-a izbit pe autorii primelor săpături este uniformitatea și încremenirea acestei civilizații. Nici o schimbare, nici o inovație n-au putut fi remarcate în mileniul de istorie al civilizației harappiene. Cele două orașe-cetăți erau probabil capitalele "Imperiului". Uniformitatea și continuitatea culturală nu se pot explica decât presupunând un regim întemeiat pe un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fapt: Apele morții, Corabia de plumb, Mormântul apelor). Textele creează impresia preexistenței unui nucleu narativ prin verbele de mișcare, prin conectorii temporali, prin elementele de suspans. Totuși utilizarea imperfectului, suspendarea gesturilor, a acțiunilor caracterizează deseori astfel de poeme, în care încremenirea potențează sugestia unei suferințe pe care eul liric nu o poate împiedica, dar și închiderea într-un univers plat, în rama unei amintiri, a unui vis sau poate chiar a morții. Descrierea fantasmatică a unui peisaj aparent exterior deschide un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]