1,207 matches
-
vagonul de clasa întâi, călătorii din tren, deja coborâseră. De la fereastra compartimentului al patrulea, geamul era coborât și o tânără privea cu interes mișcarea anemică într-o gară a unui oraș de provincie. Marieta grăbită să ajungă la el rămase încremenită. În fața ei, ca o fantomă apăru Dan, nimeni altul decât soțul ei. Se repeziră unul spre altul și se luară în brațe - Ce faci, unde te duci? o întrebă Dan după un sărut îndelung, și el uimit de prezența ei
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LAUDE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Mult iubesc tăcerea de pe baltă, în cântecul brotacilor porniți, păduricea înflorită de pe coastă, și pescarii, pe maluri, încremeniți. Pasionat ca ei sunt și eu. Chiar fanatic, doar zborul pescărușilor îmi astâmpără dorul; un soare dintr-o parte, ne tot arde drastic, șerpii fug pe apă, rațele își iau zborul. Te iubesc natură, te iubesc, luminiș de apă! În
LAUDE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372109_a_373438]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DE CÂTE ORI ! Autor: Ellen Ada Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului De câte ori te aud vorbind Mă apasă un dor adânc, Si ce blestem,e să nu pot, Că eu,să plâng! Încremenit mie sufletul,of Doamne, Și Îți cer,sau nu-Ți cer nimic, Că din Iubirea Ta cea mare , Să-mi dai un strop ,măcar un pic. Și dacă Doamne,mă iubești Coboară încet spre mine, Precum Luceafărul cel Sfânt Spre
DE CATE ORI ! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372297_a_373626]
-
le-a greșit.... XIX. ÎMI LEG ȘIRETURILE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014. Îmi leg șireturile Strivesc sub fiecare pas O amintire Poc,poc Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde ... Citește mai mult Îmi leg șireturileStrivesc sub
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
chemând-o cu voce joasă, ca să nu trezească toată casa: - Lea, ești acolo? E totul în regulă, mami? Niciun răspuns... Lea, deschide, te rog! Te simți bine? De ce ai încuiat ușa? Un geamăt stins străbătu ca o iluzie prin ușa încremenită. Maria își pierdu cumpătul și alergă înspăimântată să-și trezească soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
ne înecam privirea , La malul mării ne îmbălsămam cu șoapte Când printre gene ne picura iubirea. Ascultând mirata zbuciumul gândurilor ... Mi-am poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Când ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din mare Plutind ametite-ntre noi că prima dată . Privirea pierdută printre vechile umbre ... Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
printre ape ne înecam privirea ,La malul mării ne îmbălsămam cu soapteCand printre gene ne picura iubirea. Ascultand mirata zbuciumul gândurilor ...Mi-am poposit tăcerile în vise adormiteSi iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor,Cănd ți-am descifrat privirile încremenite .Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din marePlutind ametite-ntre noi că prima dată .Privirea pierdută printre vechile umbre ...Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin destine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
sugrumat de emoții picuriene. Când s-au recunoscut, explozia unui fast a întrecut fastul exploziei și în partea de răsărit a planetei albastre a apărut un curcubeu cu spectru solar. - Deci, Tu ești chemarea ! A exclamat uimirea venită din absolutul încremenit. Credeam că nu ești adevărată și doar exiști în închipuirile mele ce mi-au străbătut stadii în șir câmpiile universale, despletind mărginimile depărtărilor cu formele incertitudinii . Dar văd că ai chip și forme astrale desprinse din simbolulrile Creatoarei universale. De la
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele tale... Elisabeta IOSIF Septembrie, 2016 Referință Bibliografică: ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375727_a_377056]
-
tu ai poposit pe Carul Mare, Iar eu îmi scriu trăirile-ntr-o carte. Ai vrea să retrăiești povești trecute, Dar timpul tău a părăsit cadranul, Și-a revărsat secundele-n oceanul Luminilor din zări necunoscute. Dorințe ce-au rămas încremenite, Din clipă-n clipă pot să-nceapă mersul, Dar și-au pierdut în lumea asta sensul Și al lor rost de a mai fi trăite. Tu taci și te-adâncești în reverie, De parcă-ai vrea să mă-ntâlnești în vise
LIBRĂRIILE ASTRALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369179_a_370508]
-
o să doară visarea-n dalb, herghelii din cuvinte au tras sania-gând și timpul scrib le-a așezat rând sub rând. Sunt visul alb troienit la tâmplele cărunte, cu dorul trimis, într-un azil de sentimente, deseori îl vizitezi, chiar rămâi încremenit, căci focul arde-n gând, clandestin, mocnit. 22 Ianuarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: VISUL ALB / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile
VISUL ALB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374219_a_375548]
-
repezit în viscol. - Hei, domnișoară, am auzit imediat o voce plină, aparținând unui frumos exemplar masculin cum m-am convins imediat ce am întors privirea. V-a căzut... fularul! Ridică din zăpadă un obiect pe care îl desfășură în fața ochilor mei încremeniți. Ca un steag, o pereche de indispensabili cu mânecuță, din aceia pe care doar bunica îi mai purta iarna ca să îi țină reumatismul în frâu, începu să fluture în vânt, făcându-mă să casc gura inestetic, într-o atitudine nedemnă
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
a observat. După vreo trei minute, fără să întoarcă corpul ori capul spre mine, mă întreabă cu cel mai nevinovat și liniștit glas din lume : - Așa-i că apa este destul de limpede și rece la ora asta, domnule?! Am rămas încremenit și nu am știut ce să răspund. Până să hotărăsc a zice ceva, tot ea a vorbit, la fel de liniștit, deși, când mă oprisem lângă ea, părea că se tânguie în cuvintele pe care nu le înțelegeam : - Și în seara aceea
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
veșnice o va trata și în nuvele ca Tinerețe fără tinerețe... și în Les troìs grâces. De asemenea, se poate observa o altă caracteristică a timpului, aceea de a se comprima sau dilata, în funcție de împrejurare. Astfel, în timpul luptelor, noaptea pare încremenită, ca apoi, în timpul bombardamentelor, să pară nesfârșit: „Parcă timpul se oprește pe loc îndată ce se întunecă. Nopțile se fac: din ce în ce mai lungi. Iar cât durează alarma mi se pare noaptea nesfârșită...“. Se poate observa că evenimentele sunt plasate de către Ștefan pe
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Ștefan cel Mare". Când Ștefaniță, slab de virtute și un neiubitor al trecutului, spune că "ruinele pustii / Înfrică bătrânețea și sperie copii" el rezumă, de fapt, una din cele mai complete "definiții" ale hieroglifei eminesciene: "... Ruina sură e-un vis încremenit, E-un basm făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sfinte." Temporalitatea mitică, față de care contemporaneitatea e în decădere, stă în ideea eminesciană a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat, acum panorama e încremenită: "Ruina sură e-un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care s-ar putea oglindi pe sine: "Și lumea din adâncuri o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat, acum panorama e încremenită: "Ruina sură e-un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care s-ar putea oglindi pe sine: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ca și cum monotonia dialogului îl obosise peste măsură, Pleșu se însenină și, după ce tăcu secunde bune, îi spuse "prietenului" bombănitor: domnule Paler, mă uit la dumneata și-mi dau seama cît de trist ești... Era voluta eufemist-compătimitoare a inteligenței vii întinsă încremenitei obtuzități. Există o coadă care arată bine. Probabil unica teribil de arătoasă. O formează nu rufoșii pămîntului, răumirositorii, ci stilații ei, răspîndind cele mai nebănuite parfumuri. E o zi, nu mai știu care anume, cînd Luvrul își deschide gratuit porțile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte-înapoi, înainte-înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge. În urma ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oră și zi de noapte și noapte de zi și an de an,/ În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări/ Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona".240 Imaginea lui Urizen căzut, care "dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos,/ O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață/ Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător,/ Întins peste nemărginire"241, seamănă cu imaginea lui Lucifer dată de Böhme: iadul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în lacrimi, Smerindu-se, la pofta să de Stăpînire Renunțînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai am puțin de dormit... Marieta: (aparte) Halal ce viață mai duce și ăsta... Matei: Așa că la treabă! Că dacă merge treaba bine, poate ne extindem puțin... Octav: Mai ciupim un cavou... două... trei? Matei: Nu... În biserică... (toți rămîn încremeniți) În holul bisericii... Octav: ...Da eu zic că mai bine-ar fi în altar...! Matei: ...În occident se dau concerte în biserici... Urlă și se zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și picioare dislocate, piele uscată, posturi și veșminte. Oameni care au fost și nu mai sunt. Bucurii și tristeți trecute, purtate de ei, doar Dumnezeu le mai știe. Te impresionează chipul unei fetițe de circa cinci ani, odrasla unui medic, Încremenită surâzândă, calmă, cu obrajii dolofani și un superb păr blond, Întruchipare a frumuseții și inocenței. Parcă e vie! Dar nu e, a trecut dincolo acum vreo două secole. Gândul te-nfioară, inima se oprește În loc, iar tu te miști mecanic mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vârful mănușilor sale albe. Eleganța, grația, nu pot aparține decât Franței. Dar ce s-a Întâmplat mai apoi cu dandysmul se dovedește a fi tipic englezesc. Fenomenul nu putea să apară ca atare decât În sânul unei lumi obosite, blazate, Încremenite (ipocrit) Într-un fel de inerție a convenționalismului, a rigidității, a unei legi morale „prea strâmte”. O lume bătrână și Îmbătrânită. O rasă - spune tot Barbey - „limfatică, palidă, rece”. Or, Franța și temperamentul ei „nervo-sangvin” sunt cu totul altceva. Adevărat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]