2,268 matches
-
o primă fază, acum țiganul își mai revenise și se ridicase la loc, ocupând tot spațiul din raza mea vizuală, lucru m-a forțat să-l privesc îndeaproape, ochi în ochi. Am făcut un pas în spate și m-am încruntat la el. Cu o furie adusă în pragul nebuniei, îl văd pe jidan că își schimbă deodată mimica feței, îi citesc ura din privirile verzi, apoi își umflă obrajii și mă scuipă direct în față. N-am gândit nicio fracțiune
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
lăsă să se vadă nimic pe chipul său. Făcu doar un gest dezaprobator cu mâna. -Este acesta capul lui Iuda zis și Iscarioteanul, unul dintre ucenicii acelui Iisus din Nazaret? întrebă procuratorul Ponțiu Pilat ridicându-și tonul. Arhiereul Caiafa se încruntă. Chiar dacă nu dorise să vadă ceea ce centurionul avea în mână, era convins că acesta nu mințea. Arhiereul vorbi calm. -Acest Iuda a primit ceea ce noi i-am dat mărite procurator, după înțelegerea făcută cu el, adică treizeci de arginți, iar
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
râd, iar alții plâng, Unii-s tineri, iar alții bătrâni. Unii-s sprinteni merg grăbit, Alții-ncet că-s obosiți. Cei mai tineri sunt grăbiți, Cei bătrâni sunt obosiți. Unii zâmbetul își poartă, Fericiți de a lor soartă. Alții-s încruntați și triști, Se vede că au și plâns. Că viața le este grea, Nu-și găsesc soluția, Ca să meargă mai departe, Fericiți de a lor soartă. Îmi doresc atât de mult, Să-i ascult și să-i ajut, Cu un
PRIVESC ATENT ÎN JURUL MEU, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354567_a_355896]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 446 din 21 martie 2012 Toate Articolele Autorului aseară ți-am culcat în palmă obrazul inimii cu un sărut pe inelar doar te-ai încruntat a cerul ploii de primăvară ce întârzie logodna cu țărâna deschid spre miazănoaptea din deal unde și-ascunde iarna umerii costelivi și ridurile în petece alb-cenușii ca sub un fard prost (oare dacă-mi pun make-up are vreun rost) vraja
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
răvaș de la ea. Îi cerea ajutorul. Copilul ei era grav bolnav. Au stat separați fără să țină legătura și acum afla că e căsătorită. De ce îi cerea, lui, sprijinul? Soțul ei? Murise sau nu mai erau împreună? Un copil? Se încruntă. Vântul îi biciuia fața și avea impresia că drumul era prea lung. Ajuns la conac, intră grăbit în salon. Era intim, păstra amprenta personalității ei. Îi cunoștea stilul ... îi simțea parfumul în încăpere. Inspiră profund dar îngrijorarea nu-i dădea
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
Ei bine, înainte de a-ți răspunde, vrei sau nu, eu voi vorbi. Și trebuie să mă asculți pentru că..., pentru că... este normal să știi totul despre mine. Nu te poți căsători cu o femeie căreia nu-i cunoști trecutul. Cristian se încruntă deși gândul Adrianei la căsătorie făcu să simtă cum îi crește pulsul. Simți că ceva nu este în regulă chiar dacă inima îi șoptea cu totul altceva. Îi prinse cu blândețe o mână și o trase aproape de el, luând-o în
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
îl oferi lordului. Gesturile lui, rafinamentul mișcărilor, modul cum o învăluia cu atenție ocrotitoare. O făcea să se simtă deosebită și protejată..îi dădea siguranța că nimic rău, nu-i se va întâmpla! Tristețea lui o durea. M.Joseph se încruntă și închise ochii. Îl supărase? El scutură din cap a negare. Își fixă privirea în ochii femeii, ea se cutremură...ce dramă ascundea omul? Bărbatul îi acoperi fața cu sărutări mărunte. Trupul o trăda iar el o îmbrățișa cu putere
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
introducere. Ce s-a întâmplat vă va afecta și pe voi într-un fel sau altul, mai spuse acesta. -Ce-mi pasă mie! spuse dintr-o dată Pilat cu dispreț. Nu mai zâmbea iar tonul dur îl făcu pe Caiafa să se încrunte. -Știi bine Pilat că trebuie să cooperăm din nou. Urcă în palanchin procuratorule și vom vorbi! -De ce m-aș urca luminate?! spuse din nou Pilat cu ironie, afișând zâmbetul său disprețuitor. Caiafa simți din plin batjocura prin atitudinea procuratorului
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
am văzut duce cu gândul că dreptul acesta a înviat precum a spus chiar el, fiindcă nu am găsit nici cea mai mică urmă de evadare sau de forțare, în afară de piatra care a fost răsturnată din locul ei. Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul mâinii și zâmbind cu sarcasm savură din plin adevărate momente de exaltare. Știa că ceea ce îi spusese îi provocase acestuia suferință și furie. Arhiereul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
Secrete, șoapte, destăinuiri, durere, lacrimi, împăcări, amintiri, bucurie, iubire, iertare. Prietenia, cel mai liber sentiment uman, este o continuare a prezenței lui Dumnezeu în viața oamenilor. Prietenii ne arată lumina când vedem întunericul, ne zâmbesc când toți în jur se încruntă, ne șterg lacrimile, ne mângâie capul și ne sărută fruntea. Ne oferă batista, ne șterg lacrimile cu dosul palmei, ne invită la dans. Prietenii te acceptă precum soarele, oceanul, luna, arborii, pământul. Omule fii fericit că Ești! Bucuria omului este
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
ușa, s-au auzit triluri de canari, avea o mulțime acolo. A coborât lent cele câteva trepte de marmură în marea sală pictată de Sabin Bălașa, s-a oprit o clipă în fața noastră, ne-a aruncat o privire scurtă și încruntată pe sub sprâncenele-i stufoase și apoi a pornit agale spre ieșire. Bondocul țigănos, total surprins, nici nu l-a salutat - cine nu-l cunoștea pe academician? -, iar eu eram prea ocupat să mă rățoiesc la el ca s-o mai
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
fost în stare să le păzești pe toate... Și spune lu’ mă-ta să facă și varză călită, că merge la ea carnea de gâscă... Da’, ce? Îți arde de chelfăneală, de nu pleci?, a schimbat Vasile tonul privindu-l încruntat pe Gavrilă care se codea să plece, nemulțumit de judecata tatălui. - Ba daaa, am plecaaat... săru’ mâââna! a venit răspunsul tânguitor al mezinului ce-l privea chiorâș pe Gabriel, care asculta surprins și privea departe, spre capu’ locului, ca și când ar
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
soarta adevărului. Însă tocmai în asta constă măreția celor care au pus adevărul mai presus de ei înșiși și de aceea aceștia sunt pentru noi precum farul din Alexandria care este văzut de corăbieri de la multe mile distanță. Gamaliel se încruntă și își ridică capul privindu-l pe Serah. -Totuși Serah! Vrea să mă asigur de ceva și te întreb dacă doar vrei să faci prozelitism sau cauți încuviințări ori justificări de la mine pentru ceea ce crezi? Dar să știi... nu sunt
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache mă sufoc în ghearele timpului tău. încropesc apa, imaginile, secundele... ...tipare de gând. nu-mi pierd siguranța. care...?! stupid. tropăitul cuvintelor de la o tâmplă la alta lovește sprâncenele. șuieră visul printre umbre. mă încrunt. m-am văzut când scriam, în oglindă. ce episod! scurt, dens... mă sufoc în ghearele timpului tău. adună-le, strânge colțurile, vârfurile... și... pleacă! Referință Bibliografică: gheare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul II, 12
GHEARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358438_a_359767]
-
care îi linge mîna stăpînului, îl iubea cu disperare și își dorea să moară lîngă el, ca să nu se simtă părăsită și lipsită de căldura lui în clipele acelea, îl răsfăța, îl spăla pe picioare, îi lumina cu mîngîieri fruntea încruntată de bărbat și cînd lui Mancuse îi apăruse acea ispită în față, de care nici un bărbat nu se poate apăra, ea fusese aceea care îl liniștise și se mîndrise cu tăurașul ei, pentru că trebuia să fie mîndră de el, doar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
care-i însoțise și care intrase cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în direcția Ioanei, soția lui, care părăsise domiciliul conjugal cu aproape un an în urmă. - Nu! Nu este chiar o simplă întâmplare, domnul meu! îl întrerupse Ioana, ridicându-se hotărâtă de pe scaun, țintuindu-l
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
al rigurozității.... R: Asta mi-aduce aminte de o altă întâmplare, o poveste de la un restaurant italian. După ce am luat masa, chelnărul a venit cu o notă de plată destul de fabuloasă. Sergiu nu a întrebat nimic, dar enervat, s-a încruntat teribil. Atunci, omul i-a replicat în termenii eroilor lui Caragiale al nostru: Am patru copii... S-a terminat totul și nu s-a mai discutat nimic. Î: Ce a însemnat pentru dvs. să trăiți în intimitatea lui Sergiu Celibidache
INTERVIU CU IOANA CELIBIDACHE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358106_a_359435]
-
hai să-ți recit. ascult vocea caldă, doritoare de viață. lui nu îi este frică. a urcat o treaptă roasă de ploi cu inima deschisă. îi aud gândurile... Dane, ai scris asta acum un an. ai mai scris? - da. se încruntă. din buzunarul bluzei scoate un șervețel. citește... mângâi mâna prietenului meu în ritmul în care poezia lui dansează între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
toți... *** Generalisimul drăcarilor juca fotbal cu nasturi în sala Consiliului de Război cu toți generalii din subordine. Râdea fericit și din gură îi curgeau bale de plăcere că ăia se lăsau bătuți. Totuși, la un moment dat, se ridică, se încruntă, își regăsi aerul belicos și ordonă, fără a fi sigur că știe ce spune: - Îmbarcarea, imediat, pe crucișătoarele intergalactice și să pornim în sfânta misiune de salvare a universului! Generalii simțiră adierea damblalelor pe la tâmple. Cine oare îl învățase pe
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
-i plăcea cum se fofila administratorul și da din colț în colț, neștiind cum să scape din situația de față, fiindcă nu dorea să-i aducă registrele contabile. Pricepuse că „banditul” încerca cu disperare ca să-l plimbe cu preșul. Se încruntă și lăsă paharul pe masă, îi pierise pofta să mai bea. Era consternat de șiretlicurile administratorului, care voia să schimbe subiectul, vezi Doamne... că ar fi prea obosit „conașu” ca să mai verifice la o oră așa de târzie... niște registre
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
pasăre-l întrece. Munți și mari, largi depărtări Peste tot bate cărări. Ba nisipuri, ba zăpadă Ochii nu vor ca să creadă. Ba căldura , ba răcoare Ba pustiu, ba numai mare. O muscă din el se-nfruptă Piticul în somn se-ncruntă, Deschide ochii și vai Păpădiile de mai Se porniseră în zbor, Ține-mă, că simt că mor, Fiindcă agățat Ilie E de-un puf de păpădie, Urlă, vrea ca să coboare, Noroc c-o rază de soare Care fire mai miloasă
PITICUL ILIE ŞI PĂPĂDIILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359411_a_360740]
-
pentru el. Adriana radia de bucurie, ochii ei mari frumoși albaștrii, reflectau plăcerea și bucuria ce o avea în acele momente, pentru că spera să-l mai scoată măcar în acele momente puțin din starea lui de pesimism. Însă el se încruntă când văzu acel cadou și întrebă: De unde ai avut bani să cumperi această cămașă?” ,, Am împrumutat de la sora mea...” îi răspunse Adriana. ,,Cum ai putut să te gândești să faci așa ceva, știi că acum nu ne putem permite prea multe
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
femeie? - zice-o voce ciudată... Fugi... stai... te-mpiedici... te scoli și iar te-apleci... Cu ochii plini de lacrimi eu îi răspund îndată: ,,Plâng, că m-a părăsit... Îl caut pe poteci!” Mă luminez la față și deodat' mă-ncrunt, Căci... cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea... „Tu ești?” Spre el mă-ndrept și dau să îl sărut, Dar visul se destramă și-ncep să-mi plâng iubirea. Cum ai putut iubite să pleci atunci hoțește? Mai pot vreodată
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
vedea c-au fost lăsați în seama unor îmbuibați chitiți să dea un tun. Ei nu vor aștepta, șirag, „Salvarea” să le vină-n prag, să ia bolnavul la spital. Acest măcel fără egal îl dau eu în vileag.” Se-ncruntă vodă: „Ești nebun? Voiești pe sepepiști să-i pun să te arunce peste zid? E SMURD-ul meu și te desfid, atât aș vrea să-ți spun.” „Al tău? Acel care-l făcu, din mai nimic, doar n-ai fost
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
știu c-am trăit... Vreau eu... Vreau aiurea! Fiindcă soarta nu vrea! Și-i zăbala prea strânsă și cizma prea strâmtă... Să mă lepăd de soartă, de-aș ști și-aș putea, Aș dori!... Însă cum, când la mine se-ncruntă Doar dacă gândesc să doresc altceva... Mă lovește mai crud, s-o știu că-i aproape... Mă obligă să joc și să fac cum vrea ea Și-mi dă suferință câtă... nu-ncape Într-un trup omenesc! Să știu ce
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]