2,466 matches
-
că a luat legătura cu Iordan și că îl roagă să-l scoată pe Gilă din cămin și să-l ducă acasă la secretară. Piticu a ieșit din camera prietenului său, a mers după supraveghetor și i-a spus să încuie ușa. O oră mai târziu cu o pungă în mână în care se găsea o sticlă de coniac contrafăcut și un pachet de țigări l-a abordat pe educator: -I-a uite aici, ce părere ai de bunătățile astea?-La vederea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
de aservire și lipsire de libertate în condițiile în care acestea erau supravegheate permanent de către membrii grupurilor. De cele mai multe ori victimele nu primeau mâncare iar cand primeau li se ofereau resturi de mâncare, erau legate (cu lanțuri sau chingi) sau încuiate pe timpul nopții pentru că acestea să nu poată fugi iar unor victime li se aplicau tratamente umilitoare (erau dezbrăcate complet și udate alternativ cu apă rece și caldă; erau legate de mâini și picioare și puse să manace de pe jos, erau
Se întâmplă în România, la Brevoiești, Argeș: Tineri, răpiți, ținuți în cuști, bătuți și trimiși la ”produs”! [Corola-blog/BlogPost/92934_a_94226]
-
vaci, dar am scăpat cu bine. - Și cum ați scăpat? - întrebai cu un interes crescând. - Ajungându-ne finanții din urmă - continuă Moș Damaschin - am părăsit turma cu porci lăsând-o în grija finanților și cari au dus-o în sat, încuind-o în curtea primăriei, au raportat mai marilor lor cele întâmplate. Dar cum aceștia nu puteau veni până a doua zi și finanții fiind obosiți cu atâtea urcușuri și coborâșuri prin munți, primarul le-a dat de mâncat și de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor.- Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară!Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând:- Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
am pornit Că drumu-i lung, iar Dumnezeu / Să vă păzească tot mereu!” „Mergi sănătoasă, dragă mamă!” - / Zise cel mic - „De bună seamă Domnul se va-ngriji apoi / Să vii cu bine înapoi.” Atuncea capra a plecat, / Iar iezii ușa-au încuiat. Însă o vorbă veche zice: / „Pereții au urechi amice, Și-apoi ferestrele, și ele, / Au ochi care văd toate cele.” Tocmai atunci, un lup pe care, / Cumătru, capra ceea-l are - Un lup care de mult voia / Să pupe iezii
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
a uitat / Și-ancremenit. După ce-a stat Minute bune în neștire / Cu greu și-a mai venit în fire Și l-a-ntrebat pe iedul mic: / „Ce-a fost aici?” „Păi, ce să zic?” Spuse mezinul - „Ai plecat, / Iar noi, ușa, am încuiat Precum ai zis. Însă apoi, / La scurt timp auzit-am noi Că cineva la ușă bate. Eu m-am speriat - să cad pe spate! - Când și o voce-am auzit / Că-n felu-acesta a vorbit: „Trei iezi cucuieți, / Mamei ușa
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți preoți. - Tovarășa Țâru, mi‑a spus cu ceva timp înainte, după ce a gustat din țuica de prune pe care a încuiat‑o apoi în fișetul de lângă biroul mare din lemn de stejar, ce faci dacă o să cadă comunismul? - Nu știu, am răspuns uimită de întrebare. Nu mă gândisem niciodată la asta. Dar dumneavoastră ce faceți?, întreb la rându‑mi, știind că
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
a manierelor elegante. N-am idee cât trecuse de când stăteam În picioare, fierbând În sinea mea și neștiind ce să fac. Nici nu m-am ostenit cu vreo Încercare de a deschide ușa pe care intrasem; eram sigur că e Încuiată. Stai cuminte, m-am sfătuit pacifist, până la urmă cineva trebuie să apară de undeva, să spună ceva, să risipească Într-un fel sau altul liniștea și apăsarea ce tindeau să devină insuportabile. Raționament corect, chiar dacă, până la confirmarea lui, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am Început să Învârtesc Încet mânerul rotund al broaștei spre dreapta. Mergea. Când rotația s-a terminat, am Împins lent dreptunghiul metalic al ușii, ca și când mi-ar fi fost frică să nu scârțâie, și miracolul s-a produs: nu era Încuiată și nici nu scârțâia. Am pășit Înăuntru și m-am oprit, căutând să-mi obișnuiesc ochii cu Întunericul albăstrui și să deslușesc ceva, cu toate că În fiecare clipă mă așteptam să se aprindă lumina și să mă trezesc față În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avut succes. Au fost de față și Günther Grass și alți scriitori importanți. Pe semne că e greu să te vezi deodată atît de sus, dacă nu ești obișnuit cu Înălțimea. După seara aceea a avut o criză. S-a Încuiat În camera lui și a plîns ore În șir, pe urmă a izbucnit Într-o furie inexplicabilă și a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avem nevoie unii de alții că nu știi niciodată... eh, ducă-se pă pustii. Auzi, da ziseși de-o cafea. Parcă-mi veni chef, să mai vorbim și noi de lucruri mai vesele, să-ți spui cum a rămas Veta Încuiată-n baie și Huțan, de un să-l iei că ierea dus pă la cozi, ș-atunci ce să facă biata femeie, a ieșit pă geamu ăla mic În balcon, goală, goluță, numa-n țîțe și cur, cum a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Liniște. Deasupra lacului, un nor. Peste noi, umbra lui. Știu cu ochii închiși că e toamnă. — Iar sacramentul eutanasiei nu înseamnă decât că - îmi spune el - nu vrem să vegetăm cu forța într-un trup cu alte intenții. Adică nu încuiem ușa cu cheia, ci îl lăsăm pe medic să intre, iar noi ieșim din cameră. Dar nu-ți face griji, mai nou n-am nici un chef să mă culc în patul de moarte. Prefer să mă uit pe furiș cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe genunchi și am plâns și-am tot plâns. Când m-am ridicat să intru în casă, pe strada principală se stingea și ultimul neon. Îmi simțeam ochii ciudat din cauză că mi se lipiseră genele și mă dureau pleoapele. N-am încuiat ușa. Nimeni dintre cei care locuiau în vale nu-și închidea ușa noaptea sau altcândva. Semințele dispăruseră de unde le pusese tata, lângă ușa de la bucătărie, probabil că venise să le ia când eu și tanti Mae aveam grijă de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
deja răscolit și din câte știau cel sau cei care au făcut-o găsiseră ce au căutat. în orice caz, nu avea nici un sens să mai stau acolo și să risc să fiu descoperită. Am ieșit în grabă și am încuiat ușa după mine. Când a venit liftul, m-am urcat fără zgomot în el și apoi am ieșit imediat. De data asta am făcut mult zgomot mergând înapoi până în fața ușii lui Lee, unde am apăsat pe sonerie. A ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Acum aveam un scaun, și chiar aveam nevoie să stau jos. Oamenii încercau încă să cânte și îi acompaniam și eu. Ajunsesem la momentul „Danny Boy“ cu un avânt de nestăvilit. Trecuse de mult de ora închiderii, dar ușile erau încuiate, iar noi ne aflam de partea care trebuie. Dacă ar fi venit vreun polițist i s-ar fi spus că e o petrecere privată. Ceea ce nu ar fi fost o minciună. Tom era de partea cealaltă a mesei, pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zece minute să găsească cheia potrivită într-un mănunchi enorm de chei. Moartea subită a lui Lee l-a zăpăcit și mai mult - asta era starea lui naturală - și am avut impresia că ar fi fost fericit să lase studioul încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile ei. Nu există decât două rânduri de chei, ale tale și ale lui Lee, nu? am întrebat. —Absolut! Stephen a înmărmurit cu cheia într-o mână și cu lacătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o clădire impresionantă. Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi am încuiat mașina și am început să merg pe jos pentru a investiga următorul punct de control al Laurei Archer. Clădirea era fațetată sau fortificată cu granit cenușiu și arăta ca o închisoare privată de maximă securitate. Ușa de la intrare era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Afară, gunoaiele artei! Nunu m-a avertizat: - Dacă mă părăsești, te omor! - Nu trebuie să ne mai vedem, am spus calm, am dat deja tot ce aveam mai bun din noi înșine. Nunu a părăsit camera, privindu-mă crunt. Am încuiat ușa și m-am așezat pe pat, încercând să-mi calmez inima. Nunu cu prietenii lui au băut până târziu pe terasă, apoi s-au dus, pe la ora două, să pescuiască pe mare. Le-am auzit vocile amestecate cu strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Abdulah fu nevoit să mai aștepte încă o zi până să își ia slujba în primire. Murea de nerăbdare. Pusese suficient trinitrotoluen încât să spublere jumătate de oraș, iar centura cu explozibil și-o asigurase ca pe ochii din cap, încuind-o în dulap. A doua zi, bineînțeles că uitându-se la ceilalți Moș Crăciuni din Marks & Spencer, Abdulah observă că el era singurul mai tuciuriu. Nu-i păsa însă. În curând totul avea să fie praf și pulbere. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pas. Tot ce se petrece apoi în acest apartament parcă părăsit capătă un aer straniu, dar simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei mele camere, nu-mi amintesc dacă am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi explic. În sufragerie e liniște deplină. Ceasul nu merge. În întuneric, văd doar că pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că nu vine acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ceva nu este în regulă. Cam asta-i tot, mai multe nu știu să vă spun. Abia am ajuns și noi. Pop clătină din cap după care se apropie de camion, încercând să deschidă portiera din dreptul șoferului. E încuiat! îi spuse Drăgan. Am încercat și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam. Nu-i nimeni în cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]