792 matches
-
cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive cu totul diferite, în vreme ce eu stăteam, fără să fac nimic, pe Hasenbergsteige în Stuttgart, cu brațele atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă - acum sunt sigur - era noapte atunci când a început el să caute vila, o fereastră luminată la mansardă; a așteptat zadarnic să apară în lumină profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare în spatele perdelei. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câțiva asistenți. Acesta era omul care se ridicase Înfuriat În fața lui Norman, trântind masa și izbind scaunul de perete. Norman era Încă student: nu știa cum să se descurce. Se Întorsese ca să fugă din cameră, dar ușa din spatele său era Încuiată. Așa se proceda Întotdeauna când erau intervievați pacienții violenți. Whittier se apropiase de Norman. Acesta avusese un moment de panică Îngrozitoare până când auzise ușa descuindu-se și trei asistenți uriași năvăliseră Înăuntru, Îl Înhățaseră și-l traseră de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la oraș, nu în toate cartierele se mai păstrează acest obicei si chiar dacă mai auzi grupuri de colindători, ei nu intră în toate apartamentele pentru că nu toți locatarii deschid ușile pentru a asculta vestea Nașterii Domnului. La blocuri sunt ușile încuiate și aproape nimeni nu deschide dacă aude la interfon că vin colindătorii. Nici nu se mai dau daruri acestora, după datină. Se dau bani și copiii merg să-și cumpere sucuri și gumă de mestecat sau țigări, din păcate. Și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
noastră? — Nu, mi-a răspuns Anna, uitându-se la mine de parc-aș fi fost nebună de legat. Chiar atunci, în fața ușii s-a stârnit o agitație frenetică, deși cumva înăbușită. Cineva sau ceva era foarte supărat fiindcă găsise ușa încuiată. Dați-mi voie să vă spun că zeița dimineții avea un limbaj absolut ales. Anna a oftat, a tropăit până la ușă și a deschis-o. Pe trepte stătea tata, aproape ascuns în spatele unei grămezi uriașe de haine spălate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu pastile și o pungă transparentă, cu iarbă. Jack sprintă spre stradă. LÎngă bordură era tras un Buick sedan cu numerele de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori spargi un geam, ori te-ntorci acasă cu mîna goală. Jack sparse geamul din partea șoferului. Pe scaunul din față cioburi și un singur plic de hîrtie cerată. Îl Înhăță și alergă spre mașina lui. Ușa lui Valburn se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar omului intensitatea trăirilor, știa asta; se va petrece la fel? Noaptea mergea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-ar putea petrece mai departe. Se dereglase ceva în sistemul ce i se păruse trainic. Nu îmbătrânise, dar așa își imaginase lipsa de energie din preajma bătrâneții. Zile întregi nu se întâlnea cu nimeni, își petrecea serile închis în casa încuiată și cu jaluzelele coborâte, citind. Alegea cele mai dificile texte, în care mintea i se adâncea ca într-o ceață. Sau texte aparent cu totul rupte de realitate și aflate la distanțe inimaginabile de preocupările lui. Citea cu o detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aprobate mai sus sau chiar foarte sus și pe urmă l-au dat afară ca să scape de el și să mușamalizeze totul, punându-i în vedere să-și țină și gura dacă nu vrea să fie scoase din sertare bine încuiate dosare vechi cu ascendența și peripețiile familiei lui; sau dacă el însuși participase la calcule și când și-a înțeles greșeala a fost prea târziu și nu se mai putea repara nimic și s-a produs explozia; sau să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grav, dar tototdată mai ridicol decât cele precedente. El a fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în dormitorul lui. A susținut în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clar că mi-am ales greșit echipa de joc. Wilson și gașca lui nu au nici cea mai vagă idee cum arată un om capabil. Nici unul nu are o viziune. Pe frontul financiar lucururile stau la fel de rău. Sub guvernarea asta încuiată devine imposibil să ții pe picioare o afacere - e ca și cum ai încerca să alergi prin mocirlă. Profiturile au scăzut cu 16% la Amalgamated și cu 38% la Evergreen. Totuși, Dorothy pare s-o ducă bine, așa că oferta ei pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stop-cadrul era pentru Thomas însăși rațiunea de fi a aparaturii video:era convins că va transforma Anglia într-o națiune de voyeuriști și uneori stătea fascinat în întuneric cu televizorul aprins, cu nasturii de la prohab desfăcuți și cu ușa bine încuiată și își imagina scene identice repetându-se în toată țara cu perdelele trase și simțea o stranie solidaritate cu marea masă de oameni de a căror viață se izola în mod normal. Doar o dată, întâmplător, a uitat să-și încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a îmbolnăvit brusc Fiona și mi-a spus totul începând cu pneumonia. Luase de undeva o pneumonie severă și organismul ei nu se lupta cum se cuvine cu ea. Explicația acelei pete din radiografie (și desigur în fișele consultantului încuiate undeva într-un fișet) care arătatu tumori mari în mijlocul pieptului: de fapt un limfom. Cuvântul nu-mi spunea nimic, așa că doctor Gilliam mi-a explicat că era o formă de cancer și părea în acest caz foarte avansat. — Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel când e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este echivalentă cu aceea a unui bețiv În fața unui bar Încuiat. Momo privește scena cu neînțelegerea oripilată a unui tânăr de douăzeci și ceva de ani. Mă Întreabă În șoaptă de ce nu poate femeia să-l facă pe bebeluș să tacă. Pentru că bebelușul vrea să doarmă, dar probabil din cauza presiunii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i destul de greu pentru cele nelogodite și fără să le mai pună și ele sare pe rană cu planurile lor de nuntă? Totul s-a întâmplat prea repede. Speram să nu facă un pas nesăbuit. M-am dus la ușa încuiată și am tras de clanță fără nici un rezultat. Până la urmă, am renunțat și m-am așezat lângă ușă, pe un taburet tapițat. M-am întins și mi-am pus o ureche pe gaura cheii. Am auzit vag câteva cuvinte spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aparte ale faptului de a fi dat În vileag, datorită cărora se prea poate să fi devenit turist de profesie. Îmi cîștig existența scriind literatură de călătorie, dar admit că asta e aproape o farsă. Adevăratul meu bagaj e rareori Încuiat, curelele valizei stau mereu gata să sară. Gibraltarul nu era o excepție, deși de data asta sentimentele mele de vinovăție aveau o bază reală. Am ajuns cu zborul de dimineață de pe Heathrow, aterizînd pentru prima dată pe pista militară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
are dreptate. Cum a făcut toate astea de unul singur? — Simplu, spuse Paula, zîmbind ca pentru sine. A avut doi-trei prieteni importanți care l-au ajutat. — Printre care și tu? — Eu nu. Nu-ți face griji, Îmi țin medicamentele bine Încuiate. Îl iubesc pe Frank, dar ultimul loc unde aș vrea să fiu e celula de lîngă a lui din pușcăria Zarzuella. — Dar Bobby Crawford? Era foarte apropiat de Frank. — Erau apropiați. (MÎinile ei strînseră mai tare balustrada.) Prea apropiați, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că făcuse o economie. Soția lui, am surprins-o cu un furou cârpit... Se tot urca și cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se mai clinti. Din spatele ei se auzi o voce: ― Nu trage! Hicks și ceilalți se materializaseră din perdeaua de ceață și praf. Erau cu toții murdari de funingine și uzi leoarcă. Ripley făcu un pas în lături și arătă spre ușă. ― Încuiată. Nu era nevoie să intre în detalii. Hicks dădu din cap, atât. ― La o parte! Caporalul scose aparatul de sudură de la centură: o versiune miniaturală a celui pe care Vasquez l-a folosit pentru a fixa ușa izolatoare, apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scria "Cabinet particular" - dacă era nevoie ca îngrijitorul să fie supravegheat, atunci aceasta se va face pentru un motiv care, deocamdată, era obscur. Și nu trebuia analizat încă. 17 Când intrară pe ușa cu tăblița " Cabinet particular", care nu era încuiată, Enin spuse: - Se pare că pe aici nu dăm decât de oameni respingători și nu găsim decât case murdare. Gândul pe care comentariul acesta i-l evocă lui Gosseyn îl făcu să zâmbească; așadar, după o scurtă pauză, el enunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Femeile au vrut să țipe, dar degeaba: în curte dăduse buzna deja o camionetă, cu motorul ambalat, și nu te mai auzeai om cu om. Bandiții au încărcat vaccinurile și, după ce și ultima ladă a fost transportată și ușa dispensarului încuiată pe exterior, au sărit și ei în spate și-au tras prelata. Mașina a ieșit ușor din curte și-a luat-o la dreapta, prin zăpada bătătorită, spre Sinaia. A fost găsită a doua zi, boțită și-abandonată în nămeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
renunțat să merg în pod (spațiul arăta ca-n Escher și Heinlein: se împacheta și dispărea după colț, tocmai când credeai că ai dat de el), și-am cotit spre camera cu surprize de la etajul 3. Încăperea necunoscută era permanent încuiată. Ușa avea lacăt și-un capitonaj roșu, de fotoliu de piele, pe care nimeni nu îndrăznise să-l zgârie. Mi-am reglat lanterna (întotdeauna veneam seara la ore cu ea) și-am plimbat fascicolul peste capitonaj. Lacătul încremenise în belciugele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am mai încercat o dată să scap. „Răspunde la întrebare!“, l-a ajutat și Maria. Mă simțeam încolțit, ca eroii lui Chiriță. Trenul zdroncănea fără milă. Cabina devenise dintr-odată mai strâmtă, chiuveta și paturile mă înghesuiau, lipindu-mă de ușa încuiată. N-aveam pe unde să ies, pusesem și sticla, preventiv. „Ei?“, a insistat Maria. I-am aruncat o privire urâtă, nerecunoscătoare. „Bine, bine, vă zic.“, am admis, „Trebuie să găsesc un Pif.“ S-a lăsat un moment de tăcere. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mutasem apoi la tarabagii și vânzători ambulanți și, de-acolo, la clienții particulari. Dădusem și anunț la mica publicitate, îmi cumpărasem un număr nou de mobil, special pentru chestia asta. O lună, două, trei, șapte; nimic. Anticariatele erau goale, tarabele încuiate. Telefonul nu suna. Nici măcar nu spusesem ce caut, scria doar „Cumpăr Pif-uri. Anii ’70. Rog seriozitate.“ Chestia cu „seriozitatea“ suna important, o foloseau și proxeneții, când vroiau să racoleze; mai nou, o întrebuința și poliția, ca să-i prindă pe proxeneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că, dacă eu nu descui ușa până la ora zece și nu strig să mi se servească ceaiul, atunci să-mi bată Matriona în ușă. Când i-am descuiat, imediat m-am gândit: cum a putut să intre dacă ușa era încuiată? M-am interesat și m-am convins că lui Rogojin în carne și oase i-ar fi fost imposibil să intre, pentru că peste noapte toate ușile noastre sunt încuiate cu cheia. Deci această întâmplare deosebită, pe care am relatat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nopții și veni în fugă un om trimis de Daria Alexeevna, transmițându-i „să vină repede, că-i de rău“. Prințul își găsi logodnica încuiată în dormitor, plânsă, disperată, isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]