627 matches
-
Din păcate, ne-a lăsat teza didacticistă, perimată, mai cu seamă în perspectiva evoluției modernismului, bizuit pe creatori plurivalenți, a incapacității de comunicare critică a unui poet cu alt poet. E o prejudecată, după cum se vede cu ochiul liber, încă îndărătnică. În zadar E. Lovinescu și G. Călinescu au deplorat deprinderea conștiințelor critice de a vedea doar unul din aspectele creației lor, cel critic, lenea de a-și ridica privirea asupra întregului acesteia. Să fie la mijloc și o "fobie" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu știi s-o deschizi. * Dacă îți mănânci colacul de salvare, nu mai ai nici o șansă de scăpare. * Drumurile vieții nu sunt marcate cu semne de circulație. * Unele curse sunt contra-cronometru, altele contra-cost. * Nu alerga, dacă nu te fugărește nimeni. * Îndărătnicul e întotdeauna de acord, dar mereu împotrivă. * Rob cu rob sporește puterea stăpânului. * În timp ce unii adună bani albi pentru zile grele, alții strâng bani negri pentru zile cu zăbrele. * Când ai sufletul înnorat, nu cerul e de vină. * Acul în
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Lică. La început făcuse chiar mofturi ca să primească, dar, când văzuse că Lică vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. După ce totul se aranjase, Lică îi spuse abia "cum stau lucrurile". Prinsese îndată situația. Nu era vioaie, dar avea ceva șiretenie. îndărătnică în rolul de infirmieră, lucra însă cu pricepere la meseria cealaltă, de a înființa o bancă co-acționată Rim-Lică, care să-1 scutească pe Trubadur de orice altă profesiune. Lică era, de altfel, băiat bun. Primea și cele mai mici dobânzi. Când
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plecării la Leysins. Gând Răut vorbise prințesei, nu-i răspunsese. Așa că Maxențiu avea ideea fixă a plecării și Ada rezista în tăcere. într-o zi, la dejun, când prințul își exprimase dorința mai direct și tăcerea ei fusese deci mai îndărătnică, Maxențiu pierduse răbdarea și pusese chestiunea formal. Ada lăsase șervetul și ieșise din sala de mâncare. Maxențiu, furios, avusese un acces de tuse urmat de sufocări. Ce vroia nemernica? De ce-1 ținea lângă ea? Xu prefera să fie liberă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
putut reține: se întreba care și de ce lipsește mai mult ca altă dată. Necazul ei venei! din dragoste pentru Lică și se exprima prin înrăire și prin mojicie. Lina era prima ei victimă. Sia, care era cu Lina de obicei îndărătnică, acum făcea dinadins tot ce putea ca s-o supere. Lina avea un suflet miezos și puhav ca pâinea moale, dar avea și micile ei manii inofensive: un ghem de lână pe care nu-1 suferea să i-1 deșire nimeni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sus o perdea. După ceva așteptare trebuise să plece. Ce căuta acolo? Gonise pe Sia. Nu o preocupa dacă Rim o vede sau nu! Vroia însă ca Rim să plece din casă și căuta pricini. Era o idee a ei^îndărătnică. într-o zi de audiție se dusese devreme de tot la Elena și-i vorbise despre citadela din strada Minervei. Elena crezuse că exagerează și-i spusese vorbe împăciuitoare, care nu aveau nici un ecou. Poate că Lina aștepta vreo intervenire
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nevoie de el. Nu apelase direct la primarul Răteș tilor, dar tata, aflînd de la un prieten comun că preotul ca tolic din Ardud ar avea nevoie pentru o ceremonie mai deosebită de colegul său din Rătești care se arăta cam Îndărătnic, l-a invitat pe acesta din urmă la primărie pentru o discuție de spre chestiunile curente ale comunei. L-a rugat, Între altele, să dea o mînă de ajutor evenimentului În pregătire și să se deplaseze pînă În comuna vecină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
până și confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce e omenesc nu era străin. Mie, însă, spovedania îmi ajuta să mă despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere, îndărătnicului accesoriu: ușurarea din fiecare săptămână. Mai târziu, însă, atunci când băiatul de paisprezece ani s-a trezit în ipostaza de a fi absolut lipsit de Dumnezeu, mădularul care devenise, odată cu el, mai bătrân, a început să-i producă mai multe griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că nu mai găsește nici cuvinte, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Sorin... lui... fete nu luăm, că nu le putem căra cu noi prin asemenea chihărăi! Îl mai chemăm pe... Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un al doilea copil al lui, mai răsfățat și mai îndărătnic, cu apucături mai sălbatice și ochi deschiși la culoare. Ca ai lui. Ca ai lui Leovigildo. Și așa, deși își iubea fiul mai mult ca orice pe lume, creștea alături de el o fiică a nimănui despre care știa că avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele pe o lege logică. O lege care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trece cu o iuțeală incredibilă. Lumină și întunecare. Și rîd cînd văd că nici măcar umbră nu putem face singuri. Pentru că noi deschidem ochii în fața oglinzii trezindu-ne la “eu” mult prea devreme. Și abia suferința reușește să-l alunge pe îndărătnic. Abia crîncena speranță și abandonul ei schimbat în nădejde. Dar, dac-am fi fost de la început alături de Dumnezeu, am fi fost îngeri și carnea noastră nu și-ar avea rostul. Cîteodată mi-e rușine să mai privesc în jur. Lumea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu mine. Nu e nici prea în vârstă și nici prea bolnav. I-a intrat însă în cap că viața lui s-a irosit și că nu mai merită să fie trăită. A jurat că-și pune capăt zilelor și, îndărătnic cum îl știu, sunt sigură că o va face. Nu pot să l las în plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi și noapte, minut cu minut... Acum am un copil de crescut. Și apoi sunt tânără încă, am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. - Zi-l menestrel! Cu foc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de spaimă, cum să mă bat? Enormă ca plictiseala, tenace ca orice democrație, meduza "Sburăto-rul" mă va uza și supune. Idealul poeziei de totdeauna, înșelat, coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții, ideile d-lui Lovinescu se răsfață bombate, asiatice, ca idolii lui Babel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
măiastre care nu are hodină. Urc, urc, dar ceva mi se pare că mă cheamă să întorc capul. Mă încăpăținez să n-o fac, dar o mână nevăzută mă ia de bărbie și o voce tainică mă întreabă: „De ce eșt îndărătnic și nu vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
metri, încercând să se desprindă, ca dintr-o placentă vâscoasă și nesuferită, din neputința lui acaparatoare, din cuprinsul acesta de ziduri schimonosite, de molozuri cafenii, cu mirosurile lor telescopate, hotărându-se, în disperare, să facă, peste zidul cu portița lui îndărătnică și rezistentă, saltul acela peste cap, pe care îl prestează pompierii în antrenamentele lor acrobatice, la peretele-simulat al unei case cu etaj, întocmită din lemn de brad și presărat cu ferestre oarbe, în chenar arzând în flăcări... Dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu toaleta? E cam primitivă și un străin o să accepte cu greu o toaletă în stil japonez. Shizu ceda, în general, destul de ușor dorințelor fiului și fiicei ei, dar când era vorba să găzduiască un oaspete străin, se arătase cam îndărătnică. — În plus, adăugă ea, cu o fată de vârsta lui Tomoe în casă... — Mamă, garantez eu pentru caracterul lui. La urma urmei, e un descendent al lui Napoleon. Puțin probabil să-l intereseze o fată ca Tomoe... Dându-și seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai era nimic de făcut. Nu avea cum să-l convingă să se răzgândească. „Dacă e încăpățânat, n-are decât. Eu mi-am făcut datoria în ce-l privește. Nu-mi permit să-mi pierd tot timpul cu imbecilul ăsta îndărătnic. Prost, asta e! Idiot absolut! Pun pariu că nu știe nici măcar cât fac unu și cu unu. Au stat față-n față, tăcuți, la o masă dintr-un restaurant din Yotsuya. Tomoe era prea obosită și prost dispusă ca să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
martor fidel al timpului cînd am făcut și eu parte dintre zeii ce se jucau În țărînă fără să se Întrebe ce este fericirea, dar trăind-o.. Însă nimeni nu mi-ar reda și sufletul de odinioară, iar memoria mea Îndărătnică nu vrea să priceapă că e o lege firească să nu mai am harul de a mă desprinde din cuvinte și de a mă apropia de lucruri cu simplitatea de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]