606 matches
-
toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa, tărâmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o cale de cumpănire a judecății lui Theodor Codreanu printre multiplele antiteze, "împăcate" sau "monstruoase", ale vieții ("antitezele sunt viața") românești. De la un articol la altul (și, am putea spune, de la o carte la alta) se produce o lentă și îndărătnică separare a apelor, o demarcare clară între transparența deschisă a întregului, care înglobează, apropie și armonizează diferențele, și opacitatea părții închise, criticiste, înverșunate, exclusiviste. Pe o latură se află iubirea integratoare din treimea creștină, terțul inclus, timpul kairotic al arhetipului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rar al veacului aceluia, și care, în admirarea de isprăvile lui cele minunate, nu-i tăgăduia titlul de MARE. Viața politică a lui a fost un fenomen iute trecător; a fost supusă la mii de greutăți, și a întâmpinat piedici îndărătnice; cu toate acestea duhul său a străbătut prin toate, a triumfat despre toate: prin lucrările sale cele viteze a interesat omenirea, a tras la sine recunoștința, și s-a alăturat în rândul bărbaților celor mari. Cu energia caracterului său celui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clipi. Clipesc vreo zece minute. Vecinul, un cubanez amabil, pleacă la serviciu și se oferă să mă scoată din necaz. Mulțumesc infinit, rîd și mă uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic nu-i mulțumit că-l turtesc și se încăpățînează să iasă afară cu mine cu tot. Mă mut mai lateral și ceva mă înțeapă îngrozitor. S-or fi rupt pantalonii?! Alții n-am la serviciu! Pipăi cu mîna și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ajungă numai prin pierderea vieții sale, un pământ cum nu există în toată Rusia și o climă pe care foarte probabil Mahomed a dat-o ca idee a paradisului său. Trupele cezaro-crăiești aflau în războiul cu turcii o rezistență extrem de îndărătnică, de care de departe rușii nu au avut parte, deoarece turcii în Bosnia și Serbia se băteau totodată și pentru proprietățile lor. În Moldova, unde rușii deschideau campania după un plan conceput foarte corect, în dealurile Tătariei Mici, unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor, de-a valma arzătoarele deșertului și Înghețatele Siberiei? Dar Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă arderea combustibililor fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și distrugerea ozonului prin freoni și avioane, decât dezglirea casei, lăsând odaia În dogoarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și am vorbit despre viclenia și teroarea ei. Acum însă Istoria a ieșit din matca ei, pentru a ne lua de mână și a ne arăta drumul cel drept și cu folos pentru poporul român, dar încă mai sunt mulți îndărătnici și șovăitori. Pentru aceștia nu mai există decât o singură cale, să treacă Prutul și să privească cu ochii lor făptura Măritului Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt, din inima Chișinăului, din Basarabia cea pururi românească. Comănești 15 august 2010
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ci numai din a deșertului care voia a face din fiecare din ei om mare și sfârșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin streinătate, fără subsistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân 25. Neputând achita suma de 2.000 de galbeni, adică zestrea Aglaiei, și mai având, desigur, și alte datorii pe care le contractase cu îngrijirea bolnavilor și cu decesele din familie, Gheorghe Eminovici vinde moșia Ipotești negustorului botoșănean Cristea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se apropia și se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
place sau nu interpretului, ceea ce impresionează cel mai mult în decurgerea operei nu e hibrida transcendență a românilor străvechi către care se îndreaptă autorul Metamorfozelor, ci tocmai conștiința pământească magmatică ce s-ar voi schimbată sau amendată, ființa omenească încă îndărătnică față de „înălțare”, încă în lumea-de-dincoace, rănită trupește de singurătate și de tristețe. Tuttolibri - supliment al ziarului La Stampa, 7 august 1997 Dario Fertilio Ovidiu? Un poet fugar ce nu mai putea suferi femeile Românul Mincu rescrie, după viața lui Dracula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
le destinde și le-așază,/ Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită.// Ea un înger, ce se roagă - El un demon, ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apăsat;/ El în umbra lui fatală sta-ndărătnic răzimat -/ La picioarele Madonei tristă, sfânta Ea veghează 834. Puterea tămăduitoare și de procreere a umbrei, a duhului se reflectă și în Biblie, umbrele apostolilor vindecă, iar virtutea celui preaînalt a umbrit ca un simbol al tainei întruparea în Feciara
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
undeva unde suspendarea realității devine certitudine atunci putem ajunge la starea subconștientă și psihică în care comuniunea cosmică se realizează de la sine. A-nfruntat vidul și jarul vieții Prinzând rădăcini în glii sau în mâl Scuturându-și țărâna din pletele-i îndărătnice străbătându-i rărunchii pe mii de căi Hrănindu-se din râu sau din mare Păcălind vântul ci mereu drept Stâlp strigându-și vigoarea Stâlp turbat și luminos Stâlp sfredelind pietrele...1309 E greu de înțeles cum poți nimeri tocmai acea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unor anumite amintiri. Numai povestea anilor mei de prietenie cu Clement ar putea umple un volum întreg. Sunt foarte conștient de prezența mută a casei în jurul meu. Am reușit să colonizez o parte din ea, dar alte părți se păstrează, îndărătnic, străine și misterioase. Holul de la intrare e întunecos și lipsit de noimă, cu excepția prezenței acelei oglinzi ovale de care am vorbit mai sus. (Obiectul acesta rafinat pare să radieze o lumină proprie.) Nu-mi plac scările (fantome ale trecutului zăbovesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dus în camera alăturată și am încercat să aprind focul, dar n-am reușit. N-aveam destule surcele. Eram profund tulburat de lacrimile lui Lizzie și de sărutul Rosinei. Mă simțeam mâhnit din cauza sărmanei Lizzie dar, într-un anume fel îndărătnic, refuzam să mă gândesc la ea. Aveam nevoie de înțelegerea ei. Regretam discuția mea atât de vulgară cu Rosina. La început mi se păruse o tactică isteață să-i povestesc despre Hartley, dar acum mă simțeam muncit de presimțiri. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dovadă. — Ba da, am! V-am auzit vorbindu-vă unul altuia, și felul în care vă vorbeați!... am spus într-o ultimă izbucnire de exasperare și trebuie să mărturisesc mânat totodată de dorința de a o răni. Calma ei stăruință îndărătnică și, acum, această expresie de superioritate și viclenie mă scoteau din sărite. — Ce vrei să spui? — Am ascultat, m-am ascuns sub fereastră și v-am auzit pe amândoi discutând, am auzit vocea lui grosolană, felul lui brutal de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin: • locuțiuni conjuncționale: în afară că, după ce (că), lasă că, plus că, pe lângă că: „Lasă că tatăl său era, în gândul lui, vinovat de toate, dar el se mai și temea, ca nu cumva acesta, aflând ceva, să facă, om îndărătnic cum era, vreun scandal, să se certe cu Mara, ori s-o oprească pe Persida din drum.” (I. Slavici, Mara), „Mă bați, ai? după ce-ți râzi de casa și de cinstea mea, hoțule și pehlivanule!...” (I.L. Caragiale, IV, 301
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să pună în evidență că tocmai expansiunea și prosperitatea sunt elementele care dau încredere. Omul nu caută saltul, dar în mod natural caută "mai binele", astfel încât atunci când nu-l găsește, își poate exprima îndoiala fără a putea fi catalogat ca "îndărătnic". Discuția despre încredere ne pune în situația de a aminti că toți cetățenii români se află, voit sau nu, în situația "dilemei prizonierului", din teoria jocurilor lui John Nash. "Jocurile de tipul "dilemei prizonierului" pun în dificultate participanții, fiindcă soluția
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
reiterată într-un text precum Fabulele lui La Fontaine nu poate fi anodină. Să luăm de exemplu "Ursul și pustnicul" (VIII, 10): Dar într-o zi, când somnul i se părea mai dulce,/ ocrotitorul lui, cam necăjit de-o Muscă îndărătnică și rea/ pe care în zadar o izgonea că iar venea,-/ [când îți] luă în labe-un bolovan de stei/ pe care îl găsise la rădăcina pomului,/ și puse capăt mojiciei ei,/ zdrobind cu el și Musca, și căpățâna Omului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întruchipare, cip-cirip. Indicați numărul de litere și numărul de sunete din cuvintele/ structurile subliniate în textele de mai jos: (a) "Ion începu să se mire: Cum?! Nu vrei nici să mănânci?! Și asta-i încă una... Bre! bre! Așa lighioaie îndărătnică încă n-am văzut! Și Ianoș își tremura o ureche, făcând semne prietenului din cerdac" (Mihail Sadoveanu, Ianoș Năzdrăvan) (b) "Dară vulpea n-avea timp de vorbă. Rupea și înghițea ca de frica morții. După ce isprăvi, începu a-și linge
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuviințe și decenței pe care omul de știință trebuie să le aibă atunci când afirmă și susține ceva. Parcurgând maniera în care Paulescu răspunde punctual criticii, dar și lecția de morală științifică pe care i-o administrează acestui materialist cârcotaș și îndărătnic, rămâi cu senzația unei ridiculizări cum nu se poate mai jenante. Dincolo de realizările sale, cert rămâne faptul că din acest penibil profesorul Leon și-a creat o oarecare notorietate peste timp, numai pentru că a îndrăznit să combată viziunea profund științifică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care le făcea în domeniul matematicii, știință exactă care nu admite speculațiile. În stilul său caracteristic, elegant și onest, în două articole de răspuns publicate în aceeași revistă, Paulescu reia argumentația și demonstrează punctual falsitatea afirmațiilor unui materialist și darwinist îndărătnic, ridiculizându-l întocmai ca pe profesorul Leon, situația devenind de-a dreptul penibilă pentru Voinov în cel de-al 2- lea articol „Dovezi nevalabile”. Multe din afirmațiile lui Paulescu folosite ca argumentație în această celebră polemică științifică avea să se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fără ca mai târziu să-mi inspire vreun interes), însă gândul meu se îndrepta în altă parte, spre voluptățile secrete de pe tărâmul cultului meu phalic. Grozav ce doream să practic acest cult și cu ajutorul harnicului legător de cărți, dar opoziția lui îndărătnică era de neînfrânt. Nu dezarmam și reveneam cu niște rugăminți de milog, îndreptând mâna unde nu trebuie (acestea se petreceau într-un loc mai retras al grădinii, unde se retrăgea să se odihnească): primeam de fiecare dată avertismentul „Te spun
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau puțin adevărului. Se aflau, nu încape îndoială, lucruri pe care nu voia să le vadă și care pentru ea nu existau. Nu credea în existența răului. În inocența ei îndărătnică, insist asupra acestui lucru, ea păstra urme de copilărie. Să ne plângem oare? La urma urmelor, va mai fi oare un loc în viață unde se găsește o bunăvoință atât de reală în miezul unei iluzii atât de împodobite și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sale și să retracteze, dar acesta refuză. Chiar dacă procesul a fost amânat Bruno nu mai abjură, ci își susține ideile, astfel că în 20 ianuarie 1600, Clement al VIII-lea decide ca Bruno să fie osândit ca eretic fățiș și îndărătnic și să fie abandonat brațului secular, lucru echivalent cu arderea pe rug. I se aduc treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în țări eretice
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este și are să fie un subiect excelent pentru politică, singura treabă pentru care deocamdată poate avea înțelegere adevărată, apetit autentic și capacități natural dezvoltate de condițiile vieții sale istorice. La întrunire, în agitație electorală, în club, în Parlament, la vorbă îndărătnică și practic sumară, în sfîrșit, oriunde este chestie de întrecere și de putere, acolo trebuie deschis drum larg supuselor noastre de pînă ieri, care [se] sufocă nerăbdătoare de a se arunca, cu toată lăcomia acumulată, în neastîmpărul vieții publice, unde
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]