3,404 matches
-
te poate speria dacă nu te-ai afla în fața lui, văzînd așa cum se chinuie, simțindu-și gîtlejul prins într-o gheară din ce în ce mai strînsă, mai țeapănă. Pangratty a continuat ca și cum ar fi fost doar o întrerupere pentru recăpătarea ritmului respirației. "Erau îndeajuns de multe motive ca să accepte, așa încît încă în acea seară am participat împreună cu Bîlbîie și cu Popianu la o întîlnire secretă a fasciei. Știți unde, lîngă Bufet-ul de la Șosea." Era sigur că Mihail avea informații complete în ceea ce privește întrunirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul ei. Doamna Clark se strecoară din scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ieșind dintr-un hotel șic din centru, portarul îi ține ușa deschisă în timp ce ea iese legănându-și blănurile și purtând pantofi cu toc în care nici o reflexologă nu și-ar vârî picioarele. În timp ce portarul îi cheamă un taxi, te apropii îndeajuns ca s-o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât puteam sta toți unul lângă celălalt și coatele nu ni se atingeau. Era aceeași tocană Stroganoff pe care președintele și membrii Congresului ar mânca-o în timpul unui război nuclear, în buncărul lor ascuns adânc sub pământ. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fără-Mațe a făcut scurtă la mână tot încercând să ajungă la orgasm fără vreo fotografie. Pisica Directoarei Tăgadă, motanul numit Cora Reynolds a mâncat resturile de biban dungat în vreme ce Contesa Clarviziune și Reverendul Fără Dumnezeu se îngrijorau că nu erau îndeajuns de în siguranță. Căzuseră într-o capcană. Cineva ar putea să ne găsească, își făceau ei griji, și atunci ... I-au spus domnului Whittier că trebuiau să fie mereu pe picior de plecare, să schimbe ascunzătorile, să fugă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din dozele uriașe de bere, stând tustrei în picioarele goale, cu pantalonii murdari suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine, alege un sac alb și îngust, făcut pentru găleata de gunoi din bucătărie. Pare chiar elegant, strâns pe ea ca o rochie mulată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în vacanță. Nu, cea mai tare poveste cu care vom ieși de aici va fi doar despre cum am supraviețuit. Despre cum Lady Zdreanță a murit în brațele noastre, însoțită de plânsetele noastre. O poveste va trebui totuși să fie îndeajuns de bună. De captivantă. De înfricoșătoare și plină de pericole. Va trebui să ne asigurăm că așa va fi. Domnul Whittier și doamna Clark erau prea ocupați cu vorbăria. Noi însă aveam nevoie să se poarte dur cu noi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e singura cale. Înspre ce, nu știm. Dar uităm atâtea când ne naștem, spune el. Când te naști, e ca și cum ai intra într-o clădire. Te închizi într-o clădire fără ferestre. Și după ce stai într-o clădire un timp îndeajuns de îndelungat, uiți cum e afară. Fără oglindă, ai uita cum arată propria ta față. Domnul Whittier nu părea să observe cum dintre noi lipsea mereu cineva. Nu, el sporovăia în timp ce unul dintre noi se strecura jos să distrugă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre noi nu va deveni un personaj îndeajuns de slab ca să fie jucat de un actor celebru. O poveste care să ne salveze de toate poveștile din trecutul nostru. În hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
părea al domnișoaracului de amuzantă toată povestea. Chiar și în mirosul dulceag al fructelor putrezite, printre muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căutând un dezastru. Și privește în jos la pieptul ei care iese drept în afară, o privire aproape imposibilă din cauza buzelor ei mărite artificial. Cât suntem tineri, spune ea, vrem ceva care să ne încetinească și să ne țină în loc îndeajuns ca să putem arunca o privire sub suprafața lumii. Dezastrul poate fi un accident de mașină sau un război. Care să ne facă să ne oprim. Poate fi să te îmbolnăvești de cancer sau să rămâi însărcinată. Partea importantă e cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu 85 la sută vânt din față. Până la țintă erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Macrofotografia este un tip de fotografie ce redă subiecte mici și foarte mici, în raporturi mai mari sau cel puțin egale cu mărimea naturală. Pentru acest lucru, trebuie să folosim obiective speciale, care să aibă o distanță minimă de focalizare îndeajuns de mică pentru a putea face clarul pe subiect. În general, obiectivele aparatelor pentru format mediu au distanța minimă de focalizare în jur de 1 m, iar cele de format îngust (Leica) - în jur de 0,3-0,5 m. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dar nu făcu nici un comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumos aranjată și își aminti. Se împlineau șapte ani de la unirea lor. Momentele de emoție, de jurăminte și frumusețe, se aflau departe, lepădate și uitate în cine știe ce zi, a cine știe cărui an din viața lor împreună. Probabil că nu-l iubise îndeajuns. Îl înșelase nu numai trupește ci și sufletește, lăsându-se îmbătată de frumusețea și sexualitatea lui, de succesul la femei. Adorase să se știe aleasa, invidiata, soția unui bărbat superb, de dragul căruia femeile ar fi fost capabile de orice. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Început să ciuruie pe suprafața netedă de piatră. Acasă, ei aveau un vas mare de pământ din care scoteau apă cu o găletușă și se stropeau generos. Nu prea era el convins că stropii aceia aveau să-i fie Îndeajuns. S-a așezat sub miniatura de duș. I s-a părut curios să stea gol În ploaie și nu s-a lămu rit dacă asta-i place sau nu. S-a lăsat stropit câteva minute și s-a simțit treptat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a văzut imaginea tulbure, a chipului, a Întregului corp. Mai Întâi nu s-a recu noscut, părea altfel, rătăcit parcă Într-o lume unde totul era schimbat, toate formele, toate lucrurile, toți oamenii, o schimbare infimă, dar i-a fost Îndeajuns ca să nu-și mai dea seama unde se află. La fiecare mișcare de-a lui, lumina cădea cu totul diferit. Când jumătate din corp Îi era umbrită, când, dacă Întorcea ușor capul, plafonul Își schimba dintr-odată poziția, iar el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste mări și oceane, peste munți și orașe. Povestiți întâmplări posibile din timpul zborului: au rătăcit, poate, drumul din cauza nopților întunecoase, lipsite de stele; ploaia ori furtuna i-a silit să se așeze în locuri neprielnice; puiul cel mare, neantrenat îndeajuns n-a mai putut rezista călătoriei. Arătați dacă familia de prepelițe a ajuns bine la destinație sau dacă eroul nostru a fost iarăși neascultător și a plătit de data aceasta cu viața. Transpuneți-vă, pe rând, în locul fiecărui personaj, după cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tabără sau excursie. Acestea pot fi expediate pe adresa învățătorului pentru ca elevii să dobândească și deprinderea de lucru oficiul poștal și să facă corect distincția între termenii destinatar și expeditor. Din practică, s-a observat că, atunci când elevii nu cunosc îndeajuns semnificația celor doi termeni, ei le pot confunda și unii au avut chiar surpriza de a li se returna scrisorile întrucât au confundat destinatarul expeditorul. j) Corectarea scrisorilor de către învățător sau profesor se va face cu mare atenție, cu responsabilitate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei mai gravă, mai profundă prin chiar absența contrastului obișnuit: o scufundare lentă precum a frunzei uscate În pământ sub apăsarea zăpezii și a ploii. Ce să fac, domnule Petru? Întrebă Gheretă Într-un târziu, atunci când socoți că Îi respectase Îndeajuns tăcerea. Toată lumea știa că domnul Șendrean are o mașină de scris personală care Îi dădea dreptul la tot felul de ciudățenii. Una fiind aceea că nu o folosea deloc. Cum ce să faci? Inventează. Ce să inventez? Alt mesaj. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la momentul potrivit, admise Wenczel conciliant. Plecarea lui Cain Îl Întrista Îndeajuns pentru a evita orice dispută pe această temă. Se duce la ai lui, șopti Gheretă Îmbunat. N-avea nici un motiv să-i poarte pică lui Cain. Îi rămâneau câteva alte reviste de citit. Se ridică de pe bancă, făcu câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]