2,093 matches
-
J. C. Apoi încep permutațiile. Jocul propus de J.M. Coetzee este departe de a fi simplu. Cititorii români nu sunt luați prin surprindere, pentru că Viața și vremurile lui Michael K. și Dezonoare, (ambele distinse cu Premiul Booker - care se acordă îndeobște doar o dată în viață, Coetzee fiind primul care l-a primit de două ori), Așteptându-i pe barbari și Maestrul din Petersburg au fost traduse și la noi. Jurnalul unui an prost intră, așa cum era firesc, după ele, în „Raftul
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
stabilite, atît ca proiect cultural, cît și ca eveniment organizatoric, Bienala... dezvăluie, de la o ediție la alta, o anumită continuitate, o sumă de ele-mente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica edițiilor, acestea nu trebuie căutate în structura expoziției și în configurația ei de ansamblu, ci în detaliile semnificative, în geografia participării, în mutațiile de atitudine și
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
peste o mie de scrisori, în șase limbi, de la cei care, după ce au citit poemul meu, au renunțat definitiv la gândul sinuciderii. Judecând însă după regula numerelor mari, este neîndoielnic faptul că numărul lor a fost mult mai mare. Este îndeobște vorba despre niște oameni nu prea puternici, pe care o primă decepție îi împinsese să-și ia viața. Citind însă poemul meu, aceștia au înțeles că fiecare din ei reprezintă o investiție a celor care-i iubesc și că ei
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
la cot și înghesuiți în spații minuscule practic egale. Cititorul derutat de compoziția mozaicată parcă la întâmplare găsește în schimb la tot pasul citate suculente sau neașteptate, de natură să reveleze preocupări și trăsături puțin știute ale unor personalități prezentate îndeobște în cu totul altă lumină sau să prezinte situații istorice și împrejurări de viață prin prisma unor anonimi înzestrați și cu puterea de a observa și cu expresivitate. Autorul cărții a ales fragmentele după gustul lui, nu s-a lăsat
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
fi urmat. Problema cea mai gravă a societății actuale (de la noi, ca și de aiurea) nu este atât aceea că numărul modelelor este depășit de acela al contramodelelor. Mai ales că eu nu pun printre contramodele destule dintre exemplele socotite îndeobște proaste, așadar mă tem mai mult de puterea mai mare pe care o au acestea din urmă, de eficacitatea lor. Cauza este că tinerii își aleg tot mai rar drept model părinții și tot mai des pe alții de vârsta
Modele și contramodele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6446_a_7771]
-
a produce, în ochii celor mai mulți, opere „eminente”, spiritele decadente au configurat, în timp, un soi de forma mentis imposibil de ignorat, ba chiar simptomatică pentru ilustrarea unor idei precum Zeitgeist sau vicoliana corsi e ricorsi. Conotat prepondernt peiorativ și considerat, îndeobște, nu un dat estetic, ci un derivat epigonic, fenomenul cu pricina nu a încetat, totuși, să fascineze, măcar din motivul general psihologic, ușor asimilabil pentru omul-caființă- căzută, că orice formă de delectatio morosa intrigă, eventual produce revoltă, dar sigur stârnește
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
din actele cadastrului, cu situațiunea nouă de fapt arătată în tabloul primăriei comunale. El va stabili care parcele de teren pot constitui prin ele insile corpuri de carte funduara, precum și denumirile eventuale cu care un corp de carte funduara e îndeobște cunoscut. Despre lucrările judecătorului se vor încheia procese-verbale pentru utilizarea lor la redactarea inscripțiunilor referitoare la proprietate. De asemenea judecătorul va aduna datele necesare din registrele de inscripțiuni și transcripțiuni și din registrele de proprietate, precum și din hotărîrile definitive date
LEGE nr. 93 din 13 aprilie 1933 pentru organizarea cadastrului funciar şi pentru introducerea cărţilor funduare în Vechiul Regat şi Basarabia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106066_a_107395]
-
cu ingenuitate ar fi ușor ridicol.) Două lucruri numai aș vrea să remarc. Întâi. Marta Petreu nu se sfiește să afirme în clar calitatea numărul unu a spiritului creator caragialian. Inteligența. (În paranteză fie spus, o calitate care n-are îndeobște nume bun când e vorba de scriitori). O inteligență aproape cumplită. În ultimul dintre eseurile de aici, după un excelent decupaj prin opiniile contemporanilor, autoarea încheie en fanfare: „Citind și recitind această operă ieșită din inteligență, am căpătat certitudinea că
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
afinitățile etimologice rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare la tiparul modern: pentru elini, munca nu era doar o corvoadă care îți omora timpul, luîndu-ți răgazul de a contempla frumusețile creației, dar pe deasupra era un act umilitor, hărăzit îndeobște sclavilor, metecilor (străinii care erau tolerați în marginea cetății) și cetățenilor nevoiași. Singurele activități care nu declasau prin statutul lor erau cele „liturgice”, cu remarca obligatorie că „liturghia” însemna atunci „serviciu public” în genere: juridic, politic, educativ sau războinic. În
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
oniricul și alegoricul. Toate au deschideri ample către social și psihologic, spre medii variate, în special orășenești, evocate plastic. Aș spune că în Spre seară Giugariu adoptă, mai mult decât în celelalte romane, o linie clasică de construcție, astfel cum îndeobște se întâmplă în romanele în care totul se rotește în jurul câte unui personaj-simbol. Aici acest personaj este bunicul dinspre mamă al naratorului, negustor respectat de postavuri în perioada interbelică, un exponent al clasei mijlocii naționale , clasa al cărei destin bunicul
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
deja invitația de la H. van Rompuy pentru 28-29 iunie. I-aș fi recunoscător dacă ar prezenta-o public”, scrie Cristian Preda pe blogul personal, având serioase îndoieli despre veridicitatea spuselor premierului Ponta. ”Eu nu cred că a primit așa ceva, fiindcă îndeobște invitațiile la Consiliu sunt trimise cu 3-4 zile înainte de evenimentul propriu-zis”, continuă democrat-liberalul Cristian Preda. Acesta mai afirmă că, ”dacă invitația nu există, cred că V. Ponta a comis o imprudență politică majoră”.
Cristian Preda, recunoscător dacă Ponta prezintă public invitația la CE () [Corola-journal/Journalistic/44310_a_45635]
-
și de sondarea imaginarului colectiv: „O ultimă întrebare pe care, alcătuind antologia, n-am putut să nu mi-o pun: de ce, la o primă întâlnire, poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim îndeobște cu poezia sub forma versului fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște în lumea literară din Franța; prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să transmită experiența unei existențe „veritabile”, cum singur o spuneți, adică extrem de intense, a unei realități „mai adevărate”, a unei realități „mai reale”, trăită cu o inteligență emoțională
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
cheie a înțelesului. Care a venit, dar ceva mai târziu. Reluând cuvântul, Bianca Burța- Cernat a mai spus că o posibilă explicație pentru lipsa de aderență a lui Norman Manea la cultura română este faptul că aici spiritul critic e îndeobște urgisit. A intervenit în acest punct și Claudiu Turcuș, autorul monografiei Estetica lui Norman Manea: „În cei trei ani de doctorat despre Norman Manea a trebuit să-i lămuresc pe mulți de ce Norman Manea e un scriitor valoros. Literatura sa
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
De unde-și are raiul - / lumina? - Știu: Îl luminează iadul/ cu flăcările lui!” nu e doar o poantă, demnă de neastâmpărul lui Arghezi, cât o certitudine a ispitei și căderii. Întâmpinată cu un exercițiu al trăirii clipei. Dintre poeziile din volum, îndeobște cunoscute, aleg una mai puțin frecventată. Ghimpii, ilustrând foarte bine acea atitudine inocent- știutoare de care vorbeam. „Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam/ odată trandafiri sălbatici./ Aveau atâția ghimpi,/ dar n-am vrut să-i rup./ credeam că-s muguri
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
și Dimov, cu care/ ar fi făcut o patrulare/ prin ploaia de a cărei apă/ se apăra prin ridicare/ de guler și prin două sticle/ de amprentabile bezicle./ Era-nsoțit deo groasă mapă/ cu poesii, mai vechi, mai nouă,/ în care, îndeobște, plouă/ și-n care el, pe larg, descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă”. În
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
cu literatura, si acesta e cazul lui Ioan Pîntea, este ca virtuțile creștine îi inhiba umoarea din care ar trebui să-i iasă expresia remarcabilă. În loc de veninuri și toxine convertite în frumuseți literare, grija de a înlătura sentimentele negative, considerate îndeobște că neconforme cu trăirea duhovniceasca, duce cu timpul la sterilitate artistică. Cine trăiește în evlavie e scriitoricește sterp. Despătimirea exclude talentul. Nu e vorba aici de respectarea dogmei, ci de o educație morală care, stîrpind ciupercăria și nămolul sufletesc, își
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
o observație sclipitoare legată de faimosul interviu acordat de autorul Jocului secund lui Felix Aderca, nu numai un captivant ghid în istoria genului acestuia ingenios, dar și un excelent îndreptar pentru o mai corectă lectură a poemelor ermetice, greu asimilate îndeobște de cititori, oricât de educați ar fi aceștia. Pe o treaptă superioară de generalitate se află eseurile de felul celui adresat profesorului Paul Cornea, Ce punem în raftul doi? Sintagma aceasta buclucaș ierarhică am folosit-o, cel puțin o dată, cu toții
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
mod insolit e neavenită, iar Creția subliniază detaliul încă din prefață: „Această carte nu e un tratat de morală. Nu este decît o înșiruire de gînduri despre cîteva dintre componentele fundamentale ale omenescului, analizate ceva mai îndeaproape decît ne îngăduie îndeobște greul și graba vieții [...]. Ea nu are altă pretenție decît ca analizele propuse să fie corecte și, pe cît posibil, complete [...] Orice om întreg la minte și întreg la suflet ar putea scrie o carte asemănătoare.“ (p. 8) Modestia aceasta
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
își consolidează și ei prestigiul prin articole pro domo: „Pe zi ce trece, cu cât popoarele se civilizează, nevoia citirii gazetelor se întinde. Citirea unui ziar, pentru mulți oameni, e o trebuință neapărată. Ieșind din școală, orășanul ca și săteanul - îndeobște - nu mai citește cărți. Ziarul e mijlocul prin care se ține în corent cu progresele pe care le face omenirea. În interesul culturii, prin urmare, ar fi ca toate statele să înlesnească apariția ziarelor și răspândirea lor.” (Universul, 29 mai
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
cosmice, un caz care solicită dezbatere sau o judecată morală, un exercițiu de compasiune sau unul de solidaritate, ci pentru că, din greșeală, privirea s-a deplasat, și camera odată cu ea, prinzându-le în raza ei. Ceea ce prinde camera aici este îndeobște ceea ce rămâne invizibil, de la spațiile virane în curs de amenajare pentru noile cartiere de vile, la cele aflate în preajma unor clădiri impunătoare, de la compartimentul cufundat în penumbră al unui tren de noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
discriminări, care mi se părea importantă, când reducea „poeticitatea” la natura lucrurilor și excludea (sau mai bine zis nu lua în seamă) criteriul istoric al participării lor la lumea poeziei. În fond, eram convins pe atunci, „multe din lucrurile considerate îndeobște poetice își trag această calitate nu (sau nu doar) din vreo însușire firească, ci (și) din încorporarea lor în tradiția istorică sau religioasă a unui popor”. Peste această jumătate de pas mai departe nu eram pregătit să trec când îmi
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
refer în primul rând la atitudinea heterodoxă a ambilor poeți în raport cu o anume linearitate imagistică. Lectura celor mai bune poeme ale lui Ion Mureșan presupune o divizare extremă a facultății perceptive, poetul făcând totuși destule concesii „tradiționalei” coerențe ce susține îndeobște un poem. O devoțiune ce nu-și găsește mijloacele propriei expresii, se-nțelege că poate avea consecințe precum: asumarea lumii cu conștiința arbitrarietății faptului, o descătușare imagistică vecină cu excesul, o senzualitate satyr-ică în care răutatea nu e decât un
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
În apărarea drepturilor femeilor, continuând cu mișcarea sufragetelor inițiată în 1903 și condusă de Emmeline Pankurst. Se obține dreptul la vot pentru femei abia în 1918, după război, iar în 1960 apare Mișcarea de Eliberare a Femeilor în Statele Unite, cunoscută îndeobște cu numele de Women’s Lib. Feminismul se amestecă inevitabil cu politica și puțini mai știu astăzi că ziua de 8 Martie, ziua internațională a femeii, sărbătorită pentru prima oara în 1911, se datorează activistei comuniste Clară Zetkin, membru al
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
privință”, „educație morală”, „maxime morale” etc., desemnând în zilele noastre toate felurile de proză și poezie, precum și retorica, metrica, biografia, anecdotele, fabulele, epistolele (cf. Carlo-Alfonso Nallino, La Littérature Arabe des origines à l’époque de la dynastie Umayyade, Paris, 1950) e îndeobște însoțit de calificativele „instructiv” sau „distractiv”. Dintre textele de adab instructiv fac parte și prozele lui Ibn al- Muqaffa‘ (721-757), zoroastrian convertit la islam, secretar de cancelarie (ka>tib) care a studiat și trăit multă vreme la Basțra, însușindu-și
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]