540 matches
-
gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ochii-n patru. Când dădu de tașca omului, se miră: - Ia să vedem, n-o fi ăsta, să nu rămână vorbe... Se uită, îl desfăcu, văzu banii, citi actele cu voce tare și puse la loc portofelul lui pregătit, îndopat cu hârtii. -Nu-i! Negustorul râse mulțumit: - Vezi, domnule? Nu simțise. - Iertare, o să-l mai caut, zise Paraschiv. 299 1 Cercul se sparse. Codoșul se prefăcea că râde de el: - N-oi fi avut dumneata portofel! Câți am văzut eu d-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Philip cu băutură era impresarul meu, Ronnie, unul care nu se dă deloc înapoi de la băuta de după masă. M-a sunat ieri, îngrijorat peste poate - auzise că Philip murise, dar nu și cum murise. Deși se poate să-l fi îndopat pe Philip cu picior de porc umplut până când a făcut atac de cord. —Picior de porc umplut? pronunțai eu cu scârbă. —E ultima modă. —Bleah. —Zicea, mă informă el, că Philip clar nu era în apele lui. Bea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simplu salut: — Ca și mine, și tu ești străin în blestematul ăsta de oraș. Tonul nu era întrebător, vocea nu era scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de bine cu bucuria de a trăi! observa el. Cunoștea o foarte plăcută cârciumă pentru marinari. — Se servesc aici cei mai mari pești prinși în zona coastei și cele mai bune vinuri. N-aveam nicidecum de gând să mă îndop, și încă și mai puțin să mă îmbăt la întoarcerea dintr-un pelerinaj. Dar, după niște săptămâni petrecute pe mare, un mic chef era binevenit. Abia intraserăm - încă mai căutam din ochi un colț de masă unde să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost un simplu exemplu. Vreau să spun că domnul Popa se păzea, dar, trebuie s-o recunosc, nu era suficient de intuitiv. Sculptorul rînji: ― Dumneata ești în schimb pentru toți. Și mai bag de seamă că ești al naibii de curajoasă. Te îndopi fără grijă. ― Chiar n-ați observat? Părea sincer uimită. Arătă motanul: încerc totul pe Mirciulică. Numai după aceea mănânc. Dacă vreți, pot să vi-l împrumut. ― Ce să-mi împrumuți? ― Motanul. ― Ca să-mi probeze romul? ― De ce nu? Mirciulică știe să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce-am vorbit cu Tom? Lucy a aprobat din cap. — Și ce părere ai? — Cred că planul e bun, a spus Lucy. Dacă stau cu tine și cu unchiul Tom, n-o să mai trebuiască să mănânc la restaurant. O să mă îndopi cu mâncarea aia bună pe care o faci tu. Și unchiul Nat o să poată să mănânce cu noi când vrea. Și, când tu și unchiul Tom ieșiți în oraș, el poate să stea cu mine. Honey a zâmbit. — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Doctorul Istrati, pe care bărbatu-meu îl cunoaște de pe când a studiat medicina - că acum s-a făcut chimist -, a criticat foarte mult felul în care se postește la noi și-apoi, de la Crăciun și până la Sfântul Ion oamenii se îndoapă, așa încât stomacul lor chircit de post se simte ca la asalt, bombardat cu bucate, a încercat să explice Agata, dar doamnele nu râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hotărât să nu-și forțeze copiii să învețe sau să facă ceva ce nu le place. Acest lucru îl considera un abuz, un atentat la libertatea individuală. Niciodată nu-și va da copiii pe mâna vreunui preparator, care să-i îndoape forțat cu cunoștințe, precum gânsacul pus la îngrășat. În calitate de părinți, vor veghea ca generația nouă să nu repete nenumăratele greșeli făcute de ei. Dar cine să aibă grijă de copii, în timp ce părinții își îndeplinesc sarcinile la locul de muncă? Cine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se poată învârți în jurul lui, fără nici un pericol. Scuipa, ăsta da, si nu-nceta să scoată sunete dezarticulate cu ciotul de limbă pe care-l mai avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un fel de terci, pe care i-l băgau cu de-a sila pe gât. În puținele lor momente de răgaz, majoritatea băieților de pe insulă veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la Poieni. Cu cine mai erai? Cu baba. Zicea că le cunoaște. Tu cum de n-ai mîncat? Mă temeam. Am așteptat să văd dacă nu crapă baba. Deci, cunoșteați ciupercile! Nu, dar așa sînt eu, mai prudent. Și ai îndopat baba... Singură, nu eu am îndopat-o. Era lacomă. Și ai omorît-o! Doamne ferește! Dar știai că ar putea s-o pățească. Asta da. Deci, ai dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cu baba. Zicea că le cunoaște. Tu cum de n-ai mîncat? Mă temeam. Am așteptat să văd dacă nu crapă baba. Deci, cunoșteați ciupercile! Nu, dar așa sînt eu, mai prudent. Și ai îndopat baba... Singură, nu eu am îndopat-o. Era lacomă. Și ai omorît-o! Doamne ferește! Dar știai că ar putea s-o pățească. Asta da. Deci, ai dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit? Da, cinstit. Nu. Îți rămînea apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ducea la toate seminarele, la toate cursurile și astfel deveni curând un student foarte bun. La bufetul studențesc, le vedea, le auzea sporovăind: ieșeau În oraș, se Întâlneau cu prietenii, se invitau reciproc la petreceri. Bruno a Început să se Îndoape. Curând, Își făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mea, reactivate de revenirea În liceu, În fine, și-a ticluit foarte bine povestea. Am rămas În clinică ceva mai mult de șase luni; tata a venit să mă vadă de câteva ori, părea din ce În ce mai binevoitor și mai obosit. Mă Îndopau cu atâtea neuroleptice, că nu mai aveam nici o dorință sexuală; Însă din când În când infirmierele mă luau În brațe. Mă ghemuiam la pieptul lor, rămâneam nemișcat un minut sau două, după care mă culcam din nou. Lucrul ăsta Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În el). Cât despre Isabella, ea Își găsise cu adevărat sensul vieții; fata anostă, cu frizură de subretă, care-și pleca imediat ochii În fața unei căutături mai insistente, se transformase acum Într-o dominatoare, așa cum larva de albină, dacă e Îndopată corespunzător cu lăptișor de matcă, devine regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în care, între doi dinți, i se vedea limba, am auzit că ești marxist. Păi știi tu cine a fost Marx? Și tot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
conducere dacă i‑ai da Sophiei una peste gură, scurt și cu forță, de să‑i dea sângele. Nu, nu se poate, Sophie tocmai deschide un pachet de biscuiți din aceia care‑i plac lui, trași în ciocolată. Rainer se îndoapă‑n prostie. Cel mai puternic instinct al omului e să se elibereze de munca manuală. În acest scop, orice mijloc i se pare potrivit. Unii cred, în mod eronat, că li se cuvine de la natură o muncă nemanuală. Rainer își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
multe altele, de n-aveai loc nici să intri În cămară, stivuite pînă-n tavan, dar drept să-ți spun el mînca, nu se-ncurca: am mai văzut eu mîncăcioși la viața mea, dar n-am văzut nici unul care să se-ndoape ca el. GÎndesc eu că asta i se trăgea de la neamurile lui de-acolo, că-mi spunea că veneau de la munca cîmpului În copilărie și mîncau un bou la o masă. Că doar am văzut-o cu ochii mei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și cuprinzătoare", când au fost revizuiți 3 (trei) kilometri cale ferată, pe întreaga țară din cei 11.000, de 0 (zero) kilometri în 2008, 0 (zero) km în 2009, 0 (zero) km în 2010. Imaginați-vă dragi români, care-i îndopați pe „revoluționari" cu bani cum se îndopau cândva curcanii cu nuci, dialogul dintre telespectatorii pakistanezi, indieni sau de pe meleagurile Bangladeshului dacă ar vedea asemenea știri la ei la televizor. Prima replică ar fi o întrebare: „Auzi mă da' România asta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trei) kilometri cale ferată, pe întreaga țară din cei 11.000, de 0 (zero) kilometri în 2008, 0 (zero) km în 2009, 0 (zero) km în 2010. Imaginați-vă dragi români, care-i îndopați pe „revoluționari" cu bani cum se îndopau cândva curcanii cu nuci, dialogul dintre telespectatorii pakistanezi, indieni sau de pe meleagurile Bangladeshului dacă ar vedea asemenea știri la ei la televizor. Prima replică ar fi o întrebare: „Auzi mă da' România asta nu cumva e țara ceea care a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și-au schimbat fețele de câteva ori în viață. Până la urmă ajungeau să semene toți cu Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv. C XX Dacă trece o zi fără să ia pastilele verzi cu care-l îndoapă doctorul Iolescu, i se întunecă vederea și începe să vadă doar în interior. Un așa vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui. Atunci Cosmin își ia capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite în felii: una mie, una ei. Nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau pe obrajii umflați de feliile de portocală cu care mă îndopase. Am mângâiat-o pe păr și am ieșit. A dat din umeri și, luând o altă portocală, i-a zâmbit scaunului de lângă ea. C XXII Nu că n-ar fi fost interesat și de o discuție cu Sabina. Dar i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gravitate în aerul irizat de razele soarelui. Momentul era înălțător - simțeai că e o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși din casă și luai parte la fabricarea istoriei. Unii stăteau în fața televizoarelor îndopându-se cu carnea pe care o visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII În ianuarie Sabina a ieșit din spital. Se simțea mult mai bine, iar maică-sa și frate-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]