1,238 matches
-
există decît Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminînd păgînismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie și cu atît mai puțin, cea a lui Grigorie cel Mare, observă cu îndreptățire Cazier, nici Africa lui Augustin și nici Gallia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine, așa cum o cunoaștem în Evul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
special pe arieni și eunomieni: exegeza asupra Ioan 1, 1 îi oferă ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că Fiul este Dumnezeu cu aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril se distanțează în mod clar de cristologia antiohiană, nu apar aici nici numele lui Nestorie, nici terminologia referitoare la unirea dintre divin și uman în Cristos, teză pe care Chiril o adoptă în timpul controversei; considerăm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. în el erau stigmatizate și respinse cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfînt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tatăl, nici Duhul Sfînt pe Fiul; Fiul și Duhul Sfînt sînt creaturi; noi sîntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se îndrepte către El și să iasă din epoca neștiinței, în vederea Judecății de Apoi și a învierii. Și tocmai cînd Pavel abordează această ultimă temă, ascultătorii îl părăsesc: nu fără îndreptățire, Luca vedea în acest motiv evanghelic un obstacol greu de depășit pentru tradiția culturală greacă. Astfel, succesul lui Pavel la Atena a fost limitat, nu inexistent, pentru că, afirmă autorul bizuindu-se probabil pe tradiție, unii dintre ascultători s-au convertit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului, de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de preocupat de chestiunile religioase, spre deosebire de cei doi istorici laici, Socrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cornelia Ștefănescu Primele referințe despre biografia textului literar al ediției Nicolae Suțu, Amintiri de călătorie, le oferă notele traducătorului, care însoțesc de la subsolul paginii, cu egală îndreptățire, începutul fiecărui grup de scrisori, componentele volumului: Amintiri dintr-o călătorie în Europa Occidentală în 1838 și Amintiri dintr-o călătorie la Odesa în anul 1847. Asumându-și responsabilitatea traducerii, Petruța Spânu își concretizează lucrarea pe manuscrisele în limba franceză
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
a cutiei. În fața unei asemenea provocări, artistul plastic nu avea cum să rămînă indiferent. El a descoperit cutia ca principiu și ca obiect, i-a evaluat expresia și i-a presimțit misterul, după care a consacra- t-o cu aceeași îndreptățire în lumea formelor și în aceea a bunurilor simbolice. Cutia temporală, desprinsă din istoria colectivă și din memoria individuală, cutia ca spațiu ludic și ca spațiu de rezonanță al luminii și al culorii, cutia aseptică și calofilă care-și exhibă
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
care o exercitase, aproape pe deplin, în timpul domniei celui de-al doilea fiu al ei, și să-i ofere pretendentului Joldea (un îns bine făcut la trup și chip229, care, ca Domn, intenționa să-și zică Ioan-Vodă) un „semn de îndreptățire”. Căci Joldea era sprijinit de Doamna Elena Rareș și de o facțiune boierească în fruntea căreia se aflau marele vornic Gavrilaș și Ioan Sturza, portarul Sucevei. Era vorba (voi mai reveni, de altfel asupra acestei chestiuni), fără îndoială, despre o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toate circumstanțele favorabile și, în clipa când pe tron urcă un Voievod care le era obedient, Antonie Vodă din Popești, ei deschid un proces (ideea de „judecată dreaptă” este primordială) contra celor vinovați de uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino. „Hrisovul de îndreptățire”, emis ulterior de cancelaria voievodală - un soi de prezentare a împrejurărilor, a lucrărilor din „divanul cel mare”, a sentinței și a comutării ei, ne spune că actul urmașilor postelnicului (îi enumeră: „dumneaei jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fericitului răposatului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
revista „de atitudine politică” - scrisă numai de el - „Palaelibus”, din 1933, dar și în „Dreptatea”, „Țărănimea”, „Viața de azi”. Prima carte, romanul Robii pământului, o tipărește în 1913. În mai multe pamflete, uneori cu o virulență nejustificată, alteori cu deplină îndreptățire, atacă tare sociale și politice. Aceleași teme se regăsesc în revistele teatrale (A fost un vis, „Cu sorcova” și Vlăsia mare din 1919) ori în drama Omul singur, din 1930, citită în Comitetul de lectură al Teatrului Național din București
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
menționată: Istoria Țării Românești, Viena, 1806. Se adaugă informațiile contemporanilor și propria mărturie, consemnată în paralel cu succesiunea evenimentelor. Amestecă, mai peste tot, proza și versurile, intuind deosebirea retorică între „proasta scrisoare” și „poeticul” - canon artistic la care aspiră fără îndreptățire. Domnia lui Constandin-vodă Hangerliul. Mazâlia și pierderea sa, inițial scriere independentă, însă pierdută, se regăsește integrată cronologic la începutul istoriei sale. Inspirată de un subiect ce îi impresionase pe contemporani - Dionisie Eclesiarhul, Dionisie Fotino, ca și pletora de cronici rimate
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
improvizației este cel mai lesne observabilă, mișcarea secvențelor fiind alimentată nu de aderența la un fir epic, ci de variațiunile și asocierile în jurul unui cuvânt, unei imagini, unui șablon. Asocierile cu proza absurdă a lui Urmuz au fost remarcate cu îndreptățire de critică. Japița (1999), text publicat postum, cu „acțiunea” plasată imediat după al doilea război, e de o valoare apropiată cărții Trei dinți din față: remarcabil adică nu atât ca roman, cât ca roman al lui S. Lipsește, comparativ cu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Reducerea inegalității de șansă în educație a fost privită ca principala masură prin care se poate asigura o reducere a inegalităților sociale. R. Dahrendorf, în lucrarea sa Conflictul social modern, arată că dezvoltarea socială este un rezultat al jocului dintre îndreptățiri și ofertă. În timp ce oferta desemnează ceea ce o societate, în ansamblul său, este capabilă să producă la un moment dat, îndreptățirile reprezintă un ansamblu de norme sociale care guvernează procesul social de distribuție a bunăstării. Preluând ideea lui Amartya Sen, că
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
inegalităților sociale. R. Dahrendorf, în lucrarea sa Conflictul social modern, arată că dezvoltarea socială este un rezultat al jocului dintre îndreptățiri și ofertă. În timp ce oferta desemnează ceea ce o societate, în ansamblul său, este capabilă să producă la un moment dat, îndreptățirile reprezintă un ansamblu de norme sociale care guvernează procesul social de distribuție a bunăstării. Preluând ideea lui Amartya Sen, că perioadele de foamete din istorie nu au coincis cu cele de declin economic, Dahrendorf avansează teza conform căreia dezvoltarea socială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
procesul social de distribuție a bunăstării. Preluând ideea lui Amartya Sen, că perioadele de foamete din istorie nu au coincis cu cele de declin economic, Dahrendorf avansează teza conform căreia dezvoltarea socială presupune deopotrivă o creștere a ofertei și a îndreptățirilor. În termenii săi, dezvoltarea socială poate fi conceptualizată ca mai multe șanse de viață pentru cât mai mulți. Potrivit lui Dahrendorf, expansiunea sistemelor educaționale din anii ’60 a fost privită inițial exclusiv din prisma creșterii economice, deci din prisma ofertei. Abia
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de viață pentru cât mai mulți. Potrivit lui Dahrendorf, expansiunea sistemelor educaționale din anii ’60 a fost privită inițial exclusiv din prisma creșterii economice, deci din prisma ofertei. Abia ulterior s-a considerat că egalizarea șanselor în fața educației are efecte asupra îndreptățirilor prin faptul că posibilitățile de mobilitate socială deschise de învățământul de masă vor spori șansele de viață ale unor grupuri anterior excluse din procesul de distribuție a bunăstării. Politicile educaționale s-au dezvoltat în concepția unui așa-zis „posibilism” (Nash
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
foarte stângaci, dar destul de bun ca să le scape de la pieire, pentru binele acelor oameni a căror viață depindea de ele. Pentru această faptă, oamenii așezării i-au spus în continuare Aparu, dar mai puțin în glumă și cu mai multă îndreptățire. Și au învățat, o dată cu acest prim pas către neatârnare față de toanele firii și ale Mumelor Ocrotitoare, că nu poți aștepta totul de la ele și mai trebuie ca și Omul să facă ceva, cu capul și cu mâinile lui. Numele acelui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lui Vasile Boerescu din ziarul conservator Pressa, În favoarea constituirii unui Regat independent sub garanția Puterilor europene <ref id="8"> 8 Pressa, an III, nr. 241, 3 noiembrie 1870.</ref>. Această coincidență nu a scăpat vigilenței consulului francez, el considerând, cu Îndreptățire, că Vasile Boerescu se inspiră din ideile personale ale Principelui Carol <ref id="9">9 ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie Bucarest, vol. 34, r. 34, c. 387-388, A. Mellinet către Jules Favre, Bucarest, le 21 Novembre 1870. </ref>. Această acțiune
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
din România, sunt tentați să răspundă afirmativ la această întrebare. Contribuie la aceasta și faptul că în literatura psihopedagogică anglo-saxonă expresia curriculum developement este folosită și în sensul mai larg de „reformă curriculară”. Mai minuțioși însă, unii autori disting cu îndreptățire între aspectul „tehnic” al reformei curriculare și ansamblul metodologic al acesteia, care nu se reduce doar la simpla „inginerie” a producerii unui nou curriculum. Aspectul „tehnic” al reformei curriculare este constituit de problematica descrisă în paginile dedicate proiectării curriculare și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestui tip de curriculum: Ceea ce studenții nu pot să aprecieze, ceea ce nu pot să proceseze și ce nu vor fi capabili să utilizeze se va răsfrânge negativ asupra felului în care ei își vor duce viața 220. Eisner sugerează cu îndreptățire că, deși null curriculum este inevitabil în societatea contemporană, el rămâne primejdios; iar mărimea primejdiei crește proporțional cu dimensiunile acestui tip de curriculum. Altfel spus, designerului curricular modern nu îi este îngăduit ceea ce își îngăduiau Ananke și moirele sale, pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Nicolae Labiș”, cum zice P., ci din alte modele. Bine scrise, cu observații fine, sunt capitolele despre poezia lui Nichita Stănescu și Leonid Dimov, favorabil e și acela despre Marin Sorescu. Criticul elogiază proza lui Fănuș Neagu și are îndreptățirea să o facă, dar este reticent cu Ștefan Bănulescu, iarăși nejustificat, deoarece Bănulescu este, în genul prozei mitice, unul dintre scriitorii contemporani cei mai dotați. Ar fi fost oportună o mai mare importanță acordată prozei lui Augustin Buzura. În fine
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură, mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu o pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
literar al publicistului aflat în căutarea adevărului declanșează imboldul confesiv al oamenilor simpli, care se acomodează treptat cu postura de „actori”. Firescul ascunde însă o artă literară rafinată: interviurile își depășesc interesul sociologic sau psihologic pur, persoane reale convinse de îndreptățirea modului lor de existență devin personaje și sunt privite de autor cu simpatie, dar și cu un discret amuzament. SCRIERI: Rebarbor, București, 1971; Caractere, București, 1973; Biografii comune, București, 1974. Repere bibliografice: Sanda Ghițescu, „Rebarbor”, AFT, 1971, 7; Nicolae Manolescu
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii de la zidirea lumei 7329, iar
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
intitulată Colocviu imaginar, considerând intuiția esențială pentru un comentator de literatură. Ideea și-o susține și în celelalte cărți, în Oglinzi paralele (1967), Prezențe poetice (1968) și mai ales în Destine și valori (1974). Această perspectivă nu este lipsită de îndreptățire, dar în momentul în care lasă loc unei atenții exagerate pentru unele elemente de tehnică literară sau chiar cedează comenzii social-politice, dominantă în epocă, se dovedește prea versatilă. O. a scris mai ales despre poeți, stăruind asupra unora dintre ei
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]