654 matches
-
fi ambițios în lupta cu răul. Răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă luna de pe oglinda apei. Răul există. E înduioșător de primitiv să-l delimitezi, să-l izolezi, să-l arăți cu degetul, să-l huiduiești cu ipocrizie, să-i arăți fața în ziare și să i-o hulești la televizor, să-l bagi la închisoare, să-l schingiuiești, să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de fapt, pare decupată dintr-o carte cu povești. Aici se trăiește ca acum o sută de ani, fără curent electric, telefon, gaz și televizor. Toată mobila și ustensilele din casă sunt făcute de mână și simplitatea lor are ceva înduioșător. Pe perete, printre tot felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și una cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul împreună, îi spune Père
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cartierele cu faimă sinistră ale Capitalei. în cei nouăsprezece ani de când locuiesc aici am putut cunoaște însă, din fericire, și fața cealaltă a acestor lumi sărace și triste: umanitatea lor, solidaritatea dintre oameni, bucuria adevărată care strălucește uneori printre necazuri, înduioșătoarele eforturi de a înfrumuseța spațiile meschine dintre blocuri. Am înțeles, de asemenea, că românii și țiganii pot conviețui pașnic și că segregarea lor n-are nici un sens. De fapt, mult mai rău este acolo unde ei locuiesc separat. Mulți români
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se fisurau, îmbătrîneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tangourile 312 lui Cristian Vasile sânt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încît eu, cel puțin, le-am iubit de la prima ascultare. Puțini mai știu că autorul "Zarazei", al "Ramonei" și al neuitatului, deși uitat, "Aprinde o țigară" a fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui, cât și prin viața romanescă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe loc, cu fiecare nouă literă pe care i-o arăta. Kitty Îi urmărea. Așa cum stăteau acolo, unul lângă celălalt, mână În mână, În timp ce degetele lor Înlănțuiau aceeași pană, iar vocea moale a lui Charlie explica mișcările, alcătuiau cea mai Înduioșătoare scenă de dragoste platonică pe care o văzuse vreodată. — Minunat! zise Charlie, Îndepărtându-se de Desert Rose. Dexteritatea mâinii tale e fenomenală! Literele au ieșit perfect! Kitty putea să bage mâna-n foc că temperatura corpului prietenei sale crescuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de plată doar pentru că era negresă. Diane era o femeie Înaltă, solidă, lângă care Kitty se simțea uneori ca David În preajma lui Goliat. Dar nesiguranța acestei femei În toată firea, care, ca producător la CBS News, nu avea concurență, era Înduioșătoare. — Cred că oamenii au tendința de-a da vina pe nesiguranța lor primară pentru tot ce li se Întâmplă rău. Tu crezi că toate relele ți se trag din faptul că ești de culoare. Eu - din faptul că sunt imigrantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea se simți atât de jenată, Încât obrajii Îi luară foc. Nu te teme, iubito, nu scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spre un altul este deja o formă de împlinire. Starea androginală este asigurată de reflexia nudă prin care se depășește complexul lui Iona, teama de înglutinare. Cei doi protagoniști sunt actorul și imaginea lui, adică un actor cu semn schimbat, înduioșător de candid, nefiresc de singur. Aceștia doi se caută, dar nu se găsesc niciodată pentru că starea lor androginală nu le permite să se regăsească în altă parte decât în ei înșiși. Dar își trimit irizările reciproce, ca semnal de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe-acasă. Fetele se împopoțonaseră cu tot ce putea fi mai fistichiu, fuste care atârnau aiurea pe ele, bluze transparente prin care se vedea câte un sutien alb cu găurele, ciorapi de-ai mamelor, își împletiseră părul cu o fantezie înduioșătoare, dar, chiar gătite ca niște paparude, le stătea într-un fel bine, datorită prospețimii fețelor. Unele își făcuseră unghiile, iar vreo două, pe care de altfel directoarea le-a trimis acasă, se fardaseră ca niște papagalițe. Erau surescitate, se simțeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deja cumpărată de Emil Popescu direct de la magazinul Muzica, aștepta pe holul apartamentului, ridicată în picioare și sprijinită de peretele de la bucătărie. Arăta ca o placă de lemn furniruit într-un cafeniu foarte lucios, cu ape plăcute, din care ieșeau, înduioșător de pure în albeața și abanosul lor, clapele, așezate pe două rânduri. Era cam ora două după-amiază când cei doi bărbați, unul înnebunit de emoție, celălalt cu o mutră de înmormîntare, cărară orga la parter și o sprijiniră de caroseria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în această situație șansele lor de control asupra justiției se reduc foarte mult. Așadar PDL va trebui să nu cedeze premierul dacă nu vrea să cadă în ambuscada care i se pregătește de fosta coaliție. Pe de altă parte este înduioșător cum unii oameni politici continuă să ia publicul spectator din nou de prost. Spre exemplu, iscusitul retor Crin Antonescu a găsit o motivație a refuzului de alianță întrucât pedeliștii ar fi imorali și oportuniști față de puritatea morală, civică și de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tatăl lui este deținut politic -, în timp ce copilul rămâne, până la urmă, un puști normal, ce începe totuși să înțeleagă profunzimea minciunii și perversității de care este înconjurat.“ „Glasgow Herald“ „Vocea lui Dzsáta este puternică și convingătoare, iar Regele alb - o privire înduioșătoare asupra unei perioade tragice și stranii din istoria Europei.“ „The Financial Times“ „Deopotrivă fermecătoare și tulburătoare, proza lui Dragomán vorbește în șoaptă despre cenzura politică și emoțională de dincolo de Cortina de Fier, fără să spună nimic cu voce tare.“ Regele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
mâncării, făcînd mici descoperiri în magazinele alimentare și aducându-le acasă pentru a le savura împreună. Când au apărut căpșunile, îmi amintesc, Kraft și cu mine am scos un chiot de bucurie de parcă s-ar fi întors Iisus. Ceva deosebit de înduioșător între relația dintre noi au fost vinurile. Kraft știa despre vinuri mult mai multe decât mine și deseori aducea acasă pentru masă adevărate comori acoperite cu pânze de păianjen. Dar, Kraft avea întotdeauna un pahar plin în fața lui, când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
stând turcește în pat. Scarlat era un martir oficial al familiei. Când îi spuneai ceva care confirma această tragedie, clipea mărunt, striga "bun de tot" și te bătea ușor pe pântece, râzând cu sughițuri, cu un timbru de o nevinovăție înduioșătoare, care îmi răsună încă în urechi. Dacă aș avea o placă de fonograf cu "bun de tot" al lui Scarlat, ați pricepe ce fel de om era. Scarlat n-avea nici un mijloc de apărare, afară de râsul lui și de "bun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fapt, privirea lui translucidă și derutată. Profesorul Mironescu îi surâde încurajator fostului său student, încercând să-l apere, ca și la examenele de altădată, luate cu bile albe - magna cum laude, summa cum laude -, de prea marea-i emotivitate. Absolut înduioșător acest modest funcționar de minister care niciodată nu-și menționează meritele, iar laudele le îndepărtează de la sine cu fluturări dezordonate de mâini. O singură slăbiciune omenească arată : ora ceaiului pare să îi trezească apetitul cozeriei politice. — în fapt, nu voiam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici, și atât de târziu venit, nu-și putea permite să se lase pradă dezordinii... Spectacole văzute : Hughenoții, Moartea lui Wallenstein, Egmont. Găsit altă locuință, cu intrare separată. Mobilier : scrin de scris, dulap de bibliotecă cu oglindă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de astăzi partea cea mai paradoxală a ceea ce constituie Încă și acum cultura mea generală. SÎnt la curent cu lucruri de care intelectualii generației mele n-au auzit vorbindu-se niciodată, o Întreagă strădanie umanistă uneori cam prostească, dar adesea Înduioșătoare, de salvare, În anii cincizeci, a unor valori care jenau avîntul societății mai puțin simpatice care va ieși triumfătoare ceva mai apoi - marea industrie dictîndu-i fiecăruia comportamentul ulterior - și, totodată, cele din urmă manifestări ale unui catolicism care căpătase supărătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
camera asta de hotel, sau absența unei bucăți de fetru sub mașină, ceea ce o face să alunece pe masă ca o bucată de gheață În mîinile lui Jerry Lewis. Ședința de Închidere din curtea Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă pe Gina Lollobrigida și pe Vittorio de Sica și nici unul nu mai avea vîrsta din PÎine, dragoste și fantezie. Mai era și John Ford Într-un scaun cu rotile, afon și aproape orb, venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că tot destinul acestei căsătorii extrem de cuviincioase și distinse se află în mâinile ei; într-un cuvânt, că așteaptă totul de la inima ei mărinimoasă. Apoi începu să vorbească generalul Epancin în calitatea sa de tată și vorbi rezonabil, evită aspectele înduioșătoare și aminti doar că recunoaște dreptul ei în ceea ce privește hotărârea sorții lui Afanasi Ivanovici, făcu îndemânatic paradă de propria lui smerenie, punându-i în vedere că de hotărârea ei depinde acum ce destin vor avea una sau poate chiar două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nedorind să-l trezească pe domnul Vilkin și, poate, nedorind nici ea să se dea jos din pat. Se mai întâmplă. — Și astea-s toate dovezile dumitale? Sunt prea puține. — Prințe, dar judecați și dumneavoastră: pe cine să bănuiesc? încheie înduioșător Lebedev și o scânteie de șiretenie licări în surâsul lui ironic. Ar fi bine să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încheie înduioșător Lebedev și o scânteie de șiretenie licări în surâsul lui ironic. Ar fi bine să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie veche. Dar, preablândule prinț! Văd că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Numai că, recunosc față de dumneata, Lebedev, sunt îngrozitor de alarmat; spune-mi, doar încă... într-un cuvânt, spui singur că încă îl mai bănuiești pe domnul Ferdâșcenko? — Păi pe cine altul? Pe cine să mai bănuiesc, sincere prinț? își împreună iarăși, înduioșător, mâinile Lebedev, zâmbind cu umilință. Prințul se încruntă și se ridică în picioare. — Vezi dumneata, Lukian Timofeici, o greșeală ar fi îngrozitoare. Acest Ferdâșcenko... n-aș vrea să-l vorbesc de rău... dar acest Ferdâșcenko... adică, cine știe, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un fel de inspirație. Ascultând mai apoi această povestire, prințul Lev Nikolaevici avea să-și dea seama că nu mai auzise niciodată ceva care să semene măcar pe departe cu umorul strălucitor și extraordinara veselie și naivitate, care păreau aproape înduioșătoare pe buzele unui asemenea Don Juan cum era prințul N. Însă, dacă ar fi știut că povestirea este veche, uzată, învățată pe de rost, că se răsuflase, ajungând să plictisească prin toate saloanele și că numai la inocenții Epancini putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i modul de a-ți învălui un regret. Căci orice îndrăzneală nu e decât forma pe care o ia lipsa de regrete. De câte ori nu mai ai iluzii, este ca și cum ai fi servit de oglindă toaletei intime a vieții. - Mister mai înduioșător ca în dragostea de viață nu există; ea singură calcă peste toate evidențele. Trebuie să nu mai aparții deloc lumii ca viața să-ți pară un absolut. O perspectivă din cer așa o proiectează. Unde apare paradoxul moare sistemul și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]