776 matches
-
venetic, el face una mare. Socrul nu se lăsa. Vorbise cu cârciumarul, nu putea să-și ia cuvântul înapoi. Când se culca, o auzea pe fată cum se chinuia în perne oftmd. Dragostea e lucrul naibii, se gândea, dar de înduplecat, nu s-a înduplecat. A fost mai greu până la logodnă, că pe urmă inima fetei s-a mai muiat. O furaseră pregătirile nunții, sărbătoarea din casă, încercatul rochiilor, număratul lucrurilor de zestre. Toată frica ei se risipea pe neștiute și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare. Socrul nu se lăsa. Vorbise cu cârciumarul, nu putea să-și ia cuvântul înapoi. Când se culca, o auzea pe fată cum se chinuia în perne oftmd. Dragostea e lucrul naibii, se gândea, dar de înduplecat, nu s-a înduplecat. A fost mai greu până la logodnă, că pe urmă inima fetei s-a mai muiat. O furaseră pregătirile nunții, sărbătoarea din casă, încercatul rochiilor, număratul lucrurilor de zestre. Toată frica ei se risipea pe neștiute și, când au întins masa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
et de désire, mais ce qui est constant, c’est que le coeur se constitue en objet de don - soit méconnu, soit rejeté*). Inima lui Conachi este cît se poate de darnică. Inimioara femeii este Însă mai reținută. Nu se-nduplecă ușor... „Di pi inima [lui]”, totul ar merge repede și bine, dar „di pi inima [ei]”, nu: „Numai inimioara ta Nu să poate-ndupleca Să mă mîngîie măcar După atîta oftat Cu care te-am supărat, Fără să cunosc vrun
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Conachi este cît se poate de darnică. Inimioara femeii este Însă mai reținută. Nu se-nduplecă ușor... „Di pi inima [lui]”, totul ar merge repede și bine, dar „di pi inima [ei]”, nu: „Numai inimioara ta Nu să poate-ndupleca Să mă mîngîie măcar După atîta oftat Cu care te-am supărat, Fără să cunosc vrun har.” O particularitate a lui Conachi este că nu cunoaște conflictul dintre inimă și rațiune. Sau nu În acele forme dramatice pe care le
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-o repete de mai multe ori. Degeaba însă, stelele rămăseseră în livada lor de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile goale în văzduh. Și totuși, spunea mătușa, invocațiile nocturne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
luă mâna de la frunte și observă că păsările își vedeau de treabă cântând voioase, fără să se fi amestecat în vreun fel în grijile pe care și le făcea. Din fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin putea să-i înduplece pe calomniatorii care, cu siguranță, în acele clipe nu conteneau să-l ponegrească, să-i scoată tot felul de vorbe, fără să pregete a trage concluzia că dacă în mânăstire era impusă o disciplină excesivă, era vina lui Tommaso, cel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de a adăposti un soi de guvernantă, prea tânără, pe care însă copiii săi - doi băieți și o fată căsătorită - o dădeau afară îndată ce nu căpătau bani de la el. Acum se întîmplase iar acest accident și Hagienuș se împrumută ca să înduplece pe dușmanii guvernantei sale. Convorbirea continuă pe tema fructelor, Hagienuș declarând că niciodată nu va mai avea senzația pe care a încercat-o lângă Malaga, într-o livadă de portocali, când a desprins fructul proaspăt din pom. Fălcile lui tremurau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Apostol Petru care, pe când semăna în popor învățăturile lui Dumnezeu, a întărâtat sufletele păgânilor, care au început să-l caute. Dar sufletele creștine l-au rugat să se retragă pentru câtva vreme. Și deși era dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a învăța și a întări poporul. „Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vorbește prin viața și faptele sale. După cum într-o baie, când bazinul este umplut cu apă caldă, nu îndrăznește nimeni să intre atâta vreme cât cei care stau pe marginea bazinului se îndeamnă doar cu cuvântul unul pe altul; căci cuvântul nu înduplecă pe nimeni să se coboare; dar când unul din ei întinde mâna în apă sau pune piciorul și apoi intră cu curaj cu tot trupul, atunci el, prin tăcerea lui, înduplecă, mai mult decât cei care vorbesc, pe cei de pe
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
doar cu cuvântul unul pe altul; căci cuvântul nu înduplecă pe nimeni să se coboare; dar când unul din ei întinde mâna în apă sau pune piciorul și apoi intră cu curaj cu tot trupul, atunci el, prin tăcerea lui, înduplecă, mai mult decât cei care vorbesc, pe cei de pe margine să intre în apă, tot așa și cu mucenicii. Aici, în loc de bazinul cu apă, stă rugul de foc. Cei ce stau în jurul rugului nu vor fi înduplecați să se arunce
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
prin tăcerea lui, înduplecă, mai mult decât cei care vorbesc, pe cei de pe margine să intre în apă, tot așa și cu mucenicii. Aici, în loc de bazinul cu apă, stă rugul de foc. Cei ce stau în jurul rugului nu vor fi înduplecați să se arunce în foc de-ar fi îndemnați cu mii și mii de vorbe; dar când unul dintre mucenici își bagă în foc nu numai piciorul, nici numai mâna, ci tot trupul, atunci fapta lui e mai puternică decât
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
acest fel de părinți, mai ales de mamele noastre. Mama mea și vecina ei au mers la Movileni, la curtea boierului, să se plângă și să-l roage să le înapoieze respectivele ustensile de pescuit. Boierul nu s-a lăsat înduplecat de rugămințile celor două femei și, numai după ce i-au făcut două zile de secere pe lanul de grâu sub supravegherea vechilului, a restituit năpatcile luate samavolnic. Am înfățișat întâmplarea concretă pentru ca viitorimea să cunoască, pe baza realităților și nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
măscări șaischrologiaiț 5 și de nebune «alalai», urlete scoase cu capul dat pe spate 6. Mă simt Îndreptățit să spun că asemenea practici nu se adresează nici unui zeu, ci demonilor răi, În Încercarea de a-i izgoni, de a-i Îndupleca și de a-i liniști. În aceeași ordine de idei, Într-un anume sens nu este de crezut că zeii ( D) au fost cei care au pretins sau care au acceptat sacrificiile umane ce se celebrau altădată; pe de altă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
familii împrejurul unui pușcăriaș (pentru o crimă nedovedită) devenit alcoolic hipercronic. Nu mirosea a băutură nici el nici "nevastă-sa" deși fața îi trăda. S-a pus în genunchi jurând că va fi om de treabă și muncitor.... M-am înduplecat și l-am pus șef de fermă ! Gh. Gh. al meu a început din a treia zi să ascundă prin vie cereale, să cotonogească găini, iepuri, gâște, să fure vin din pivniță, etc. etc. A ajuns până acolo să întrebe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
numeroase. Forța lor se confirmă, în primul rând, prin redundanța și longevitatea apelării, dar și prin capacitatea de a face față unor solicitări incongruente sau chiar contradictorii. Această disponibilitate, probând atât putere de adaptare, cât și un conservatorism greu de înduplecat, este, de altfel, cel mai sigur criteriu de identificare a unui simbol durabil. Propunându-ne să investigăm evoluția unor reprezentări istorice foarte prezente în societatea românească post-comunistă, am ales drept companion constant manualul. El nu vehiculează doar un mesaj strict
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Apostol Petru care, pe când semăna în popor învățăturile lui Dumnezeu, a întărâtat sufletele păgânilor, care au început să-l caute. Dar sufletele creștine l-au rugat să se retragă pentru câtva vreme. Și deși era dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a învăța și a întări poporul. „Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
demn ca, cel care nu se pleacă în fața unui consiliu omenesc să disprețuiască și chinurile, pe care vei putea să le eviți numai aducând sacrificii, altfel ai să vezi cât vor fi de îngrozitoare“. Văzând că nu putea să-l înduplece pe fericitul Ferreolus prin amenințări, a poruncit să fie arestat și torturat cu cruzime, dar dându-și seama că nu-l putea înmuia nici măcar prin torturile care urmau, a poruncit ca, plin de lanțuri, să fie aruncat în închisoare. Apoi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
66! Numai că pe Silvia n-are cum s-o iubească așa, deodată, chiar dacă întrezărește în strunga dinților ei "o poartă spre necunoscut". Alertată de Rosina, care-i mărturisește intenția lui Bizu de a părăsi țara, Mili încearcă să-l înduplece să rămână și-l caută la hotel, unde agronomul petrecea deja în compania noii sale prietene. Impresionat de gestul femeii, care-și punea în joc onoarea de dragul lui, Bizu îi mângâie mâinile "blând, cum nu i le mai mângâiase nimeni
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
așa cum susținea, bunăoară, Wim Van Rooy în studiul dedicat Universității Noi100. Este suficient să amintim situația din Bulgaria de la sfârșitul primului deceniu al secolului trecut, pe care o evocă și cercetătorul belgian, când guvernul de la Sofia s-a lăsat greu înduplecat să recunoască diplomele Universității Noi101. Același lucru s-a întâmplat și în România, unde, fără să existe o reacție guvernamentală expresă, diplomele Universității Noi erau puse sub semnul întrebării în anumite situații 102. Mai mult, în corespondență diplomatică dintre Legația
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
șeful cel mare de la întreținerea liniei. Omul tăcu deodată, lăsându-și mâinile mari pe genunchi privind undeva într-un gol doar de el știut. - Și ce i-ai spus, cum ai motivat, că șefii aceștia sunt de obicei greu de înduplecat când le intră ceva în cap. - I-am zis-o clar că dacă mă obligă să plec de aici, îmi dau demisia și plec în altă parte unde să fiu liniștit. Eu nici înainte nu puteam suferi blocurile, dar de când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost scrisă în limba greacă. Din a doua jumătate a secolului al IV-lea apar însă și primele traduceri ale canoanelor în limba latină. Realizând prima traducere a canoanelor grecești, în Prefața către episcopul Ștefan, Dionisie mărturisea că a fost înduplecat să traducă „din grecește canoanele bisericești”. În bogata sa activitate de traducător, eruditul teolog a creat și încetățenit în limbajul canonic latin și unele noțiuni și sintagme proprii Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui noțiunea de „regulae” sau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea Modernilor. Președintele e construit drept un spirit timorat, fără prea multă putere de convingere, fiind prea ușor înduplecat să renunțe la iubirea sa pentru antici. Alegând un astfel de avocat pentru cei vechi, Perrault îi dezarmează de fapt fără drept de apel.63 Întreaga lucrare se subsumează principiului progresului, perceput ca desfășurare gradată, ascendentă, ce presupune, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Duhului ca să rămână neclintită; iar ajutorul Duhului rămâne în noi dacă ducem o viață curată și dacă facem fapte bune. Prin urmare, dacă vrem să ne fie credința bine înrădăcinată în suflet trebuie să avem o viață curată, care să înduplece Duhul să rămână în noi și să întrețină puterea credinței. Nu se poate, nu se poate ca un om care nu are viață curată să nu se clatine în credință!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
orice demon. Și cine a smuls așa de desăvârșit patimile sufletești din oameni, încât desfrânații s-au făcut feciorelnici, ucigașii n-au mai ținut sulițele în mână, iar cei stăpâniți de frică s-au îmbărbătat? Și peste tot, cine a înduplecat pe barbari și pe cei ce locuiau în țări păgâne să lepede furia și să cugete cele pașnice, dacă nu credința în Hristos și semnul crucii? Cine a încredințat pe oameni așa de mult despre înviere, ca crucea lui Hristos
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca să le propovăduiască despre virtute și feciorie și despre o credință protivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu numai că le-a propovăduit prin ucenicii Săi, ci i-a și înduplecat în cugetul lor să lepede sălbăticia purtărilor și să nu se mai închine zeilor părinților lor, ci să-L recunoască pe El și prin El să creadă în Tatăl. Odinioară închinându-se la idoli, elinii și barbarii se războiau între
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]