5,366 matches
-
destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul indus prin elevata poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de Prometeu este infinit întrecută de focul răpit și dăruit oamenilor, lumina minții care, într-o zi, îi va judeca pe zeii răzbunători, astfel că oamenii îi vor alunga din Olimp. Sublimitatea morală întrece sacrificiul la care sunt supuse Antigona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
desenați pe platouri din cozi de creveți. Alexandre nu deține tocmai garderoba potrivită pentru un asemenea loc și o simte din plin, dar așa e povestea, cu haine modeste, neasortate festinurilor grandioase. E nedormit de două zile, pentru că nu se îndură să doarmă. Din călătoria aceasta fantastică se va naște marele lui roman, din furnicarul acesta de oameni care navighează spre Nord, tentați gastro nomic și nu numai, orbiți de opulența vasului pe care s-au îmbarcat, netemători, ahtiați după bucătarul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avea urmași, siguranța familiei devenea principala lui responsabilitate. La vremea aceea trebuia să fi rezolvat deja problema habitatului. Lupoaica își pusese soarta în mîinile lui, iar el nu se dovedise vrednic de încrederea ei. Neam de neamul lui nu mai îndurase o asemenea rușine. Ce le va povesti el copiilor lui, nepoților? Cum va avea puterea să-i privească în ochi, să le ceară să fie cei mai buni, cînd el însuși dăduse greș? Trebuia să se adune. Trebuia reparat ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că ne caută și-o să ne certe c-am plecat de-acasă fără să-i spunem! Da, în plus, Lupino va trebui să dea și explicații unei mame îngrijorate sau, perfect justificabil!, de-a dreptul furioase. Asta era trebuia să îndure! În scurt timp, ghidîndu-se, unii și alții, după ecoul vocilor strecurate printre copaci, se întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să le ajungă amîndurora, lupul uita pe dată de foamea lui și se sacrifica bucuros în favoarea lupoaicei. Ea avea de hrănit puiuțul, prioritate pentru care era pregătit să îndure la nesfîrșit, fără să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau să nu-și încapă în piele de mîndrie. De la bun început a dat semne că-i un copil special
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva te face să te abții, să-ți calci pe inimă și să aștepți la masa ta, cuminte și obedient, ca zeul să-și întoarcă fața lui ca un soare către tine, semn că te-a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
al "Societății Națiunilor". 124 Tit-Liviu (59 î.e.n.-17 e.n.). Istoric latin., autor al lucrării De la fondarea Romei (în original Ab Urbe Condita). 125 Sub umbra foederis aequi, servitute pati possumus = În umbra unui tratat pe bază de egalitate riscăm să îndurăm sclavia. 126 Consiliul Amfictionilor. Instituție prezentă în Grecia și Roma antică, alcătuită din membri importanți ai comunității care decideau pacea sau războiul. Era practic o instituție care își propunea soluționarea în mod pașnic a litigiilor și diferendelor apărute între state
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul destul de încăpător pentru hainele care se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi de pantaloni care îi plăceau în mod deosebit, lăsându-le pe raftul alb al dulapului aproape gol. Legă sacul, se încălță și coborî grăbită scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și-au încheiat „lucrarea”, condeier ce are încă multe de spus semenilor săi tineri și mai puțin tineri! Calistrat Costin ... GÂNDURI (din vălurile vieții lumii) Înainte de a te aburca în vârful „piramidei”, gândește-te la calvarul pe care îl vei îndura la prăbușirea de-acolo, de sus. Odată, cum-necum, ajuns în piscul „piramidei” trebuie să ai grijă, să te înconjuri cu oameni cinstiți, altminteri „baza” monumentului se va nărui într-o clipă. Și tot despre „piramidă”: trebuie să ai mare grijă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci de mușchi. Imaginați-vă câți mușchi se mișcă (nu contează cum!) când guvernul nu se îndură să treacă la legiferarea măririi salariului unor necăjiți de truditori din societate!... Că doar trăim în democrație! Scrisul e o înșiruire de litere și cuvinte; uneori lasă „urme” de neșters, altele aproape care se șterg ușor... „Urmele” acestea pot aduce
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ca să-l apropie de ea definitiv pe omul din lună, și ea știe că fiecare lucru pe care o să-l ia cu ea va avea un rol hotărâtor în cuce rirea acestui om. Poate că, totuși, omul lunii se va îndura într-un sfârșit. Poate că-i va da puțină dra goste. Nebuna nu vrea altceva decât ca bărbatul lunii s-o vadă din când în când și să o ia în brațe. S-o alinte. Vrea să se simtă femeia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nu mi-a plăcut, uniforma îmi provoacă mâncărimi, mâncarea îmi provoacă greață, programul mă enervează. Ceea ce se întâmplă noaptea, în schimb, mă enervează și mai tare. Se lasă cu dureri. Nu poți să țipi. Îți muști buzele până țâșnește sângele. Înduri. Dacă țipi, poate scapi. În noaptea aceea. Dar vin altele, la rând. Multe nopți. Și nu te mai scapă nimeni, îți spun eu. E un cerc vicios, forța centrifugă este doar o minciună, acolo, nu te aruncă în afară, ci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atunci e groaznică, ar face orice pentru ca eu să implor milă. Iar eu, în anumite circumstanțe, cerșesc și milă, dacă este cazul, pentru că nimeni nu poate suporta durerea, la nesfârșit. Am văzut că se discută despre capacitatea omului de a îndura durerea. E o prostie, n-ai cum să ți motivezi creierul să refuze durerea, să o trateze ca și cum nu ar fi. Așa că nu cred o iotă... Mă rog, dacă discutăm despre filme, atunci este în regulă, privitorul dorește ca personajul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
s-a făcut pielea de găină -, am vrut să fug, însă în vis nu reușești aproape niciodată să te îndepărtezi de pericolele care apar exact atunci când nu gândești. Ești țintuit locului și nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înduri visul, în continuare. Nu aruncă nimeni prosopul, ca să fac o comparație, iar tu trebui să rămâi în ring. Până la gongul final, asta dacă nu cumva te face visul knockout. Limba aceea lungă se târa către mine, ca un șarpe roșu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
epuizate de fiecare persoană, trăite, pentru a le descoperi inconsistența. A crescut numărul de rătăcitori. Pentru multe domenii o mare parte a publicului o formează rătăcitorii. Unii ajung să rătăcească toată viața. Neregăsindu-se niciodată, la urmă nu se mai îndură să moară. Apelează la medicină pentru încă un răgaz, pentru încă o căutare. Căutarea (la modul prost al ei) a devenit însuși scopul; o căutare lipsită de dorința de a găsi. Interogația asupra propriei vieți (adevărata interogație) este esențială la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu ei o altă imagine a Paradisului pe care vor dori cândva să o realizeze (adică să o transforme în real). Motivația muncii românilor în Occident este legată și de traiul prost al celor rămași acasă: e mai ușor de îndurat străinătatea știind că acasă implică un chin. Diferența de câștig transformă exilul în deplasare. Diferența dintre utilizarea în scop ustensilic a limbii și folosirea ei în vederea mântuirii este definitorie pentru orientarea individului. In-diferența (ca instituire a unei diferențe între sine
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
bărbat, ajungem la un adevărat "ev întunecat" moral. Orice om are o mamă, și fiecare dintre noi avem o mamă. Cum să ieșim din acest paradox? A ști nu înseamnă numai putere și competență, ci și capacitatea de a-l îndura pe a ști. A cunoaște înseamnă uneori o smulgere din plăcutul sentiment de acasă pe care ți-l dă odihnirea la nivelul cotidianului. Dacă postmodernismul are dreptate în ceea ce privește critica rațiunii (sau a formei de raționalitate de până acum) atunci intelectualul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
tare dupa maică sa, la tăiere cu el. Daca se Întâmpla să treacă pe lângă vreun han, Întotdeauna Lupu se Încăiera cu vreun mușteriu, se termina totul cu blide sparte, scaune rupte și Sâmpetru plătea pagubele. Azi așa, mâine așa, Sâmpetru Îndură ce Îndură, dar Într-o zi nu mai putu și-i spuse lui Lupu că, dacă nu se liniștește, nu-l mai ține la stană, că doar numai pagube i-a adus.Atunci Lupu, răspunse obraznic celui care Îl ocrotise
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
maică sa, la tăiere cu el. Daca se Întâmpla să treacă pe lângă vreun han, Întotdeauna Lupu se Încăiera cu vreun mușteriu, se termina totul cu blide sparte, scaune rupte și Sâmpetru plătea pagubele. Azi așa, mâine așa, Sâmpetru Îndură ce Îndură, dar Într-o zi nu mai putu și-i spuse lui Lupu că, dacă nu se liniștește, nu-l mai ține la stană, că doar numai pagube i-a adus.Atunci Lupu, răspunse obraznic celui care Îl ocrotise ca un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fire de multe, bețivii dormeau cu capul pe mese, muzicanții ziceau cântece deochiate, iar dansatorii se prindeau Într-un amețitor dezmăț. Cineva trebuia să Îndrepte lucrurile și să oprescă răul din oameni. Foca, un trimis al Domnului nu mai putea Îndura starea aceea de lucruri.Trimise pe pamant o secetă și o arșiță cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tot ce ea pregătise . Atunci Își blestemă fiul, fiul pe care-l iubise mai ult ca pe sine: să trăiască prin locuri ascunse, singur, să fie alungat ca și ea, toată viața, să naibe parte de liniște nici noaptea. Să Îndure ploile și viscolul și să rabde de foame. Blestemul mamei sale, Îl transfigură pe Ion Într un cerb mândru și frumos. Trăia În pădure, mereu era fugărit de vânători ori de lupi, iarna tremura de frig și nu găsea deloc
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
el ce pictează, nu te poți aștepta să aprecieze lucrările altora. Nici vorbă de-așa ceva. În schimb, înjură și se ceartă cu toată lumea. Cu alte cuvinte, deși îi place grozav să facă paradă de chinurile pe care trebuie să le îndure în viață, de fapt nu e decât un mârlan tâmpit care și-a văzut visul cu ochii, când a venit în marele oraș, obținând un succes la care nici el nu spera. Asta l-a făcut să se umfle atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac, Dă zurlie și-a deochi, Vede-o umbră - numai ochi. Bolnavă-i femeea cea, Singurică, singurea, Omu-n groapă, fiu-n laț: Domnului să vă rugați... III Nu, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o alta. Eu n-ași ști să rezist, iar ceea ce s-a-ntâmplat Să rămână sub negre lințolii Și luați felinarul de-aici,,, E noapte. IV Să-ți fi spus cineva, nesălbatecă Cu amicii tăi cum erai, Păcătoasă un pic
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Peste vastul vânt svârlit avuzuri,/ Să culeagă 'naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful slavei neatins îl ține/ Dar sămânța încă grea de sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]