1,346 matches
-
toate acestea și alte multe Băiatul i-a smuls mamei inima din piept, Aruncând-o în mărăcini s-asculte Tânguiala lumii ca ceva nedrept. Bărbatul se șterge de sânge în grabă Cu-o aripă de corb în zbor, Din tufă, îndurerată, inima întreabă: “Dragul mamei,mâinile te dor? Dragule, mâinile te dor? Mâinile te dor Te dor Dor...” Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poezii dedicate mamei, de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul
POEZII DEDICATE MAMEI, DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377584_a_378913]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GOLGOTA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului golgota Printre suliți, ghimpi și cuie, Pe o cruce-ndurerat Suie dealul-carăruie Domnul nostru Impărat. Între moarte și-nviere Sângele din tălpi îi curge Și nu-I pasă de durere Când soldatul Îl împunge. Plânge-ntruna tot văzduhul Se cutremură si marea Când Isusul Își dă duhul Mântuind crucificarea. Parcă
GOLGOTA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378370_a_379699]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > NEBUNIA LUNII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului NEBUNIA LUNII Pe un ram dintr-o pădure, Luna trist s-a așezat, Să-și astâmpere și urle Oful său îndurerat. A-ndrăznit în taină mare Să dea frâu inimii sale Și să se îndrăgostească Nebunește chiar de soare. Și-ncântată era luna, Căci iubitul îi spunea Că-i atât de-ndrăgostit Încât arde după ea. Și se-mbujorase luna, Rușinându-se
NEBUNIA LUNII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378931_a_380260]
-
sunt dotați pentru zbor așa cum alții sunt aleși de Dumnezeu. Dar, deși au vocație și slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne... Profund îndurerați, noi toți foștii lui camarazi din cadrul Escadrilei de elită a Forțelor Aeriene Române, Escadrila 132 Elicoptere din Divizia 59 Aviație, aducem un ultim omagiu colegului nostru Corneliu-Gabriel Titiana, care tocmai a plecat la Escadrila Cerească. Transmitem sincere condoleante familiei, rudelor
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
Să o transforme în fotografie Și sechestrata să o țină într-o râma neagră În geam sub sticlă și priviri o mie. Zilele se scurgeau și era admirată, Dar sub priviri atâtea, cin'să știe? Că ochii fetei deveneau mereu Îndurerați și goi așa-n fotografie. Stând ani acolo ea se întrista De tot ce îi era dat ca să vadă, Era în forfota din zi mereu acolo Și-n toiul nopții triste tot în stradă. Sub ochii ei trecea în ritm
FATA DIN GEAM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380354_a_381683]
-
pe malul mării. La Pontus Euxinus, ele au decis că Ovidius va avea un vlăstar în ale literelor, și acesta va fi Eminescu. Nu este o întâmplare că Luceafărul poeziei românești se simte urmașul Romei și își întreabă retoric, cu îndurerată mirare, contemporanii: „Voi sunteți urmașii Romei?” Nu epigonii erau coborâtori din vița „nobilă latină”, ci el, adevăratul urmaș-poet al lui Ovidius. Publius Ovidius Naso a rămas pentru eternitate la Tomis. La fel și Eminescu. Sub cerul mării, sub strigătele pescărușilor
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
spuse ea serioasă. Mă urc în cireș, va fi pentru ultima oară, îi sunt datoare. El o privi lung, o mângâie pe obraz și, petrecând picioarele peste tocul ferestrei, sări pe uliță. Nu o mai căută câteva zile, se simțea îndurerat, respins, îndepărtat, fără importanță în ochii ei. Dar urma să plece și el voia să încerce din nou să ajungă la ea, la ființa ei. Așa că își luă inima în dinți și se duse.O căută în cameră, privind pe
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
la ce a fost, e ca și cum aș vrea să mă întorc la trecut. - Și satul, părinții, frații, nici la ei nu ai să te întorci? Îi vei uita? Vei uita totul, ca și cum n-ar fi existat?-întrebă el supărat, furios, îndurerat, neputicios. -Mă voi întoarce, e normal, dar nimic nu va mai fi ca înainte, nimic! Nici eu. Nici noi. Nici viața. Iar de uitat, nu voi uita niciodată nimic, asta va fi pedeapsa mea, să nu uit nimic, să-mi
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
din liceu - a voit să-l pună - după propria mărturisire - în piesa Mușcata din fereastră”, susținea George V. Bumbești, p 33. „Bunătatea mea e slăbiciunea mea. Dar nu sunt slab fiindcă sunt bun, sunt bun fiindcă sunt slab” („Un om îndurerat. Nuvele și povestiri” de Victor Ion Popa, Ediție îngrijită de Sorin Popa, Editura „Cartea Românească”, București, 1973, p. 25). Autor, Ion N. Oprea Referință Bibliografică: Elogiu multiculturalului Victor Ion Popa / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
însumi, mai ales,/ M-aș ridica și-aș zice, simplu: „Trage!”...” (Eugen Dorcescu, El Caballero) (g.) A venit o zi. Neașteptată. Nimic n-a mai fost la fel. Un gol imens s-a întins peste toate, și peste sufletul meu îndurerat. Un suflet al nimănui, rătăcind fără țel, fără un loc unde să-și găsească un strop de alinare. Cât de impasibil a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat, discret... într-o ființă atât de plăpândă, de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
însumi, mai ales,/ M-aș ridica și-aș zice, simplu: „Trage!”...”(Eugen Dorcescu, El Caballero)(g.)A venit o zi. Neașteptată. Nimic n-a mai fost la fel. Un gol imens s-a întins peste toate, și peste sufletul meu îndurerat. Un suflet al nimănui, rătăcind fără țel, fără un loc unde să-și găsească un strop de alinare. Cât de impasibil a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat, discret... într-o ființă atât de plăpândă, de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ DESPLETITĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
pura, diafana perdea de pescăruși, Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși. Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate, Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer, Iar stelele de gheață oftau, îndurerate, Ca martore-n crearea unui destin-mister. Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă, Cobor pe trepte-n flăcări din vastul meu adânc, Vibrez sub a ta voce, tăcerea-ți mă inundă, Culcușul meu de vise-i pe umărul
CÂT TE IUBESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381119_a_382448]
-
De revoltă împotriva celor care fură din banii statului, bani ce ar putea fi investiți în medicină pentru salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu ... Citește mai mult Timpul zboară și, odată cu el, ne zorim și noi la cele bineplăcute și nemuritoare. Ne aflăm la un an de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu ... Abonare la articolele scrise de daniela gîfu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurcă Pustiurile inimii și- al vieții lor pustiu. Din coaja frunzei de măslin, ce se uscase Pe unde pasul mă conduse, îndurerat, Mi- am fiert o băutură, în care se spălase Tot sufletul meu simplu, ca ceru-ndepărtat. Credeam, că frumusețea e în oameni, Și am visat rupând o creangă de măslin, Dintr- o grădină în care Iisus doarme, Cu ochi senini
CREDEAM, CĂ FRUMUSEŢEA E ÎN OAMENI... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381379_a_382708]
-
cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurca Pustiurile inimii și- al vieții lor pustiu. Din coaja frunzei de măslin, ce se uscase Pe unde pasul mă conduse, îndurerat, Mi- am fiert o băutură, în care se spălase Tot sufletul meu simplu, ca ceru-ndepărtat. Credeam, că frumusețea e în oameni, Și am visat rupând o creangă de măslin, Dintr- o grădină în care ... Citește mai mult Credeam, că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă,Înaintea sufletului parcă-i un sicriu,În care se deschid cu ochi, ce se bifurcăPustiurile inimii și- al vieții lor pustiu.Din coaja frunzei de măslin, ce se uscasePe unde pasul mă conduse, îndurerat,Mi- am fiert o băutură, în care se spălaseTot sufletul meu simplu, ca ceru-ndepărtat.Credeam, că frumusețea e în oameni,Si am visat rupând o creangă de măslin,Dintr- o grădină în care ... VI. IUBIM CĂ PIETRELE, de Lilia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
popor”, Dacă patima imaginară Ne mai leagă inima de dor? Ce hidoși gorgoni ne bântuiesc! Ce păcate, nemilos, plătim, Când pe cei ce spun că ne iubesc Și ne iartă, noi îi pălmuim! (O dilemă) „Ce păcate plătim?” - se întreabă, îndurerat/indignat, poetul? Poate chiar pe cel aflat la temelia noastră ca români și popor: osul rău - osul dacic - cum îl numea Înalt Prea Sfințitul Serafim Joantă, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române pentru Germania și Europa Occidentală; osul moștenit odată cu celelalte daruri
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
în ultimul rând, omului de cultură, Rodica Elena Lupu. La apariția antologiilor ... XXXI. ELENA BUICĂ - REMEMBER: PAȘTELE DE FOC DE LA COSTEȘTI, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015. „E Vineri, ziua răstignirii, știu, Cea mai îndurerată dintre toate, Pe lemnul crucii, rece și târziu, Numele Lui e condamnat la moarte” (Nicolae NICOARĂ-HORIA) Sărbătorile de Paști vin întotdeauna cu bucurie pentru oameni, dar o întâmplare nemaiauzită a făcut să fie un Paște de foc. Mi-a amintit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
impresionat de felul cum oamenii trăiau adânc o întâmplare cutremurătoare, chiar dacă trecuse mai mult de zece ani și nici nu se întâmplase în satul nostru, ci la ceva distanță, în ... Citește mai mult „E Vineri, ziua răstignirii, știu,Cea mai îndurerată dintre toate,Pe lemnul crucii, rece și târziu,Numele Lui e condamnat la moarte”(Nicolae NICOARĂ-HORIA)Sărbătorile de Paști vin întotdeauna cu bucurie pentru oameni, dar o întâmplare nemaiauzită a făcut să fie un Paște de foc. Mi-a amintit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate ... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă, să râd, să plâng?! (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: E toamnă! / Floarea Cărbune : Confluențe Literare
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374422_a_375751]
-
cap“, cu carabina din „panoplia-i regală“, împroșcându-și «creierii domnești» (p. 20) pe pereții încăperii palatului său, aflat «nu departe de Paris», desigur, rămâne pentru Alexandru Ioan Cuza, poate, cel mai important purtător de peceți providențiale (supra). Tipologic, văduvă îndurerată este doamna Leroi, „soția de Paris“ pentru cei unsprezece ani ce-i mai avea de trăit „prințul“ / „ex-domnitorul“ valah, Grigore Alexandru Ghica; doamna Leroi îi „cenzurează“ soțului-prinț «relațiile cu conaționalii săi; castelul ce-l deținea prințul, nu departe de Paris
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
topi... și poate m-aș dizolva în îmbrățișarea ta. Vei fi vocea care-mi mângâie tristețea sau fruntea obosită după o zi de muncă. Vei fi mâna ce-mi alungă grăbită gândurile întunecate... ori ceea ce se află dincolo de fereastra sufletului îndurerat, sub apăsarea depărtării când nu vom fi unul lângă celălalt. Eu voi fi gând hoinar rătăcit în părul tău negru, scânteia ce strălucește în privirea ochilor tăi de culoarea cerului senin. Voi fi firul de iarba peste care calci grăbită
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]