669 matches
-
Jim Îl trase de curea și Îi arătă dincolo de cîmpul de orez. Soldatul urmări cu privirea brațul lui Întins, apoi Îl Împinse jos la podea. Strigă spre șofer, care aruncă suportul de hartă pe scaunul de lîngă el. Cu motorul Înfierbîntat, camionul se Întoarse greoi, făcu o jumătate de cerc și o porni pe drumul de pămînt spre stația de cale ferată. Doctorul Ransome Îi ținu pe băieții englezi care alunecaseră din strînsoarea lui Basie și se clătinauspre misionară. Îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Camera Grădinii, pe care o desenase Warren, sădind prima sămânță a dorinței de a avea această casă. Ea fusese adăugată de James Lamb, primarul orașului Rye care construise corpul principal, ca sală de banchete, dar Îi apăru imediat În imaginația Înfierbântată ca spațiul perfect pentru birou, cel puțin pentru lunile de vară (iarna se putea retrage În Salonul Verde), departe de activitatea casnică, ridicată deasupra nivelului grădinii Într-o parte și deasupra străzii liniștite În cealaltă, cu spațiu pentru două mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vechi, în Gerresheim și în apropiatul Grafenberg, o suburbie în a cărei pădure învecinată nu doar spitalul și sanatoriul aveau să-și facă un nume datorită pacientului lor avid de amintiri; și mie a început să-mi placă pădurea: dansatorul înfierbântat găsea pe potecile pentru drumeți, cu cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
da io mă țineam tare. Ca campionu dă bras, am dat rostogol dintr-o singură lovitură rotundă toate steclele dă Bilz, că de n-aș fi avut io mergători cu talpa dublă, tu ți-ai fi rupt cracii. Pă juma Înfierbântat, poa să știi tu dă ce, mi-am lansat primu hau-hau dân noaptea aia și i-am zis la picolo să Înlocuiască clondirele zobite cu unele Întregi dă spumant. Că, ce mai, decât cu mandea o să Învățați să deosibiți Muscatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mama și Helen se certau foarte sonor. Anna zâmbea angelic și făcea ceva ciudat cu o margaretă și o agrafă de hârtie. Nu știu nimic de nici o eșarfă verde și nici o pereche de mânuși, i-a spus mama lui Helen înfierbântată. — Dar le-am lăsat pe frigider, a protestat Helen. Deci ce-ai făcut cu ele? Păi, dacă nu le-ai fi lăsat pe frigider și le-ai fi pus la locul lor, atunci ai fi știut unde să le găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce fel vrea să te schimbi? — Ei, știi și tu, am îngăimat eu. Vrea să nu mai dau atâtea petreceri. Și să nu mai merg la atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și vrea să te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voce, dar Helen, cu sensibilitatea ei obișnuită, n-a sesizat nimic. Nu, mi-a răspuns ea. Nu cred. Nu arată cum arată Kate. Are păr în cap și nu pare moș. —Kate nu arată ca un moș! am sărit eu înfierbântată. —Ba da, așa arată, a râs Helen. E cheală și grasă și n-are nici un dinte. —Taci din gură! i-am zis eu înfuriată. O să te audă. Copiii înțeleg lucrurile astea, să știi. E foarte frumoasă. —Nu te enerva, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată răspunde cineva la Întrebarea de ce n-a rîs Iisus niciodată. Că, pe de o parte, motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liceu, Viol În grup, Clubul violurilor, Fecioara muistă, Amor fierbinte cu negri, Trage-mi-o diseară, Poponețul delicios al lui Susie, Băieți Îndrăgostiți, Dezmăț În vestiar, Suge-i-o pînă-l lași lat, Iisus Îl face pe papă, Paradisul muistelor, Păsăricile Înfierbîntate se-ntîlnesc cu băieții bine Înzestrați, Rex, rottweilerul futăcios. Cărți vechi cu poze lascive: case de rendez-vous din Tijuana, femei care sug mătărîngi, băieți care sug așijderea, prim-planuri cu acuplări. Chestii prăfuite, deloc la modă. Alături spații goale... poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rămânând apoi cu capul într-o parte, cu brațele întinse într-o poziție nefirească, cu trupul ușor ghemuit, ca un pescăruș rănit sau frânt de oboseală și de sub ploapele coborâte peste culoarea alunei se strecurau două șuvițe subțiri de lacrimi înfierbântate și a oftat, dar n-ar fi fost în stare să spună motivul, doar se simțea fericită, era sigură că e fericire ce simte, a deschis ochii umezi și atunci a văzut că el nu observase nimic și probabil nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și el trebuind s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acel apartament. Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ziduri. Continua să meargă s-o vadă. Uneori ploua, alteori cerul era devreme strălucitor. Dar înainta de parcă n-ar fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece și disperat și fericit. O mai vedea o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau trei ori. Am băut împreună băuturi răcoritoare și am trăncănit, dar ceva din felul meu de a mă purta o deranja probabil, pentru că de obicei pleca devreme să se culce. Mi-a spus că adormea greu. Uneori când zăceam înfierbântat noaptea, auzeam tusea ei seacă, iritantă. Pereții din blocul nostru erau subțiri. 2 La început au fost puține semne că strategia mea va da roade. Dar apoi, brusc, după două sau trei săptămâni, m-au sunat ambele edituri și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trup gol de femeie pe viu, cum ar veni; și cred că nu mint spunând că nu mai văzusem unul atât de frumos. Verity era subțire, avea oase puternice și sâni mici; prin comparație, arătându-se fără rușine privirii mele înfierbântate, părea aproape imoral de voluminoasă și voluptoasă. Îmi veni în minte cuvântul „generos“: era un trup generos, atât prin farmecul puternic al proporțiilor sale, cât și prin disponibilitatea facilă cu care se oferea privirii mele. Am încremenit acolo, fascinat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bancheta din spate a lui Pegas: asemănător unei mlaștini, taxiul ar putea fi un mediu propice pentru o Întreagă serie de nevertebrate. Pe de altă parte, muzica ce Învăluie taxiul Își are originile la capătul opus al evoluției umane. Sunetele Înfierbântate ale trompetelor și loviturile sacadate ale percuției Îmi amintesc de Rapsodia albastră. —E Gershwin, Winston? Clatină din cap. —Ravel. Șoferul meu de taxi ascultă Ravel? Trecem pe lângă fabrica de aspiratoare când Începe mișcarea lentă. E cel mai trist lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
O, da, sunt Înțeleaptă Dar e Înțelepciune născută din durere, Da, am plătit prețul, Dar uite cât de mult am câștigat! Sunt puternică. Sunt in-vin-ci-bi-lă. Sunt Femeie.“ Cred În egalitatea sexelor? Nu sunt sigură. Am crezut cândva, cu toată siguranța Înfierbântată a cuiva foarte tânăr care știa absolut totul și prin urmare nimic. Era o idee frumoasă, egalitatea; nobilă, neîndoielnic corectă. Dar cum dracu’ ar trebui să funcționeze? Ar fi putut să ne dea nouă slujbe bune și concediu de maternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]