2,013 matches
-
abandona când mă găseam față În față cu Keiko Kataoka, m-ar face să am o erecție instantanee. În timp ce mă gândeam la toate astea eram gata să ațipesc când o rafală de vânt rece mi se strecură pe sub gulerul bluzonului, Înfiorându-mă până la măduva spinării. M-am trezit brusc din toropeală. Mi-am dat seama că aveam gâtul extrem de uscat. Am pornit spre cafeneaua În care băusem cu Yazaki cu o seară Înainte, fără să-i bag În seamă pe vagabonzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mese stăteau mai mulți tineri care păreau să fie prietenii albinosului. Beau bere În timp ce ascultau heavy metal la un radiocasetofon. Mai demult citisem Într-o carte despre grupuri de adolescenți care-i atacă pe vagabonzii din cartier și m-am Înfiorat amintindu-mi de japonezul pletos cu accent din Kansai care fusese obligat să facă felație unor astfel de tipi. Dar nu era cazul să mă Înspăimânt. Prietenii albinosului erau cu toții slăbănogi și aveau o Înfățișare mai degrabă feminină. Volumul radiocasetofonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit într-un câmp de accelerație spontană incontrolabilă (EVI). — Ce-i aia? întrebă comandantul. — E un fel de taifun cosmic, magnetic, care ia totul cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. Nu oul roșu. Om fără saț și om nerod, Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște; Îl urcă-n soare și cunoaște! * Și mai ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar, Ce singur scrie când să moară Și ou și lume. Te-nfioară De ceasul galben, necesar... A morții frunte-acolo-i toată. În gălbenuș, Să roadă spornicul albuș, Durata-nscrie-n noi o roată. Întocma - dogma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
germanice, ce-și zice singură "Gemutlichkeit". Un exemplu. În cartea sa Kreis und Kugel, care tratează despre problema isoperimetrilor, spune într-un loc: " Această problemă care începe cu Dido din Cartagena și sfârșește cu Hermann Amandus Schwartz..." Cititorul neprevenit se înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gusturile sale literare, avem de asemenea unele indicații. Era cititor al lui Rousseau (mai mult al poetului naturii decât al scriitorului social) și al romanticului Jean Paul Richter. Anumite pasagii din scrisorile către Joahanna Osthoff, din timpul logodnei lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rabd crunte batjocuri și suspine, M-am dezbrăcat de slavă Mea să scapi de iad și de rușine Și-o viață nouă în dar ți-am dat, cu dragoste, să-ți fie bine!” Am plâns la glasul Celui Sfânt, ce-nfiora întreg pământul Și în genunchi eu am căzut, reînoindu-mi legământul: „O, Tată-n viața mea de-acum voi sta mereu în ascultare, Isuse Doamne ești prea bun, mi-aduci suflet alinare... La Judecata de Apoi, te-aștept cu nerăbdare Și
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții‘s topite, întunecimile Alungate în mit! Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, brândușele au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se-nclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine! Timpul etern în curgerea ineluctabilă Face
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
că oricui m-aș laudă, În fiece dimineață cu drag te-aș săruta, Lumea ar afla că-i cumințenia drăguță, Știind că ești Tu finuța lu'nobila vită. Că primăvară crudă nu-și compară, Ființa-ți atâta de gingașa ce înfioară, Între acele valori de Frumos, dreptate, Cine nu te vede Superbă are cecitate ! Oh, Doamne, chiar nu știu cum să suport atâta mare dulcegărie și după atâtea chestii.. Inițial n-ai vrut, dar apoi după un prag cel mai de jos, tot
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
ori pe lângă mine pentru a mă atinge ușor pe umeri și pe piept și pentru a mă săruta în trecere, atât de fugar și dulce încât mă treceau fiori și îmi tremura ibricul în mână, de plăcere și emoție. Mă înfiora și mă provoca. Nu aștepta răspuns. M-a servit cu "Camel" scurt - o raritate în acele vremuri - și m-a privit îndelung și atent în timp ce ne sorbeam cafeaua. Surprinzător, un picior îi scăpase, la un moment dat, de sub faldurile capotului
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
țipe, a năpădit-o cu sărutări pe gât și pe umeri până a ajuns la sâni. A îndoit-o pe spate peste brațul lui si a început să-i atingă alternativ mameloanele cu buzele și cu limba. Ea s-a înfiorat puternic și imediat a început să-l împingă cu brațele. Nu a reușit decât să-l întărâte. - Stai, bă, cuminte! Ți-am spus că nu-ți fac nimic rău... Hai să ieșim! a îndemnat-o el, aparent liniștit, și a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
prea dorință. Așteptarea mâini la marginea sânului, tremurul frunții la aroma apropiată a buzelor cărnoase care nu uimeau tăcerea, ci doar o îmbrățișau cu timiditate, glasul ochiului care uitase să clipească din dor nemăsurat de aceeași priveliște, toate acestea îl înfiorau. Parfumul glasului ei tăcut, vibra parcă la marginea timpului oprirea de sine, popasul dinaintea mareului drum care i se pierdea în toate direcțiile. Din mijlocul camerei, tăcut, o privea înaintea lui plutindu-și șoaptele nerostite ca o mângâiere prin părul
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
solstițiu Clopoței de argint, lumini areolate Vestesc în ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele -nveșmântată. Din crinii ancestrali fugar desprinse Superbele petale, revolte de poem, Adie în cristaluri, pe ramuri neînvinse
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
Eu sunt mulțumit cu acest dar! Niciodată nu i-am cerut o altă stare. Celelalte, neîndestulătoare, sunt în zadar... IISUS PLÂNGEA... Mi-e sufletul când scriu ca o vioară, Să vezi un Fiu de Dumnezeu plângând! Întreg cuvântul meu se înfioară, Cuvântul meu, cel mai presus de gând... Iisus plângea și lacrimile Sale Se-aud și azi cum cad peste pământ Când a strigat atunci cuprins de jale- Ieși, Lazăre, afară din mormânt! Și înviatul, mort de patru zile I-a
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
ce nu dorește a mai îmbătrâni. Este retras de când îl știu Și anonim vrea să rămână; Mereu e sobru, dar eu știu Că visele ca un ecou răsună. Acel ecou este ea și-a ei amintire Un gând ce-l înfioară și-i dă dureri de cap, Ea-i oferea iubirea de care, nu vroia să știe, Era o primăvară, când iarna a plecat. El este trist și mai mereu confuz și rece Ea nu se mai întoarce, este pre târziu
ANONIMUL -EL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364008_a_365337]
-
zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
an. Tot în acel an, de ziua lui, aflându-se singur într-un hotel, scrie poezia Am douăzeci de ani: „Am douăzeci de ani și mă exprim. / Într-o odaie de hotel, spre seară / Stăm împreună cei ce ne iubim / Înfiorați de iarna de afară. De ce să mint, prietenii mei nu-s, / Dar vuiet la fereastră dă târcoale ... / Închipuirea-mi numai, v-a adus / Prieteni dragi, pe scaunele goale,/ Dau un ospăț, am douăzeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard când
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
că nimeni nu știe ceva precis. Am văzut atunci muntele Etna explodând într-un un fum negru, în coloane întunecate de funingine și lavă, înălțându-se spre cer. În loc să fug de munte, ceva mai degrabă mă atrăgea spre el. Mă înfiora gândul că poate Artemios este undeva în dificultate, și ar avea nevoie de cineva să-l ajute! Așa am ajuns în această localitate a voastră, unde am văzut mai mulți oameni în haine albe alergând prin sat, căutând să se
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
la porțile încă închise ale plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
ea nu-mi dă nimic, De aceea îi voi spune, Că-mi iau eu câte un pic. Chiar acum, că sunt bătrân, Încerc să fac ce pot, Nu stau cu mâinile în sân, Din latență eu mă scot. Când te înfioară briza dimineții, Și viața înainte te îndeamnă, Nici nu știi ce mult înseamnă, Să te simți ca-n anii tinereții. N-am terminat cuvintele din cărți, Pentru a crea noi comparații, Am studiat în multe părți, Dar am făcut și
FIECARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363523_a_364852]
-
afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în așteptare. După o goană nebună ajunseră la marginea iazului și mare le fu uimirea, când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de spectacol cât și de ce se întâmplase noaptea trecută spre plăcerile și deliciul vicleanului. Fără să zăbovească, făcură cale întoarsă în galop până la poarta cetății. Căpitanul Preda porunci celor prezenți să-și strângă în grabă lucrurile de valoare și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
bolta cerului ca niște străjeri neclintiți de la datoria lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar nici melodiosul cânt de paseri. Această liniște mormântală pe care nici măcar adierea vântului n-o deranja, îi înfioră pe călăreți. - Nu vă lăsați purtați de vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
încredințîndu-se asocierii libere a cuvintelor și unei inspirații despletite. Vladimir Streinu [...] poemele de început ale lui Ion Pachia Tatomirescu aduc mărturia unei erupții lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă și dinamism interior, traducând zbaterile și elanurile unei sensibilități adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine și tulburată de presimțirea unei ordini cosmice Mircea Iorgulescu Încă de la început poetul și-a proiectat un univers coerent, populat de elemente mitologice autohtone, între care semnificative prin ele însele, dar și prin recurență
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]