560 matches
-
o fată! O codană vecină, Frumoasă, bine-mplinită Și mai bine ,,școlită", Se obișnuise să vină, Pe furiș să-l observe, Ca o...adevărată vecină, Când...ceva fierbe, Sau când toate îi fierb Decretă: E superb! Studiosul băiat, Seară de seară înfiorat, Aștepta să mai vină, Umbra divină, Nu știa că-i vecină Dar bănuia, Și vecina venea! Doar că băiatul candid, Cuminte, instruit și...timid, Cât timp ea l-a iubit, L a mângăiat, El sfios, i-a citit Și i-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
încă până acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare din întâmplare atingem seara ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
foarte frumoasă și m-am gândit că trebuie să fiți o actriță. ― Mulțumesc, îi spun eu, cu un zâmbet veritabil de data asta. Atunci când complimentele au fost întotdeauna lucruri de care au avut parte alții, chiar te simți ridicol de înfiorată când începi să le primești și tu. ― Dar nu sunt, mai adaug, și mă întorc. Dacă la început am crezut că poate era șoferul lui Brad, sau cineva trimis de el să mă ia de la aeroport, îmi dau destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alte dovezi. Porni mai departe pe firul văii, cercetând atent terenul. Pohoață se ținea la doi pași în urma lui, încercând și el să descopere eventuale urme. Acum că găsirăm șapca, căutăm și restul corpului. Nu-i așa, domnule? întrebă el înfiorat. Ca să fiu sincer, da. Însă mă îndoiesc că vom mai găsi ceva. Cred că șapca a ajuns aici adusă de apă. În urma ploii de alaltăieri noapte, aici s-a format un torent care a dus la vale o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comică”, trecerea de la securitate de la alarmă, gelozie. Situația există și în final când după toată „noaptea furtunoasă”, când totul părea că s-a lămurit, Jupân Dumitrache își amintește că a găsit ceva pe patul consoartei sale. Secvența care urmează („Chiriac (înfiorat): Ceai găsit jupâne?...”) evidențiază caracterul comic al personajului Chiriac (trivial iritabil, susceptibil, cinic). Chiriac este ilustrarea unei anume nuanțe de comic: cel de pe treapta de jos a trivialului. După părerea lui George Munteanu, Chiriac este prototipul „mahalalei sufletești”: „În substratul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aibă „relații cu vecinii“ și chiar nu te-nțeleg pe tine că răspunzi cu-atâta solicitudine unui „vecin“ (în tonul Zinei, ghilimelele sunt marcate). Dacă ea reîncepuse să-mi populeze otova jumătățile de noapte, nu mă mai trezeam să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece pagini pe săptămână, cu un scris curat, neconstrâns, doar dacă mai catadicseam să rad câte un epitet, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
băiat care să-mi arate drumul. Dar nimeni n-a vrut să mă însoțească, așa că a trebuit să mi-l găsesc singur. Când sosise Dr. Coutras la plantație avusese un sentiment tulbure. Cu toate că se încălzise mergând, începu acum să tremure înfiorat. Era în aer ceva ostil care-l făcea să șovăie. Simțea că i se pun în cale niște forțe invizibile. Erau mâini nevăzute care parcă-l trăgeau înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul mării, în apropiere de Cazino. Apa se întindea nesfârșită, dincolo de bătaia văzului. Ne dureau ochii de atâta apă. Soarele râdea de sus și mângâia marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să ne simțim uriași, ca Guliver în țara piticilor, și simțământul acesta de grandoare era atât de puternic, încît crdeam că am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-a oprit ca să-mi strângă mâna. I-am prezentat atunci pe Mihaela și după un schimb de amabilități, s-a urcat într-o mașină, iar noi am pornit-o pe jos spre casă. Mihaela îmi luă brațul și șopti înfiorată: ― Ce bărbat distins! Apoi adăugă pe același ton: ce mare lucru e să fii profesor universitar! Nu știu ce mă împinse s-o contrazic (poate aluzia unită cu regretul ei că nu eram și eu profesor). ― Te înșeli, dragă. Nu prea e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de tipul simplu " cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
galactic poseda un "acord" pe nava lui. Dar tot era ceva. Gosseyn ezită, găsi apoi un cablu și îl memoriză. Repede, mai memoriză și două uscătoare de sol din sala de control. Apoi, când soarele dispărea după orizontul de apă înfiorată și amurgul își continua drumul în noapte, plecă spre marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
față de mine și a-i împiedica sau a-i întîrzia, măcar, planurile perverse. În curte, la miezul zilei, i-am spus o dată ca să-l încerc: - Pentru mine, senzualitatea nu joacă rol prea mare. - Ba eu sunt senzual! Și-l văd înfiorat, sclipind la soare, umflîndu-se: pe la începutul aventurii, pe când căpătase o femeie curată și de familie bună, oricând la dispoziție, după ce escapadele lui se făcuseră printre dame și printre slugi. - N-am noroc, îi spusei. Am avut o metresă care îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cred că ați fost invitat mâine dimineață să participați la o ceremonie a ceaiului în tabăra Seniorului Shogen, pe Muntele Shinmei. În ochii lui Nomura ardea o expresie întrebătoare, iar tăcerea stranie a nopții îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se așeze cu fața la teren. Nu era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
casa. Nici nu se crăpase bine de ziuă când am plecat de-acolo. Nu am luat decât un cactus și un sac de plastic în care aveam două pulovere și periuța de dinți. Unde te-ai dus? am întrebat-o înfiorată. — M-am refugiat la un hotel unde ședea un cuplu de prieteni de-ai mei, aflați și ei în exil. Locul era oribil, odaia lor nu avea duș, toaletele, de o murdărie nemai pomenită, erau pe culoar. A doua zi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a patului meu? M-am dus la geam căutând, instinctiv, lumina. Dar amintirile mele din La răscruce de vânturi... Fantoma lividă bătând cu pumnii-n ferestre: lasă-mă-năuntru, lasă-mă-năun tru... Geamul s-a aburit brusc de la răsuflarea mea înspăimântată. Înfiorat, m-am hotărât într-o clipă. Am mers spre pat și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de zgură, iar stelele se sting, în infinitul univers. Privesc cerul senin, îmi inchipui că ești, printre albastrele astre, mi-e dor de chipul tău... pierdut în neguri de vreme, în frunzișul pădurilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
delict de neascultare. Jeanne Își vedea de treabă pe lîngă frînghia de Întins rufele. CÎnd se Întoarse către fiica ei, privirea cenușie și glacială pe care i-o aruncă Înainte de a-i spune bună dimineața o făcu să se simtă Înfiorată. - L-ai lăsat să plece singur! Trebuie să faci Întotdeauna doar după capul tău... Lucas, rămas cîțiva pași mai În urmă, Înaintă ca să scurteze momentul care devenea penibil și se prezentă. Jeanne Îl măsură din ochi fără să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iubirea formelor câmpenești. Am absolvit Liceul Pedagogic din Slobozia, apoi Facultatea de Matematică a Universității din București, cu dedicație spre inimi de copii și tineri elevi, cu acces sufletesc la universul de cărți și semne, domeniul visului Și al memoriei înfiorate, comun matematicii și poeziei. Poezia mea este dezordinea de ieri, apărută după pierderea părinților din lumea aceasta și rezolvată în liniștea mea de mâine. Memoria mea, marcată de amintirea simplității gestului de rupere a pâinii pentru patru frați, zilnic, de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și noi nu știm. Atunci a aflat el că Zürich chiar există, ca și Elveția, de altfel, de unde mai veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am întors. Adevărul e că sunt moartă. - Ce ciudat să întâlnesc o stafie din acele vremuri aici, în această casă mare de lângă fluviu. - Spune-mi, a întrebat ea, și tu ești tot o stafie? - Probabil că da, am zis eu, înfiorată. - Probabil că ești, pentru că cei vii nu pun asemenea întrebări și nici nu pot suporta durerea adevărului fără consolarea muzicii. Cei morți înțeleg. Ai văzut fața morții? a întrebat ea. - Da, am zis eu, amintindu-mi umbra cu față de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-am așteptat... - Auzi-l: acuitățile auditive! Vah! Vah! Vah! Și le țineau încordate. Halal de mama care te-a făcut. Ești dat în paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am înțeles înfiorați că tinerele bestii poetice urcă scara, taman către aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încrețită în noi... Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Și am intuit, bineînțeles, că fusese izbită de perete ușa imensă, de stejar, cu două canaturi. Prin breșa căreia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crai cât pot fi de crocanți, își dau întreaga silință să facă din dânșii victimele lor. Robin a fost una dintre aceste mari victime ale acestor femei, cât de șterse... Dar sufletul lui n-a vibrat, nu s-a lăsat înfiorat decât o singură dată în viață. "Patricia, îmi spunea, auzi tu, Paty, am făcut atât de multe mezalianțe biologice, încît, în fiecare dimineață, îmi vine să-mi decojesc fiecare milimetru de piele și să mă duc să mi-l adap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]