560 matches
-
din două tendințe: devin fie ucigași, fie sinucigași. La vremea respectivă, izbucnisem într-un hohot de râs. Acum îmi dădeam seama că Phil nu glumise deloc. Eu simțeam câte puțin din ambele tendințe. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Cuiul înfipttc "Cuiul înfipt" Sally Jones nu era decât o gospodină obișnuită dintr-o suburbie. Asta până în ziua când a înlocuit Windex-ul1, tocănițele și ședințele cu părinții cu cătușe, jucării sexuale și orgii... N-am mai putut să continuu. În dimineața aia, ajunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Roja în temă, să nu vă imaginați că în locșorul ăsta intră oricine după pofta inimii. Știam, îl întrerupe Curistul, dar nu mi-am închipuit că ușile vi se deschid oriunde ați merge. — Nu credeam că sînteți atît de bine înfipt, recunoaște și Părințelul, că aveți pile peste tot. — Fiți pregătiți, s-ar putea să dăm nas în nas cu cine știe ce miniștri, artiști, sportivi, neveste sau fiice de actviști, reia Roja. Numai să nu vă holbați la ei ca la urs
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vitale, medicul realizează vindecarea dorită. Natura electrică a energiei umane este cheia modului în care acupunctura funcționează, acele fiind fie conductori, fie izolatori, fie acceleratori, fie inhibitori, fie antene, în funcție de cum și unde sunt introduse. Prin atașarea electrozilor la acele înfipte și trecerea diferiților curenți prin aceștia, dintr-o sursă de energie electrică externă, beneficiile terapeutice ale acupuncturii sunt intensificate și mai mult. Dr. Bjorn Nordenstrom de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, a folosit cu succes acupuntura intensificată electronic pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un mic șantaj după ce verific la secție dacă nu există vreun mandat de arestare emis pe numele lor. Apoi intră în scenă un pilangiu bătrân și costeliv, care ținea într-o mână o sticlă și cu cealaltă cerșea mărunțiș. Blonda înfiptă se opri din dans ca să vorbească cu el. Fără acompaniamentul ei, muzica îmi zgârie urechile. Am aprins intermitent farurile. Pilangiul își puse mâna la ochi, apoi îmi arătă degetul mijlociu. Într-o secundă am ieșit din mașina poliției și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu ne dea picior de ciupercă. La insistențele Gettei 2, când stația se ivi în depărtare, reduseră totuși motoarele. Din câte se vedea, era o stație orbitală mare, o platformă de câteva hectare cu pădure, în colțul căreia se afla înfiptă un soi de tonetă, locuința paznicului. În fața tonetei era locul de aplatformizare, iar de tonetă stătea legat cu lanț, plutind în imponderabilitate, un câine ciobănesc mare, cu un glob transparent de plastic pe cap. Când se lăsară pe platformă, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fel de oină fără minge, cu iepuri, plus alte câteva spații marcate mai ciudat, probabil pentru întrecerile neptunienilor, saturnienilor și chiar ale celor doi morocănoși elevi plutonieni, singurii pe care - după cum le spusese pedagogul - îi posedă școala. În mijlocul curții stătea înfipt un catarg în jurul căruia erau strânși vreo treizeci de elevi uitându-se în sus. Priviră și roboții tereștri într-acolo și văzură trei indivizi stând atârnați într-un fel de hamuri de trei brațe metalice ce se roteau în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care abia mă desprinsesem și care, dincolo de unele amănunte trăite, înfipte ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sunt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care o putea aprecia chiar și cu auzul ei deficient. — Povestește-mi despre nenorocitele alea de timpane false, zise el. Sună ca niște instrumente de tortură. Aparent, așa și erau. Îi spuse că le simțea ca pe niște unelte ascuțite, Înfipte permanent În urechi. Le ținuse timp de două săptămâni, până nu mai putuse suporta durerea, dar, după ce le scosese, durerile de cap și de urechi continuaseră timp de o lună. — Dar, În timp ce le-ai purtat, ți-au Îmbunătățit auzul? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea-o tu!..." - Să mori înfipt! - Să mă pupi... Pe când regii ăștălalți, Cei șapte ai orașului București, sânt niște gudulani nepricopsiți, ca mine și ca tine... N-are semnele distinptive. E obișnuiți. Ca tot norodul... Astora prin gând nu le-a trecut c-or să fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strângerea lor când se așeza cu noi la masă și mânca, dar nu mi-l amintesc. Vasele, odată scoase din dulapuri, se transformau În dezordine pentru mama, iar dezordinea trebuia pusă În ordine. N-aveai decât să stai cu furculița Înfiptă În mâncare, dacă farfuria părea goală, mama ți-o lua de sub nas. Generația mamei s-a născut ca să servească; era vocația și destinul lor. Diferența dintre școală (rutină, lucruri pe care le faci pentru că trebuie făcute, mirosuri urâte) și maternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și scuturîndu-mă de parcă Încerca să mă trezească.) Tu ești ăla care se bagă În jocuri periculoase. — Poate ai dreptate În legătură cu Crawford. I-am Înconjurat talia cu brațul, amintindu-mi cu drag de Îmbrățișarea noastră, și m-am gîndit la mîinile Înfipte În gîtul meu. Bănuiesc că el a fost și că treaba asta a făcut parte din tortura inițiatică prin care trec noii recruți. Vrea să mă atragă În lumea lui. Ce nu pricep eu totuși e cum a intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la Registrul Naval, o echipă de tîmplari entuziaști asambla o imitație onorabilă de teatru la malul mării. Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cazul ăsta. — E, am mai tras și eu cu ochiul, recunoscu Hawkins. E micuță rău, nu? — În mod clar, e greu de crezut că ar fi putut strânge pe cineva de gât, recunoscui eu. Totuși, n-ar avea probleme cu înfiptul unei seringi cu insulină în brațul unui iubit. Philip Cantley n-a lăsat nici un bilet, nu? N-am văzut nimic pe masă. Hawkins clătină din cap. —Au verificat și calculatorul, în caz că a lăsat ceva acolo. E ceva destul de des întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gemete, rugăciuni. Ultimul împărat al Egiptului, omul cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas înfiptă parcă în fața ochilor mei. Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu culegea decât ciupercile comestibile din specia Boletus (ciuperca maro-roșcată edulis, ciuperca maro scaber, cea roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sub lumina reflectoarelor colorate, Aurelian Andreescu își tânguia nu știu ce iubire pierdută sau o făcea pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
este însă vorba ? Pentru cumpărători, eticheta de „produs tradițional” și, mai rar, aceea de „produs local” au semnificația de valoare adăugată. Ele sugerează naturalul, autenticul, gustul și aromele copilăriei, sănătate și prospețime, adică tot felul de promisiuni de plăceri intime înfipte adînc în inconștientul colectiv. De unde și atractivitatea deosebită a acestor produse - și legitimitatea aparentă a unor prețuri la fel de deosebite... Ele constituie astfel o piață aparte, într-o expansiune extraordinară pretutindeni în lume. Pentru ca acest lucru să se întîmple însă, promisiunile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-ar fi putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari, încât atunci când reușeau să-și dea seama de capcană, aveau deja un cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din viteza, rămânând înfipte în mijlocul oceanului. Deja nu-și mai împingeau înainte ambarcațiunile, ci se chinuiau zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]