610 matches
-
luat, deci, din magazie un teanc de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sănătății, dar și despre timpurile instabile pe care le trăim, citând ca exemple episoade din viața locală sau știri citite în ziare. În aceste clipe, dezvăluie o fire mai puțin închisă decât la prima vedere, ba chiar tinde să se înflăcăreze și să devină vorbăreț, mai ales când dezaprobă modul de a acționa și de a gândi al celor mulți, căci e nemulțumit din fire. Astăzi, domnul Kauderer mi-a spus că, având de gând să plece din localitate pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și aproape vesel. Nu-și imaginase niciodată ce avea să-i treacă prin minte. Felul cum i se prezentase Eugenia prima dată când se văzuseră în liniște și de aproape și când își vorbiseră, departe de a-l îndurera, îl înflăcăra și mai mult și-l însuflețea. Lumea i se părea mai mare, aerul mai pur și cerul mai albastru. Era ca și cum ar fi respirat pentru prima oară. În străfundul urechilor îi răsuna vorba mamei sale: „Însoară-te!“ Aproape toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înțeles că o pereche de condamnați la moarte, simt înainte de a muri instinctul de a-și supraviețui reproducându-se, dar să mănânci!... Deși da, da, trupul se apără în felul ăsta. Sufletul, aflând că are să moară, se întristează sau se înflăcărează; trupul însă, dacă e un trup sănătos, e cuprins de un apetit turbat. Pentru că și corpul află ce-l așteaptă. Da, e vorba de trupul meu, de trupul meu care se apără. Mănânc cu lăcomie, deci am să mor!“ — Liduvina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mă duc câteodată prin moschei, unde umbra e prielnică somnului“. — Doar un om aflat În armonie cu Creatorul său ar putea să-și afle somnul Într-un loc de Închunăciune. În ciuda figurii exprimând Îndoiala a lui Abu Taher, Omar se Înflăcărează și adaugă: — Nu sunt dintre aceia a căror credință nu Înseamnă decât groază față de Judecata de Apoi, a căror rugăciune nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se Înăbușe, să se spulbere. Mâinile se smintesc, veșmintele se Împrăștie. Nu există noapte de dragoste care să se poată asemui aceleia a două trupuri aprinse de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește, piele lipită de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește, pâlpâie, se stinge, un zâmbet Întretăiat Întârzie. Își trag sufletul Îndelung. Omar murmură, către ea sau către destinul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari și oameni de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai variate, de la prețuirea calităților săbiilor indiene sau yemenite până la diverse lecturi din Aristotel. Sultanul se Înflăcărează o clipă pentru acest tip de Întreceri, apoi devine neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
altfel! Ochii i se Închiseseră pe jumătate, buzele i se crispaseră: — Nenorocire ție, Khayyam! Tu ești de vină că Hasan Sabbah poate astăzi să-și continue toate fărădelegile. Omar dorise să-i răspundă: „Tu și Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răspundă: „Tu și Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde măreția și se Înjosește, oricât de frumoasă ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Atlantic, era, În Franța, mai faimos decât Sarah Bernhardt, pentru că era vorba despre Victor-Henri de Rochefort-Luçay, În democrație Henri Rochefort, marchiz și comunard, fost ministru, fost ocnaș. Deportat În Noua Caledonie de versaillezi, reușise, În 1874, o evadare rocambolescă, care Înflăcărase imaginația contemporanilor; Însuși Édouard Manet pictase o Evadare a lui Rochefort. În 1889, plecase, totuși, din nou În exil, pentru faptul de a fi complotat Împotriva Republicii Împreună cu Generalul Boulanger, și Își condusese de la Londra influentul ziar, L’Intransigeant. Revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
peticit cu plasturi? Fără mine, Capitolul 7 a ieșit cel mai scurt. Și nici nu mi-a făcut o ieșire din scenă care să se țină minte. Îl iert. Pentru seara de vineri. A fost grozav de discret. Cât să înflăcăreze imaginația tuturor cititorilor dincolo de ce-am făcut noi. Adriane, te pupic! Părerea lui madame Agnès Nu e ușor să fii văduvă. Mai ales văduva unui bețiv. Cu pensia mea și cu salariul de portăreasă, de-abia mă descurc de la o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-l dăm cu inventar, nu că mi-a venit mie la inspirație să pun nu știu ce ciolane la pachet. E espertate, popo, nu e de la morgă, luate la nimereală. Se înflăcărase. Bătu cu mâna în birou, aplecat spre preot. - Le-am primit cu fișa făcută la fiecare, părinte. Cu semnături și trei ștampile. Număr de predare-ieșire. Analiza de recunoaștere la fiecare, nu e că vreau eu, sau vrei matale să înapoiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu casa, cu prăvălia, ce-avea și omul la viața lui. Că era despărțit... Și ce-a făcut, ce n-a făcut, da uite că s-a prăsit și i-a trimis p-ăia acu’ să facă dreptate. Pișpirică se înflăcărase. Perora, plimbându-se iarăși, preocupat, dintr-o partea în alta. Intra în cămăruța lui cu calapoade, ocolea măsuța de lucru și revenea îngândurat în dreptul lui Pancratz. Oftă: - Că zicea și la televizor, cum comentează cine se pricepe, că din cauza lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi da peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie Și vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - S-ajung curând în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n desmierdări - Dar buzele ei roșii păreau că-s sângerate. Ei trec ca vijelia cu aripi fără
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit și el) cântase în fiecare spectacol live, învăluitor, captivant, cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi putut să-i poarte după el, să-i ducă unde ar fi vrut, parcă le ștanțase memoria - erau ca puii de găină cărora, în momentul când au ieșit din coaja de ou, li se pare că prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Muzeul Național. își părăsea îndatoririle în Parlament și în Comisia pentru Cultură, l-a lămurit ea. Secretarul ei avea să fie lăsat în voia sorții. Un bărbat încă tânăr, poate dezorientat, dar cu o pregătire serioasă și cu un interes înflăcărat pentru arta de toate felurile, specialitatea lui fiind arta ilustrațiilor din secolul al XIX-lea, îndeosebi xilogravura. Ea îndrăznea să afirme că stilul lui era plăcut și cultivat. El crescuse într-un mediu burghez tradițional și, în orice caz, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
săracă, i-am spus, însă de familie bună. Vom munci amândoi și ne vom ține. N-o să murim de foame. Ce vrei, n-au toți parte de avere. ― E o prostie ce vrei să faci. Așa sînteți voi tinerii: vă înflăcărați la cea dintâi fantezie și apoi vă smulgeți părul din cap. Băiete, căsătoria nu e dragoste, s-o știi de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oprească, căci persoana ei avea să-și piardă doar abia mult mai târziu semnificația în viața mea. (Ba mint! Nu și-a pierdut niciodată semnificația, ci doar s-a îmbrăcat în niște culori șterse, care din nou s-ar putea înflăcăra și s-ar putea lumina îndată, dacă ea ar arunca scânteia ce o aștept.) Găsindu-mă pe această poziție, o cumplită dorință de a cunoaște adevărul mă cuprinsese din toate părțile, iar gândul mi se îndreptase, în chipul cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mi fi dat niciodată seama de cât rău îmi provoacă mie serviciul meu. Și totuși, încă nu îmi pot închipui cum de am putut lucra tot timpul acolo, timp în care am dus o viață cu totul sterpă, fără ca lupta înflăcărată cu rutina și cu stagnarea să nu răbufnească-n mine. Ce prostie din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
socotesc eu că trebuie și că este sugestiv cu adevărat, pentru povestirea aceasta. Așa încât, voi spune direct că, de când se știa ea, Victoria fusese o femeie foarte credincioasă, foarte bisericoasă și o femeie căreia îi sporise credința și i se înflăcărase peste măsură, odată cu înaintarea ei în vârstă. Mai pe scurt, de ceva vreme încoace, dânsa ajunsese o habotnică veritabilă și cu convingeri religioase de oțel. Iar această trăsătură a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și totuși, fusese ceva anume, ceva care se poate spune că-l înflăcărase, în anumite momente, chiar foarte simțitor. Motiv pentru care își spunea mai departe: „Cu toate acestea, cred că singura legătură clară, statornică și de necombătut, care mă mai ține pe mine strâns legat de credință, este doar muzica cântată la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întâmplat acum doi ani nu mi-a plăcut deloc. Eram aliați cu nemții, prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat în pace? La asta vă rog să-mi răspundeți! Ne-au lăsat în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
despre un ritual. Numără astfel cu voce tare până la 62, după care își ridică piciorul, punându-l după ceafă. Bobby Teleferic răcni, îngrijorat. Astfel contorsionat, lui Michael îi scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sunt convins acum. E chiar el, nici nu încape îndoială! Forța incredibilă și hotărârea pe care le emană prin toată ființa lui nu lasă loc altor posibilități. Este chiar el, Lucifer, îngerul acela care a schimbat soarta umanității și a înflăcărat imaginația atâtor și atâtor oameni care i-au urmat pe lume, provocându-le nebunia și moartea din cauza faptei sale fără precedent. Cum de nu i-am simțit prezența de la bun început, pentru Dumnezeu? Poate așa aș fi putut cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cărturărești, foarte iubite și dorite de inimile călugărilor, și-au găsit adesea locul printre celelalte ascultări, chiar dacă poate uneori ochii se închideau târziu în noapte. Căci, nu numai trupul, ci și sufletul și mintea au nevoie de hrană. Inimile erau înflăcărate și dornice de a se adăpa din izvorul cu apa cea vie a Cuvintelor Sfinților Părinți. Din rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei a fost primul care a adunat slove cuminți și a pornit firul de aur al
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]