7,523 matches
-
din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pregătim pentru moarte, spunea Platon, în albastra lui carte; coboară spre noi, credeau alții, aici pe pământul sacralizat. Timpul ne tot apropie de ea, deși tot mai aproape, lângă fereastră, stă și așteaptă sub aceeași perdea albastră. Toți vom mai înflori altfel nu am uda rădăcinile în fiecare zi. Rămâne un mister moartea? De ce când murim, Dumnezeu este invocat, numit, implorat; cu el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Vedeți d-voastră, aici, pe pământ, avem necesități și nevoi obiective, legate de corpul nostru fizic, în concordanță cu evoluția vieții noastre. E bine să avem de toate. Numai că unii nu se mulțumesc cu necesarul și vedem zilnic cum înflorește harpagonismul. Nici asta n-ar trebuii să ne afecteze dacă boala asta nu s-ar întinde în sufletele multor tineri care văd că alții pot și au, iar ei se străduiesc din greu pentru nimic sau aproape nimic. Aici e
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
femeie sensibilă este curioasă cum arată și în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce voi fi iubind la tine? Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în ochii căreia i se pare că se ascunde un mesaj secret... Dar care? - Mama grijulie și iubitoare, pe al cărui chip se ghicesc urmele nopților de veghe, dar și lumina bucuriei de a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai are importanță. Teodora l-a ajutat să înțeleagă sensul ei concret: nu moare doar atunci când ea face să se nască o nouă ființă. Fericirea ce unește două vieți „se transferă” într-o viață fragedă, pentru a crește și a înflori într-un alt vas. Pare simplu... Domnul R. constată că mintea sa „aleargă” neostoită în căutarea unor explicații care să-l „împace cu situația”. Oare chiar nu „s-a împăcat”? Încearcă o evaluare „la rece”. În continuare, face lungi popasuri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Și nu ții minte nici măcar o strofă? Nu... nu cred. Să-ncerc, totuși... Se uită țintă în ochii Ilincăi, apoi într-un loc nedefinit și începu cu voce joasă și tărăgănată, cum auzise de atîtea ori recitîndu-se la televizor. "Au înflorit salcîmii iar singurătate... Un fluture albastru s-a rătăcit în gînd, Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu se facă de rîs, clătină din cap și spuse șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu. Cine știe?... Dar versurile tale au rime? Depinde... am și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Depinde... am și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca. Așa-mi place mie să spun. Pentru că aici cuvîntul "singurătate" reprezintă... Nu contează ce reprezintă. Eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu putea deloc să-i ridice din pămînt pentru a se uita iar la Ilinca. Mi-aduci, mă, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau tot mai ispititori, ca niște nuferi de întuneric, ochii Ilincăi... își aplecă buzele spre chemarea apei, închise pleopele și sorbi cu nesaț, odată cu lichidul rece, imaginea ochilor mari și neguroși... Și tot cu ochii închiși se ridică și scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îngroapă colierele ca-ntr-un miniatural sicriu de mahon, așa cum face în fiecare seară. Înmormântată cu ele rămâne, câteva ceasuri, și Sevilla. Tu nu știi, dar tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai rămâne o vreme cu ea, cu străina asta blondă și atât de supusă, de închisă în ea și-n straiele ei transparente, sub care bate grav și egal o inimă aproape opacă. Nu-ți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
imaginația luxuriantă. Era formidabilă, într-adevăr, dar nu mai era fără seamăn. Nu mai vorbea limba copilăriei mele. Era mama mea, nu și a fratelui meu. Nu și a lui David. Mama mea își părăsise unul din copii, după care înflorise. Nu am iertat-o pentru asta niciodată. Întâi a fost acea insuportabilă durere de coaste. Ca un în ce put de lume. Ca o întoarcere în lumea aceea de sâmbure primordial, când încă nu ai coaste, ochi, piele. Sub fâșiile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clișee, nu? Ce poet ești!... Și râsese. Din nou. Nu, asta nu e un clișeu. Eu nu sunt. Și mușcase cu poftă din ultimele patru felii siameze. Camera mirosea a dimineață. 28. El naranjal Pe nouă rânduri paralele, grădina Leei înflorise o dată, o singură dată, citric. Aici au fost portocali, știi? Dar asta fusese cu mult înainte de noi, pe vremea când era mama copil. Știam însă de cele nouă rânduri. Povestea lor. Ne jucam printre ele ca și cum am fi alergat la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la capăt, în toată viața ei. Asta i-am auzit spunând pe toți presupușii ei apropiați, după ce a murit. De cărțile ei nu a auzit nimeni. Nici de mine. Nici de faptul că în spatele casei noastre creșteau palmieri și sicomori, înfloreau grădini japoneze și dădea toamna peste parcuri englezești. Eu eram tânără și ea se topea pe zi ce trecea. I-am împrumutat ideile, fanteziile, gesturile. Am uitat ce a fost al meu dintru început și ce nu. Am visat să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pentru a organiza un club cultural-sportiv, urmând ca printre picături să le furnizeze titluri, după nevoie. Furnizor fără pretenții: corect, prompt și discret. Ar fi calea cea mai simplă de a intra în Capitală. Vorba ceea: „Să trăiești, să înflorești, să-ți faci casă-n București!”. Și apoi... altă făină se macină la moară! Deocamdată, să fim realiști! Dar e bine a se reține ideea (care l-a și fixat, ca pe un fluture - acul nemilos al colecționarului). Acum are
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
face numai rău; mai sunt „florile rare” care-și văd fiecare de treaba lor. Unii, la patruzeci și cinci de ani spun că „am îmbătrânit,” uitând că nu ei (nu noi!) ci pământul, universul au îmbătrânit încă puțin... Trandafirul când înflorește în luna mai, își rezervă țepii pentru apărare nu pentru atac... Câteodată, la necaz ori într-o doară, socotim că „lumea e cam aiurea.” Străduindu-ne a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, n-am
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
data aceasta metafor? a unei naturi sacre, magice ?ese pe oglindă lacului „bulg?ri de lumin?", iar apa ce „alearg?-n ceruri" (cercul simbol al perfec? iunii, „prima form? mi???toare, tr?itoare a lumii", Întrucat „din cercuri cresc ?i Înfloresc toate lucrurile ?i ideile vii", dup? cum afirma cel ce ?i-a zidit icoana sufletului s?u În cele ? apte cercuri ale Mesei Ț?ceriiConstantin Brâncu?i), deseneaz? pe undele sale, chipul celui drag. Iubirea, asociat? În aceste versuri cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne s-adun? Ale Cur?îi mandre neamuri: Caii m?rii albi că spumă, Bouri nal?i cu steme n frunte Cerbi cu coarne r?muroase Ciute
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
partea Întâi Pietrele râului cu ape murdare 1 Cireșii refuzau să Înflorească, de silă. Iarba, puțină, răsărea murdară, Îngrozită că o vor călca În picioare oa menii În cojoc, care alergau Înfometați după primăvară - dar primăvara nu Își va arăta pentru ei decât hoitul mu mificat, iar lor nu le va rămâne
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fi Îndrăgostit, asta ar fi făcut, s ar fi lăsat purtat de această libertate Îngăduită cu mărinimie de partid - În fond ce altceva să fi căutat Înaintea căderii În viitor, În viitorul acela... Visând la iubire, cireșii i se păreau Înfloriți pe Strada Independenței, primăvara i se părea că ar veni de la tropice, fără să știe că tropicele nu există decât În romanele lui Henry Miller. Vasile Moare avea Însă un nume frumos și se născuse În primăvară, la Buzău. Dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
am făcut atunci? M-am apucat de afaceri cu rușii: ei Îmi trimiteau cămăși iar eu făceam rost de nasturi și Îi coseam. Două sute șaizeci de mii de ruble au să-mi dea. N-am primit nici o lețcaie, iată cum Înflorește Uniunea Sovietică pe spinarea românilor, se auzea de dincolo răcnind un individ cu părul alb, tatăl lui Matei. Sunt un caz unic, dar nu sunt singurul... Bineînțeles că ești un caz unic. Dar de unde ai atâția bani, tovarășe? În locul tău
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile precum Îi Înfloriseră boierului, ca să-i fie viața o primăvară fără sfârșit. În plus, țăranul din statuie avea pumnul ridicat, amenințând astfel cerul nedrept, părtinitor, ca să se știe acolo că Într-o zi cei ca el vor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile precum Îi Înfloriseră boierului, ca să-i fie viața o primăvară fără sfârșit. În plus, țăranul din statuie avea pumnul ridicat, amenințând astfel cerul nedrept, părtinitor, ca să se știe acolo că Într-o zi cei ca el vor năvăli În paradis, În paradisul doar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]