8,333 matches
-
cu fața spre cer, când spre pământul de fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din presă, de la radio, de la televiziune despre marea descoperire a elevilor din satul Poiana. Se și vedeau în fața microfoanelor și camerelor de luat vederi dînd interviuri, prezentînd peripețiile, lăudînd comoara de o valoare nemaiîntîlnită și, uite-așa, cu toții trăiau bucuria înfrîngerii domnului Nicanor, care nu va mai putea spune nimic de rău și nu-i va mai opri niciodată de la planurile lor. Dar... dacă n-o găsim? Deși șoptită, vocea Ilincăi îi înfioră pe toți. Grupul s-a oprit o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîte-o piatră. Era mai mult un fel de scurmătură plictisitoare și mai ales sortită să scoată șapte rînduri de sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
face uz de ea doar atunci cînd era cazul; avea istețimea unui adult și agilitatea unui trup tînăr și viguros; avea curajul de-a se avînta în luptă, dacă aceasta era dreaptă, și înțelepciunea de a ști să accepte o înfrîngere și de a o lua de la capăt, în căutarea unei victorii meritate pe deplin. Avea Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți asemenea lui. Dar ce ar fi putut să facă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentru a nu cita decât două bătălii mai reprezentative. 49 Claude Louis Hector de Villars (1653-1734). Militar francez, Mareșal al Franței (1702). Înfrânt de Marlborough la Malplaquet (1709), va câștiga bătăllia decisivă de la Denain (1712), salvând armata franceză de la o înfrângere totală. Va fi ales membru al Academiei Franceze în anul 1714. 50 Elisabeta I Tudor, regina Angliei (1558-1603). Fiică a lui Henric al VIII-lea și a Annei Boleyn, a consolidat Anglia în interior și i-a sporit, pe plan
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
secol este cunoscută în istorie, prin toate realizările, drept "epoca elizabetană". 51 Oliver Cromwell (1599-1658). Om politic și de stat englez, conducător al Revoluției burgheze din Anglia (1642-1649), lider al taberei și al armatei parlamentare în perioada războiului civil. După înfrângerea regaliștilor, capturarea și executarea regelui Carol I Stuart (1649), va cârmui Anglia sub titulatura de lord protector (1653-1658). 52 Horace Walpole, al 4-lea conte de Orford (1717-1797). Om politic, scriitor, istoric de artă și anticar britanic, fiu al primului
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lăsând Italiei mâinile libere în Libia în schimbul dezinteresului ei față de Maroc, a antrenat războiul italo-turc care, scoțând în evidență slăbiciunea Imperiului Otoman, a provocat războiul balcanic; acesta la rândul lui, a dat naștere războiului general, deoarece victoria statelor balcanice, pe înfrângerea cărora au scontat Berlinul și Viena, a bulversat planurile pangermanismului și a ridicat în fața lui, spre Orient, un obstacol insurmontabil pe alte căi în afara violenței. Pe de altă parte, la Conferința de la Algesiras (reunită în scopul arbitrării conflictului franco-german din
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
el și pe care el nu o putea exprima, fiindcă se simțea străin de cuvânt, abia ieșit din pubertate, , cum ar fi zis Léon Bloy. Nimic nu justifică eșecul primei iubiri, și nici con secințele pe care le trezește această Înfrângere. În fond, Îmi zic adesea, toți Își primesc În adolescență mica „revelație“, dacă nu vocația, cei mai mulți Însă o refuză - iar Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată, În care să exiști presupunea exact disprețul acestui refuz, nu Își chema la sân decât troglodiții
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din cadrul ușii cu reproș, Încruntat, de parcă nu ar fi știut ce e adolescența și cât de ingrată Își strecoară otrava În trupul care nu știe ce i se Întâmplă, de ce Își pierde seninătatea, În mintea fragedă care Începe să cunoască Înfrângerea, adversitatea, neputința. Și din ușa dormitorului Îi azvârli În piept un ziar, Viața Buzăului, unicul pe care din când În când Îl citea, cu scârbă. — Uite, el a reușit. Tu?... Cine a reușit? l-a Întrebat Vasile, dar taică-său
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la mine un neajuns, caut să-l acopăr cu aparențe, necesitate sau nevinovăție, mă supăr pe cei care nu mă respectă, pe care-i consider drept niște nepricepuți care nu știu să prețuiască oamenii; mă laud cu binefacerile mele, iar înfrângerile în întreprinderile mele le socot jignitoare pentru mine; cârtesc și mă bucur de nenorocirile vrăjmașilor mei. Chiar dacă îmi dau silința spre ceva bun, am drept scop lauda, sau folosul meu duhovnicesc, sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
dar n-am cunoscut nici dragostea. Capetele mai bătrâne și mai înțelepte ale lumii ne-au descris întotdeauna revoluția și dragostea ca două dintre cele mai nerentabile activități omenești. Înainte de război, chiar și în timpul războiului, eram convinși de asta. De la înfrângere însă, nu prea mai avem încredere în ce-au spus bătrânii și înțelepții. Am ajuns să credem că exact opusul a ceea ce spun ei este adevărul absolut în viață. Revoluția și dragostea sunt cele mai grozave și mai plăcute lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
etc. între anii 1831-1837 Brăila a fost ocârmuită de Ion Slătineanu pe care Nicolae Iorga îl numește "ctitorul" orașului Brăila, iar numeroși contemporani îl apreciau pentru spiritul său gospodăresc și acțiunile sale menite a determina dezvoltarea modernă a orașului. După înfrîngerea revoluției de la 1848 în Moldova, șase dintre revoluționarii moldoveni au evadat și au găsit în orașul Brăila adăpost. Printre evadați s-a aflat și Alexandru Ioan Cuza. În Brăila există o stradă frumoasă numită Golești. Nu știam ce legătură există
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
crește și acapara, de a se reproduce și stăpâni, de a-și satisface dorințele. Dorința, cu speranțele și fricile ei. Frica e a trupului, se naște din mărturia suferințelor corporale. Din încleștare și voința de mărire. Luptă, competiție, conflict, victorie, înfrângere. Destinul de care omul e prins și de care poate e copleșit, care îl poate paraliza, dar uneori se revoltă și vrea să își iasă din limite, să se ia în posesie. Egoul e dorință și în același timp voința
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
bună - erau enervant de dezordonați și leneși și nu știau ce e aceea cuvînt de onoare - îi luaseră comada fuhrerului lor. Defectele lor îi ajutaseră, în timp ce calitățile alor săi îi împiedicau să-i ia puterea omului care îi împingea spre înfrîngere. În timp ce Hermann, neamțul orașului, după care oftau cuviincios cîteva văduve, ca după un înger, se apropia cu motocicleta de începutul unui prizonierat care avea să-l ducă în Siberia, comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la cîrciuma din
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
și al plimbărilor comune, Goethe și soții Reinhard au mai revenit asupra subiectului. Un alt informator al lui Goethe - făcut cunoscut de Eugen I. Păunel în revista suceveană Junimea literară - a fost postelnicul Iacovachi Rizu-Nerulos, un cărturar grec care, după înfrângerea Eteriei și de teama represaliilor, a fugit din Iași și a ajuns tocmai în Elveția, unde a și publicat trei cărți în limba franceză. Cel puțin una dintre ele: Cours de littérature greque - Geneve, 1827, în care Rizu-Nerulos a evocat
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decît această apatie de termită" (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea sînt chiar ceea ce sînt: o înfrîngere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în care își angajează ființa, sensul neîmplinirii se schimbă: totul devine opusul său. Este motivul pentru care
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
toate nuanțele eșecului" (II, 48). Succesul îi este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: "Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe cînd eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrîngere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală - izvor de energie" (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adîncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
foștii prieteni rămași, asemenea ciobanilor din țara sa, niște anonimi?! Doar că Cioran are orgoliul eșecului. Iată ce spune: "I-am scris lui Arșavir că fără orgoliul eșecului viața ar fi aproape insuportabilă. [...] Cu toată sinceritatea, cred că nu există înfrîngere mai gravă decît succesul, acceptarea, consimțămîntul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decît aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
e acoperit de incertitudine: demografic, Occidentul a pierdut cursa, și cu toate acestea nimeni nu poate ști care va fi deznodămîntul ei. În concluzie, o carte despre radiografia unui triumf pe care Occidentul îl poate preschimba lesne într-o mare înfrîngere.
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
acea dată, consemnată în jurnal de Drieu, prietenul nu mai crede în nimic, s-a lepădat de comunism, neagă forța rusă, s-a retras la țară, face nevestei sale copii. Era faza de tăcere, când tolănit la soare își rumegă înfrângerea. În realitate, Malraux nu socotea că are rost să intervină. Înainte de sfârșitul războiului, el a înviat parcă din morți, s-a prezentat plin de forță la armată rezistență și datorită prestigiului care nu s-a știrbit a preluat comanda unei
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
mai atentă nu credeau în victoria ei. Se aruncau în luptă, acceptau moartea, purtați însă de un presentiment: inevitabilitatea eșuării. E interesant că o serie de opere inspirate de revoluție dezvăluie acest impas. Citez și alte exemple alături de Condiția umană: Înfrângere de Fadeev, povestirile lui Isaac Babel, romanele lui Ignatio Silone, Orwell, unde e înfățișată căderea în ratare cu un patetism al tragediei. Astfel e intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
romanul ce va apărea în curînd la Editura Polirom. După câteva săptămâni, pe nepusă masă, bătură la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Constantinopolei se soldase cu o înfrângere și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor învinși. Pentru a-și redobâdi renumele, regele lor, kagan-ul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să treacă prin foc
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Cristian Teodorescu Ultimele zvonuri, că s-ar pregăti un guvern condus de un tehnocrat sau un guvern minoritar Tăriceanu, sprijinit de PNL, PSD și PC, mi se par revoltătoare. Dacă așa se va întîmpla, vom asista la cea mai usturătoare înfrîngere a alegătorilor care au votat Alianța DA. O înfrîngere care s-ar putea să-l coste și pe Traian Băsescu. Președintele, care a împins prea departe adversitatea sa personală față de premier, a făcut cîteva socoteli politice greșite în încercarea de
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
guvern condus de un tehnocrat sau un guvern minoritar Tăriceanu, sprijinit de PNL, PSD și PC, mi se par revoltătoare. Dacă așa se va întîmpla, vom asista la cea mai usturătoare înfrîngere a alegătorilor care au votat Alianța DA. O înfrîngere care s-ar putea să-l coste și pe Traian Băsescu. Președintele, care a împins prea departe adversitatea sa personală față de premier, a făcut cîteva socoteli politice greșite în încercarea de a forța anticipatele. N-a reușit să-l izoleze
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
celor apropiați, a morții iluziilor și speranțelor, în fond, a inutilității oricărei tentative de a pune o ordine rațională în existență, poetul nu se revoltă. El își asumă cu tristețe și resemnare acest destin. Totul seamănă cu una dintre multele înfrângeri punctuale din viața cotidiană. Întrebarea care se pune este dacă, în aceste condiții, viața mai merită trăită sau este doar o pauză plicticoasă în nesfârșita eternitate a morții? Un posibil răspuns îl oferă poemul ratându-mi sinuciderea la 13 ani
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]