1,065 matches
-
aleagă momentul. Cum să dea greș? Lily așteaptă și ea să aleagă între cele cinci perechi de binocluri care i-au fost oferite ca să vadă cursa. Alege una, al cărui proprietar se pierde cu firea de emoție, iar rivalii săi înfrânți încearcă să-și mascheze dezamăgirea, aruncându-i priviri pline de invidie învingătorului și echipamentului său performant. Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și putere. Pariorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
saxofonist și un trompetist. Este o zi de naștere cu semnificație anume. Împlinește douăzeci și unu de ani, devine major. Domnul Spavin face o ultimă încercare de a-l convinge să aleagă cariera juridică, dar în final este forțat să se recunoască înfrânt. În timpul unei întâlniri pline de sobrietate la sediul său, îi ține o predică moralizatoare despre prudență, precauție și ceea ce i-ar putea aduce niște acțiuni într-o oarecare companie forestieră canadiană. Apoi îi eliberează moștenirea, in valoare de câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de a executa dansul evantaiului. Dacă împăratul Hsien Feng m-ar fi dorit, simt că l-aș fi putut face fericit. Întinsă lângă, el privesc cum lumânările din lampioanele roșii se sting una după alta. Încerc să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar folosi dacă mi-aș da voie să cedez? Împăratul nu ar fi decât mâniat. Mâhnirea mă scufundă în tăcere. Inima îmi plutește pe un ocean strangulat de alge. Lumânarea din ultimul lampion pâlpâie și se stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să vă rog să participați la următoarea ședință, dacă s-ar putea. Vreau să se știe la Curte că am sprijinul împăratului. Hsien Feng nu dă nici un răspuns. A adormit. Cu un oftat, prințul Kung se lasă pe spate. Pare înfrânt. Soarele bate deasupra acoperișului și aerul din cameră s-a încălzit. Parfumul dulce de iasomie de la plantele așezate în colțuri se răspândește în încăpere. Treptat, lumina soarelui modifică forma umbrelor aruncate de plante pe podea. Împăratul Hsien Feng începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aflat într-un sicriu gigantic. În jurul patului împăratului Hsien Feng, care fusese ridicat pe o platformă temporară, s-a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să obțină audiențe de urgență. Toți arătau ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu sunt cea condusă. Lui Nuharoo, Tung Chih și restului Paradei Fericirii le-au luat încă cinci zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație. Mi l-am închipuit pe Su Shun și a sa Paradă a Mâhnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui pot fi smulse, că fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și că, o dată înfrînt, el cedează mereu netezindu-ți drumul nu fără a-ți lăsa în conștiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum tatăl meu, înaintea mea. El se apropie la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Saito era surprinzătoare. Tocmai când păreau să se prăbușească, iarăși se ridicau. Ținându-se pe poziție într-o mlaștină, respingeau atac după atac. Și nu erau singurii - aproape toate forțele clanului Akechi luptau cu o resemnare ireală, iar vocile armatei înfrânte răsunau cu înverșunare, în pieptul lui Mitsuhide, pe care oricine și-o putea imagina. — Retrageți-vă înainte de a fi înconjurați! Înapoi! Înapoi! Acel cor jalnic răsuna din rândurile trupelor în succesiune rapidă, iar vestea tristă zbura ca vântul spre celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie tranșată de vasalii superiori, își exprimă modesta opinie Hideyoshi, care obținuse prima victorie, ușurând, astfel, mult evoluția conferinței. — Ei, ce părere are cel mai vârstnic vasal al nostru? Niwa, Takigawa și ceilalți îl salvară acum de dizgrație pe înfrântul Katsuie, oferindu-i poziția centrală în cadrul consfătuirii. Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată, în cele din urmă, și lui. Nu putea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surprinzător de bine dispus. S-ar fi putut să se prefacă numai, dar părea mult mai relaxat decât își imaginase Inuchiyo că avea să fie. Inuchiyo fu mai binevoitor decât de obicei în primirea pe care i-o făcu generalului înfrânt. Toshinaga era la fel de îngrijorat ca și tatăl său și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fată mare! I-a crescut tot cu demnitate și nimeni nu râdea de dânsa pentru că nici ea nu râdea în fața nimănui. Cred că asta a fost o strategie de a ei de când a rămas văduvă,de a nu se lăsa înfrântă de vorbe sau de oameni. Când încă mai vedea, ne strângea cât eram de mici, la ea în ogradă și ne vorbea despre apocalipsă și despre domnii cu mașini care vor veni peste timp și vor fi mai răi decât
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a devenit un împărat modern. Nici urmă a faptului că eu și Mao fuseserăm cândva îndrăgostiți până la moarte. Mama îi spune fiicei că atât tatăl ei, cât și ea însăși urăsc lașii. Vorbele nu au nici un efect. Nah e prea înfrântă. Mama o privește ca pe o bucată de lemn putred, care nu va putea fi transformată nicicând într-o mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adânc. Observă și mâna când își aprinse ciubucul. Îi tremura ușor. Pictorul se lăsă pe pernele trăsurii. Aducându-l aici, nu dorise nimic altceva decât să-i ofere prințului ocazia de a-și vedea dușmanul de aproape și cu totul înfrânt. ținuse mult să-i dea această satisfacție. Ca o încununare a tuturor strădaniilor lui de a ține piept împăratului. Un fel de compensație pentru rolul acceptat cu atâta luciditate și altruism. Dante Negro îl cunoștea pe Manuc Bei. Se convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era același: trebuie distrus Tabrizul, acesta merită cea mai exemplară dintre pedepse. Odată Înfrânt, nimeni nu va mai cuteza să vorbească de Constituție, de Parlament sau de democrație; Orientul va putea să recadă iarăși În minunatul său somn de veci. Așa se face că lumea Întreagă, În lunile care urmară, avea să asiste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atemporală, Încât uitam că fuseseră rostite, pentru prima oară, cu opt veacuri mai Înainte, În cine știe ce grădină din Nishapur, din Isfahan sau din Samarkand. Păsările rănite se-ascund ca să moară. Cuvinte de ciudă, de consolare, monolog sfâșietor al unui poet Înfrânt și grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
însănătoși, iar el încuviințează printr-un gest al capului, pierzându-și răbdarea, părul lui uscat îmi umple palmele de electricitate. În cadrul ușii îmi pun o mână pe umărul ei și îl privim amândouă cu durere, părea că adormise deja, pășim înfrânte împreună de-a lungul coridorului, iar lângă camera asistentelor, ne face cu mâna, plin de entuziasm, Ieremia. Ai o țigară, urlă el, iar eu spun, nu, nu am, apoi se apropie de noi, încă este aproape gol, sunt liber, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o aud vine oare din interior sau din exterior, cum se face că nici o mașină nu trece pe stradă, mă gândesc la liniștea aceea îngrozitoare din peșteră, numai zumzetul aburilor, la fel ca fumul unui furnal ridicându-se din pământul înfrânt, văd cadavrele ruinelor, orașele fumegând, grădina lui Dumnezeu distrusă, iar atunci el spune, știi, când m-am întors din expediție, în drum spre casă, am urcat muntele Sodoma, știai că este gol pe dinăuntru, că este în același timp munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am săturat să văd speranța din ochii ei când se întoarce de la școală, o speranță câinească, parcă aș fi eu însămi, parcă mi-aș vedea în ea toate frustrările adunate, aleargă în camera lui și apoi iese imediat de acolo, înfrântă, ce avem de mâncare, întrebă ea cu voce scăzută, nici nu mai întreabă când se va însănătoși tata, când mă va lua tata în excursie, iar după masă se baricadează în camera ei, se uită la televizorul acela vechi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zile, am reușit să îl conving că nu sunt așa, că sunt demnă de încredere, iar acum adevărul iese la lumină, el, care se impacienta la cea mai mică bănuială, el se dovedise a fi trădătorul, iar eu eram cea înfrântă, am pierdut totul, îmi este rușine, pentru că așa fusesem învinsă, inferioritatea mea stă dinaintea ei, ea, femeia cea frumoasă care frângea inimile, eu, fiica ei cu inima frântă, nu îmi mai pot ascunde greața, îmi așez capul pe masa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el printre dinți, m-am gândit la cum te voi aduce aici și îmi vei face un cadou, știi că am fost acolo numai pentru tine, iar eu oftez, avea dreptate, avea dreptate, doar eu greșesc tot timpul, mă așez înfrântă pe marginea patului, îi văd umerii lărgindu-se, privirile lui sunt din ce în ce mai impunătoare pe măsură ce se apropie de mine, zâmbetul său e uriaș, am impresia că imediat dinăuntrul gâtlejului său va izbucni un lătrat, asemenea lătratului lui Eliahu. Lasă-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albastru își desface valurile îndrăznețe înaintea noastră, din când în când câte un copil flutură leneș mâna către Noga, o văd apropiindu-se de ei cu timiditate, încercând să intre în jocurile lor, dar de multe ori tălpile ei goale, înfrânte se întorc la mine, eu strâmb din gura care nu vrea să îmi tulbure liniștea, pare că porțile s-au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai multe ori! protestez eu. - Dă-mi rujul! I-l dau. - Și nici pentru ăsta nu ai făcut efort; l-ai plimit glaaatis. E adevărat, l-am primit de la Cristina, sora mea mai mare, dar nu pot să mă las înfrânt așa ușor. - Ba am făcut efort - oratoric! - Și de la început am observat eu că are ceva...nu-i corect! - Ba e un ruj foarte corect. - Leo taci că-ți mănânc puța! - Ei și? Nu mai pot eu de asta! - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deschis volumul chiar la sfârșit, s-a încruntat la el. Din când în când mai făceam o glumă, s-o deconectez. Ea însă însemna de zor. După o jumătate de oră de încordare, a lăsat Castelul să cadă pe pat, înfrântă: degeaba, obosesc, nu mă pot concentra. S-a întors cu spatele la mine, și-a tras pătura peste cap. Simțeam că în interiorul ei plânge. A doua zi au venit s-o ia. Le-a spus că a făcut sex până n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și mirositoare sălbatic a stârv, a Barosanului. Femeie anapoda și de rahat, mă faci într-una de fecale, în fața amicilor! geme Boss crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui eu șaua pe tine, țevisto! Te cotonogesc! Nu, zău? Pune-i cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]