761 matches
-
datoriei lor, aceea de a le Înălța sufletul În iubirea țării, a neamului și a Regelui. Pentru părinți, ea a fost o zi de bucurie, pentru că aproprie pe toți cetățenii, copiii și profesorii, Într-o idee care trebuie să ne Înfrățească totdeauna, ideea de patrie... Anul acesta, ca și În toți anii viitori - se accentua În circulară -, vom continua a serba ziua de 10 Mai În acest spirit și cu toată tragerea de inimă” . În strânsă legătură cu această serbare patriotică
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
acum am recucerit Ardealul. Gândește-te numai ceea ce am fi făcut noi, ce ar fi România noastră dacă am face o prietenie indestructibilă cu U.R.S.S. Dar, sst...să nu ne audă d. Churchill. Da, prin intermediul artei ne-am putea înfrăți cu marii noștri vecini de la Răsărit”. Acum, știind cauza morții lui Theodor Râșcanu, greu ne vine să credem că aceste cuvinte i-au aparținut dar, este foarte posibil, după cum opinam, ca acest interviu să fi fost răstălmăcit de către autorul său
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru a da curs unei răzvrătiri sau unui impuls vindicativ și pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiți. Ecouri ale răscoalei țărănești din 1907 sunt sesizabile în Ciulinii Bărăganului, iar muncitorii greviști din portul Brăila sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Ioniță a fost învățat în acest vis și cum să recruteze prozeliți: „privește pre oamenii cei săraci și voinici și le spune visul tău și eu le voi da gândul și inimă curată și putere în treabă și se vor înfrăți cu tine; și vei pleca cu puțini frați și după pornirea ta îți va curge din toate părțile noroade și agiutori cum curge ploaia din nori” . Ioniță Popovici avea acest vis scris pe hârtie și-l citea celor care apoi
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
puțini tineri.” Tace din nou, iar trage din țigară. Nu prea știu ce să-l întreb. „Cântă în timpul mersului ?”, întreb, mai mult la nimereală, îmi aduc aminte de excursiile noastre pionierești din anii 1980. „Da, mai cântă uneori câte ceva. Se înfrățesc.” Nu-și mai amintește când a avut prima cursă cu pelerini, să fi fost prin 2000 sau 2001... Apoi se grăbește să pună capăt discuției, „domnule, nu știu ce să-ți spun, eu am treabă cu condusul și atât, nu știu ce se întâmplă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
observ că apa golfulețului este din nou albastră, semn că timpul purifică pămîntul și sufletul. Autorul Capitolul I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jur împrejur se cheamă Stîna lui Ciuraru. Dumitru și-a încrustat viața în acest pămînt, s-a amestecat cu el și nu-i mai poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sicriu. Mă scutur ca să mă trezesc și ochii se lipesc pe un zid pe care s-a scris mare: Bombe inteligente, ucid inocenți. Asta în traducere, pentru că în limba lor rimează. Sinistru adevăr. Dezvelim placa de la intrarea comunei. Steagul României înfrățit cu steagul Italiei și anunțul "Nazzano, gemellati con la cita de Iași". La fel sînt și plăcuțele de la intrarea în comunele Forano, S. Oreste, Filacciano și Morlupo. Tibrul este înconjurat de coline cu această inscripție la intrările în cinci comune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zece ani. Pe la noi se moare mai mult... În Iugoslavia, cu războiul, nici nu mai spun. ...a fost construit în anul 1200... îmi sună în ureche vocea primarului. Privesc interesat și văd că scrisul este încastrat în piatră. Stînca se înfrățește cu zidirea omului și capătă nimbul nemuririi. Sutele de ani nu impresionează lumea de aici. Nici chiar mileniile. Arheologii sînt obosiți de ceea ce descoperă și nu-i impresionează nimic. Dar ăsta ce-i? întreb eu privind ceva acoperit de buruieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții, acești seniori semeți, se înfrățesc doar cu cei care sînt pe măsura lor, cu cei care îi cunosc, îi respectă și le acceptă mofturile. Cei care vin de-aiurea și cred că pot domina ceea ce nu se domină, plătesc pentru toată lumea. Ei n-au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
regretele ei cu tot. De pe culmea anilor gândurile se întorc la clasa unde existam și eu la liceul din Rădăuți. O văd și acum așa cum o vedeam și atunci, clasă disciplinată, formată din diferiți copii - de la țară și din oraș, înfrățiți în muncă, cinste și dor de învățătură. Eram de naționalități diferite și cu stare materială diferită, dar între noi nu erau cunoscute diferențe. Prietenia înfiripată în primii ani, a durat nu numai până la terminarea liceului, ci a continuat de-a
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria cu oțelul, își spală palmele în cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile-n cerul de năvală”, simțindu-se împăratul lui. Poezia lui capătă o adâncime atunci când poetul „proiectează
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și această naționalitate a Bisericii, care există în fapt mai înainte decît să existe ca formă, se opune direct și este distrugerea integrală a oricărei universalități. În ce mod Capul Bisericii catolice, invidios pe ea, mireasa lui Cristos însuși, se înfrățește de bunăvoie cu Episcopi naționali sau cu regi asemenea lui? Nu se găsesc în această întrebare suficiente motive pentru explicarea limitelor impuse asupra puterii episcopale de către Papă și rezervele papale care au trezit nesfîrșite plîngeri și calomnii?127 Mai exista
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Vladimir Streinu. Tot atâția se vor împlini, în septembrie, de la nașterea lui Șerban Cioculescu. S-a întâmplat ca și sub semnul acesta, al centenarului, cei doi mari critici să-și înfrățească destinele. Cât au trăit, ei au fost, cum se știe, și cei mai buni prieteni. Faptul că Streinu și Cioculescu ar fi împlinit o sută de ani îl înregistrez cu un sentiment ciudat, de mare contrariere. Nu l-am încercat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dumnezeu și Tată al tuturor, Care este peste toate, prin toți și în toți» (Ef 4,5; 6). Iar Biserica, săvârșind o adevărată minune, a reușit după prăbușirea Imperiului Roman (476 p.Chr.) să îmblânzească popoarele barbare și să-i înfrățească pe cei învinși cu învingătorii, să unifice Europa în spiritul creștin devenit dominant, să pună în mișcare, în ciuda obstacolelor enorme, drumul civilizației și al progresului în toate ramurile activității umane și sociale. Din păcate, împotriva acestui plan minunat de unitate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un lup dușman, smerit s-aude Și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de ajutor la urcarea în mașină. Între timp sosește la fața locului și o echipă de reporteri și operatori de la Televiziunea Română, cu intenția de a imortaliza acest rar eveniment, când un grup de credincioși români: ortodocși, romano - și greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează între ei pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt invitați să urce în mașină. Totul se excută într-o ordine și liniște exemplară, ocupându
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zile rele. Mâini de hoți au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a conștiinței neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge... Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" (Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare) Acum o sută de ani, când s-a ridicat lespedea de pe gropnița de la Putna, s-a găsit o mână de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iubirii nemărginite cu care, de patru veacuri, miile de mii ale poporului au înconjurat și mai departe decât hotarele Moldovei, chipul de viteaz bun, cuminte și sfânt al celui mai mare om ce s-a ridicat dintre români? Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "Toată floarea nobilimii polone a venit la Colomeea să-l vadă pe Ștefan, principele și războinicul cel mai vestit de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajutor. Acum, acalmie. Draga mea, iubită mică și dulce, mă gândesc mereu la tine, obsedant, cum sorb aerul. Mereu alături de tine, cu încredere, cu nădejde că tot ce vei face, vei face mândru, loyal (sic) și vrednic pentru noi doi, înfrățiți dincolo de tot, tata și cu mine. Tot ce-ți scriu e curat, drept, ca o flacără pură, pentru că trece prin retorta sufletului meu plin de tine. Te-aș vrea atât de mult acum, la telefon, în fotoliu, și eu să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ani; nimeni nu i-ar bănui originea umilă, când îi vede înfățișarea distinsă. Într-o sară, chiar în ziua sosirii noastre, am petrecut până într-un târziu, aici, la casa partidului, unde ne aflăm, cu conducătorii locali, abhazieni și gruzini, înfrățindu-ne și mai ales consumând o cantitate respectabilă de vin n-o 3 de Gruzia. Slove gruzine. Inscripția de pe sticla de apă minerală B O R J O M I. Rusește .............. În gruzină ......................... Din locul unde stăm văd calea ferată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consemnat "fișa" Convenției de colaborare dintre primării amnezie, paralizie, insuficiență respiratorie și în final congestie cerebrală și infarct! Când am demarat documentul, eram animat de cele mai bune intenții. Trăisem după decembrie '89 momentele emoționante ale "orașelor" și "satelor" românești înfrățite cu suratele lor din alte țări, cu ajutoare, delegații, burse, îmbrățișări peste frontiere. Există și o instituție internațională a "Orașelor înfrățite" și e o chestie de onoare, dar și de suflet, să știi că nu ești singur în lume, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să insistăm asupra importanței pe care aceste alegeri le au pentru Întărirea lagărului democratic În lupta Împotriva ațâțătorilor la război, pentru desăvârșirea operei de reconstrucție a țării și de Întărire a Republicii Populare Române, pentru dezvoltarea liberă a populației evreești Înfrățită cu celelalte populații conlocuitoare”. Prin citirea acestui pasaj se poate remarca stilul lozincard care, vreme de câteva decenii va otrăvi sufletele românilor. În document se mai cerea ca „De Îndată (subl. În orig.)” să fie contactat „...Consiliul Județean sau comunal
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să constatăm că mișcarea are o logică a ei. Logică pe care însă ne e greu so detectăm atunci când vine vorba de cel deal treilea partener al acestui mariaj, Partidul Conservator. În momentul în care liberalii, acum o lună, se înfrățeau cu partidul lui Voiculescu, toată lumea sa întrebat ce rost are o alianță cu o formațiune politică practic inexistentă ca scor electoral și, în plus, care are o imagine destul de șifonată. Răspun su rile au invocat toate veșnicul as din mâneca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
platan uriaș, ale cărui ramuri se întindeau departe, peste râu. Priveam de fiecare dată, ca pe o enigmă, acest arbore cu viață puternică, fantastică, la răsăritul soarelui, în timp ce, la picioarele lui, curgeau apele întunecate care aveau să dispară sub pământ, înfrățindu-se cu canalele de scurgere ale Bucureștiului. Distanțele pe care le parcurgeam traversând orașul și deplasările mele prin Cartierul Grivița Roșie îmi dădeau, pe vremea aceea, o senzație de libertate comparabilă, bănuiesc, cu umila libertate a vagabonzilor. Căci era o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]