967 matches
-
principalii șefi de echipă, se consultă cu ei apoi Împreună refăcură facturile la valoarea anterioară, pornind asaltul asupra beneficiarilor cârcotași! Uneori, nu mică Îi fu mirarea având să costate incredibilul: numai la auzul numelui de Colonel Tudose, unii beneficiari se Înfricoșau refuzând la plată lucrarea terminată, motivând, te miri ce...!! Muncind fără odihnă, fiind sprijinită efectiv de toți șefii de echipă din formația de lucru a lui Tony Pavone, reuși ca după câteva luni de zile să facă lumină În gestiunea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tehnologic de repartizare a arestaților către secția specială unde urmau să fie ținuți mai mult de trei săptămâni În carantină. Imediat pușcăriașii ce lucrau liber În interiorul Închisorii Îi luă În primire. Dela bun Început cu scopul de a Încinge atmosfera Înfricoșându-i pentru a manipula triajul după bunul lor plac acești gardieni, luară cu asalt deținuții Încăperii Înjurând, mai mult lovind cu bastoanele de cauciuc urlând cât Îi țineu bojocii. „Se aude bă, nefericiților...? Traistele la verificare...!” Fură mânați dela spate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu mai mișcă....! Încă nu sunteți gata...? Zbieră. Mă nenorociților, asta-i Pușcărie, nu sală de antrenament: vreți să pun bătaia pe voi...!!” Mai trânti câțiva pumni pe unde nimeri, răgnind. „Ordon, desechipareaaa...!” Într-o degringoladă totală arestații speriați, timorați, Înfricoșați dincolo de orice limită de-a rezista supliciului Încercau să se desbrace de așa zisul echipament al Închisorii - ce de fapt nu erau decât niște zdrențe refuzate la gunoi În timp ce Liberul Înfierbânta atmosfera. „Mai repede, bă, nefericiților... Dacă nu vă Încadrați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pază apostrofându-l. „Nu putea-i să taci din gură mă dobitocule...? Ce mai conta dacă mai primeai Încă cinci ani...! Vedem noi...! Eu În locul judecătoarei, a-și mai pune Încă cinci ani la număr pe lângă propunerea procurorului. Numai Înfricoșând mulțimea, oamenii vor Înțelege să respecte justiția celui puternic...! În caz contrar, vom fi nevoiți să folosim mijloacele noastre specifice de educare.Da, da, să vă intre bine În capul vostru de prostănaci...!” De fapt, persoanele ce comentau făcând agitație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor visteria țării românești, au refuzat din rea voință să ofere o mână prietenească omului Îngenunchiat și În pericol de moarte...! Intimidat, descumpănit, cu nervii suficient zdruncinați, nu reușea să găsească drumul necesar cosolidării poziției sale În această societate dominată, Înfricoșată de un grup de acaparatori, străini de năzuințele poporului român. Dacă dorea să nu ajungă din nou la Închisoare,urma urgent să găsească, o soluție puternică de apărare. Ce fel...? Nu avea nici cea mai mică idee. Capacitatea lui de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
penale...! Tony Pavone avea insomnii. Ființa lui era convulsionată de incertitudini, de groaza Închisorii care-și arăta colții gata să-l sfâșie, de sărmana Atena care putea râmîne lipsită de apărare datorită lui care o târâse În mocirla acestei societăți Înfricoșată de un tiran ce se crede stăpânul a tot ce mișcă pe acest teritoriu strămoșesc...!! În momentul când, sistemul imunitar al organismului pendula Între realitate și nebunie, Tony Pavone crezându-se pierdut, se lăsase deja În voia soartei, Însă, norocul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Reveni cu picioarele pe pământ abea În momentul când Încercând să deschidă unele uși În vederea contractării de noi lucrări de reparații, era refuzat cu brutalitate și fără alte comentarii, o dovadă În plus: Lct.Col.Tudose Ion trecuse pe acolo Înfricoșând pe toată lumea...! Acțiunea de intimidare continuă În forță În momentul când Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
planetă, exceptând țările cu regim de teroare comunist...!! Precipitat, Tony Pavone cumpără biletul de avion cu ținta călătoriei direct În capitala Statului Israel Tel Aviv, cu decolarea de pe aeroportul Otopeni În ziua de 15 iunie 1983. Era grăbit, suficient de Înfricoșat fiind supus permanent unei puternice presiuni: investigațiile Lct.Col. Tudose Ion se amplificase. Orice invitație la poliție, trebuia să prezinte buletinul de indentitate, act normativ ce nu-l mai avea, fiind predat În schimbul pașaportului...! Deci, trebuia să dispară cât mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viză desigur e nevoie...! Mai Întâi, urmează să fie de acord ce-i dela Ambasada Română din Tel-Aviv iar după aceia funcționarul dela Ambasada Germană. Nu te Înțeleg, dece ai solicitat plecarea În direcții diferite...?” „Sincer să fiu, am fost Înfricoșat să cer viză turistică În Gemania Federală...! Puteam eu oare să cer acest favor comitetului oamenilor muncii dela instituția mea...? Nimeni nu avea curajul să zică da, ar fi trezit bănueli...! Nu mai vorbim de repercursiuni...!!” „Ai de gând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am vrut să le fac nici un rău. Spune-le că nu m-am așteptat la asta. Dar Mary se uita la Drew, care mergea țopăind și, din cauza asta, semăna destul de bine cu terrierul lui cel fericit. Pe Irene, bărbatul o înfricoșa puțin: era ca o pată de culoare care-i dansa în colțul ochiului. Ce fel de bărbat era ăla care avea o muncă de băiat ? Care încă-și mai petrecea tot timpul în natură ? Poți să-i duci bagajele înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așa cum ne simțim noi dacă ne-ar surprinde cineva goale pe stradă. Mi-au povestit de rețelele lor clandestine din hrubele Kabulului unde ajungeau cu parolă, se machiau ca să se privească în oglindă și, una pe alta, apoi se ștergeau înfricoșate de îndrăzneala lor, tremurând că vor fi împușcate în stadioane, la fel cum tremurau când alfabetizau în secret copilele orașului lor despre care talibanii decretaseră că nu au nevoie de nici o știință de carte ca să nască și să îngrijească bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se mai sfii și mă sărută, apoi își puse șorțul pentru bucătărie. - Mă bucur pentru dumneavoastră, nici nu vă închipuiți ce mult! - Mie îmi pare rău de cei înlăturați, fără nici un motiv, spusei. Nu e bine... - Își curăță terenul ca să înfricoșeze pe toți și să-și facă loc. Asta e. Sigur că nu e nici unul din dânșii vinovat. Ce vinovăție să aibă? I-ar fi înlăturat pe toți dacă ar fi putut, v-am spus eu, domnule judecător și ziceați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
degetele noduroase. Încet-încet trecură însă acestea. Și el încet-încet uita pe boier. Începeam să-i fiu un tovarăș, după ce-i fusesem un învățăcel, și parcă se mai domoli față de mine, când, la sfârșitul săptămânii, îi strecurai în palmele care mă înfricoșaseră două piese de câte cinci lei. Îi scăpărară ochii, într-un fulger verzui. Apoi mă privi mulțămit, cu un zâmbet: —Să trăiești, boierule, să-ți dea Dumnezeu sănătate... Asta nu-i pentru mine... —Dar pentru cine?... Deodată ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să tot fi avut douăzeci de ani. Ridicase lumina deasupra capului și cerca prin întuneric să deslușească pe cel ce strigase. —Cine-i acolo? Taica nu-i acasă... Apoi se opri. Mă văzuse bine. Voi să se tragă înapoi, ca înfricoșată de ceva. Eu făcui repede un pas înainte. Neica Marin nu-i acasă? Nu. Dumneata ești boierul de la Sărățeni?... Eu făcui un semn cu capul. Mă gândeam ce-i pot spune. Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bun, zice un moșneag de la foc, nu știu dacă-ți scoate-o în capete cu Mogoș. Petrișor se îndreptă cu fudulie din șale: Cine-a spus vorba asta? Apoi află, moșule, că eu am umblat multă țară și nu mă înfricoșez cu una, cu două... A spus boieru să-i fac o slujbă, eu trebuie s-o fac... Boieru-i om vechi, care cunoaște la muieri, și dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sâmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevoie ai?... O fulgera cu privirile, și i se adâncea dunga de umbră de deasupra nasului. Tudorița simți în toate mădularele o putere cumplită; se repezi; apoi căzu sfârșită la marginea patului. Haia se strecurase sprintenă pe ușă și fugea înfricoșată spre casă. Dintrodată, într-o izbucnire de câteva clipe, se sfârșise prietinia; ș-acuma nu-i mai părea rău nici de vorbele purtate la Reiza și la salcâmii din fundul uliții; nici de pândele ei din fiecare sară. Acu dintrodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a îngrozit vifornița... Așa mă înfricoșam și eu, când eram ca voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse după aceea la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Calea îi era cunoscută acum, nu mai rămânea nici cea mai mică îndoială; dar se găsea foarte departe de Prelunci. Prin ce locuri a trecut? când oare s-a răslețit în așa măsură? A umblat de-a dreptul prin locuri înfricoșate; parcă ar fi ieșit la ele pe o poartă neștiută; dintrodată, după ce a ieșit pe acea poartă, a călcat în necunoscut și a apărut la un orizont străin. Va fi fiind la mijloc ceva. A fost un urs, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
le mai așteptă. —Ei, v-ați așezat? ori mai aveți mult? —Vai, băiete, cum grăiești tu așa de răstit! — Grăiesc cum trebuie; nu mai avem de ce aștepta. S-a stârnit împotriva mea o vrăjmășie. Nana Floarea stătu, prea uimită și înfricoșată de acest cuvânt. Ușile erau închise și la casa mare, și la bucătărie, și la grajd, însă fără lacată. Aveau ele un meșteșug de zăvoare pe dinlăuntru, pe care le putea purta, c-un cui de lemn, cel ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aduce aici în lanțuri. În pofida asprimii ultimelor cuvinte, a trebui să fac un efort ca să nu las să se vadă ușurarea pe care o simțeam. Scăpasem de temniță și de pieire, iar o lungă călătorie de doi ani nu mă înfricoșa deloc. Pe deasupra, mi se lăsase o lună întreagă pentru a-mi pune ordine în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
K pentru a cumpăra mâncare și alte lucruri de la magazinul domnului Moonshy. Din momentul în care a intrat în oraș, a înțeles că amenințările lui Peckenpaw nu fuseseră vorbe goale. Oamenii se opreau și se uitau lung în urma lui, parcă înfricoșați de cutezanța sa. Senzația din filmele acelea vechi, văzute în cinematograful murdar și sărăcăcios din Phoenix, umplea străzile. K devenise teritoriul lui Peckenpaw, un orășel al bătrânului Vest, iar Vultur-în-Zbor era, la urma urmei, un Indian Roșu. Aproape că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să stau la masa foștilor călăi. Am încercat să cred în dezvinovățirea lor. Am găsit chiar temeiuri de a le înțelege și justifica ticăloșia. Am continuat să cred că dușmanii sunt încă cei morți în temnițe. Amintirea lor încă mă înfricoșa. Nu am înțeles că minciuna încă îmi stăpânea sufletul, gândurile, faptele. Nu am știut niciodată de care parte este adevărul. Și nu am avut curajul să-l caut. Mă îngrozea doar gândul că l-aș putea descoperi într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]