919 matches
-
va fi iubirea, alta va fi tăcerea/ să-mi spui care din ele este lizibilă./ eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria/ aerului, rănindu-l. Această dihotomie spiritual-sufletească, asumată patetic este ruga umanului în fața spiritualului. Cele zece degete înfrigurate sunt răspuns la marile frământări ale ființei, structură duală și reversiblă a eului dominator. ...nu mi-e foame./ vreau liniște și o coajă de pâine uscată./îmi hrănesc păsările fără ochi/ timpul le iubește.( Stare 9) spune poeta dorindu-și
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
vâsc, te îmbrac în pielea cuvintelor mele într-o limbă străină. În aromă de mentă sălbatică se risipesc mirabile sclipiri, dans al cocoșilor pe zăpadă! Îmbătare a viselor, împărțită cu melancolia îngălbenită a pădurilor... Nu scapi voit de singurătate stă înfrigurată-n poemele nopții. Nu-ți voi dezvălui nicio ipostază niciun secret al inimii. Îmi treci prin trup, treci cu teamă prin peștera săpată între plămâni cu adânci respirări; mă întrebi, mă mângâi, cu mușcătura ochilor, cu degetele fosforescente ale minții
ÎMI TRECI PRIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347887_a_349216]
-
după o noapte de iarnă în care trec printr-o adevărată lupta pentru supraviețuire dacă cineva îmi dă câțiva euros eu știu că acea persoană îmi salvează viața în acea zi și nu exagerez când spun această pentru că eu așa înfrigurat și înfometat pot să intru într-o cafeterie și să-mi cumpăr ceva de mâncare pot bea un ceai cald și stau câteva ore acolo. Cine nu a trecut prin așa ceva nu stie ce înseamnă această viață este diferit dacă
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
spiritul proprietății de moșie, la Bacău, când teatrul își are sorgintea în universalitate?! Ce înseamnă aceea conducere locală, „băștinașă”? Oare, o actriță cu rară frumusețe umană, cu truda unor ani de experiențe, grei și ușori, lucitori și umbriți, fierbinți și înfrigurați, cu surâsuri și suspine în văpăile teatrului și cinema-ului românesc, în compania pleiadei de actori români magnifici, sub aura unor colaborări cu celebri regizori, producători, scenografi etc., are cum să fie nebenefică oricărui teatru din țara aceasta în care
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
au inventat fumăritul - impozitul pe fum. plimbare în doi - ghiocelul înghețat în mâna caldă Patricia Lidia Nu știi dacă mîna caldă ocrotește ghiocelul sau în ea s-a revărsat emoția ce răsplătește gestul dăruirii. Poate că și ghiocelul este doar înfrigurat și revarsă peste cuplul plimbăreț o boare primăvăratecă. Sfântul Valentin - cerând înc-o inimă pentru bunica Vasile Coniosi-Mestesanu Un mod discret de a-ți spune durerea cu o ocazie conjuncturală. Nu știm dacă autorul, trecînd pe lîngă tarabele cu daruri pentru
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
și ține cititorul cu sufletul la gură. Critic extrem de lucid al lumii în care trăim, autorul face o radiografie dură a societății actuale. Așa cum și a mărturisit deschis dragostea nețărmurită pentru țara natală, deși murdară, populată de oameni înfometați și înfrigurați, te¬rorizați de teamă, scriitorul, la fel de pătimaș și sarcastic, sur¬prinde realitatea dură din țara occidentală în care a emi¬grat. Astfel, ne este prezentată o țară în care oamenii simpli sunt trași pe sfoară de brokerii de la bursă, de
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
să mângâie minunnea de-alături! -AU! MĂ DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de gingaș al fetei! Se încurcau în rotunjimile de rodie ale sânilor, prin văile umbroase dintre coapse ! Simți părul dulce și aspru al sexului sub degetele înfrigurate și-un miros de iapă în călduri invadă odaia! O lumină puternică, imaterială, îi uni pe cei doi în același tipăt! Continuară să se caute până-n zori.Soarele arunca primele pete de sânge pe geamul zilei. Cei doi tineri, bărbat
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
Era chiar supărată că din prima zi la mare, asista la un asemenea tărăboi, în puterea nopții. Sus pe terasă toți aveau pături peste pijamale și stăteau zgribuliți lângă balustrada terasei. După un timp, întunericul începuse să devină cenușiu. Așteptau înfrigurați și tăcuți, să se întâmple un miracol. Rar se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
brațe cu aripi de cocor, În primăveri albastre o floare se mai vede; Dar astăzi se sfârșește pe galbenul covor ... Lemnul învierii Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau ... Un cântec mai răsună în
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol.../ Dar ca prin strungăreața unui zeu/ Prin Scylla și Caribda am trecut în zbor.” Uneori se lasă pe coarde nostalgice spre toamnele lui unice „ pe sub amplii copaci fără frunze,/ mă lăsam înfrigurat de toamnă/ sau alb pe clișeul negru al lacului/ ziua trecea prin mine mult mai iute.” Are o foame turbată de cuvinte: „Dacă mi-e foame și mănânc tauri/ dacă mi-e foame și mănânc ghindă/dacă mi-e foame
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
din vremurile când visul avea trup; Nostalgia roade în suflet că o dalta săpând în amintire numele meu... Trupul mi-e însemnat cu atingerile tale că o hartă a căutării de sine din vremea când îți căutai jumătatea cu degete înfrigurate în moliciunea caldă a lutului meu... Era o vreme când izvorul cuvântului răcoarea câmpiile iubirii de soarele dogoritor al dorințelor, cănd noaptea lumină căutările dintre noi legând dorurile leagăn de marginile timpului, ca inimile noastre să poată bate la unison
NOSTALGII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377961_a_379290]
-
Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului primăvara asta e ca o poză dintr-un album sub care ai scris într-o zi de martie „primăvară” seamănă cu toate primăverile noastre și nu seamănă ghioceii aceștia distrofici înfrigurați cu fulare albe la gât sunt ca și cei de anul trecut și nu sunt cerul acesta ca o perlă albastră la degetul mic al infantei este același și nu este ciudat aceste două imagini nu se mai suprapun pe
ASTENIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378029_a_379358]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AICI PE TROTUAR Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E toamnă rece vâtul stă Și el pe-o bancă-n parcul mare Înfrigurat cu fața suptă Atins ușor de întristare Și nicio frunză nu mai mișcă De parcă totu e-mpietrit Iar tu aștepți pe mas-o frișcă Să-ți moi cuvântul amorțit Ne taie norii acum privirea Căci ceru-ntreg e înnorat Iar
AICI PE TROTUAR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378139_a_379468]
-
Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Venise toamna, veniseră melancoliile, picura, cu fiecare zi tot de mai departe, chihlimbarul fluid al soarele alb și lucitor ca o oglindă umbrită. Sub valuri de umbre erau înfrigurate frunzele, sub cerul deschis, un fir de vânt împingea poarta toamnei, forțînd să intre din cărările văzduhului, spre București. Se-oprea încet din topit aurul verii și se înroșea la sânul toamnei pădurea, căldura se risipea și începea a se
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
bine în ziua aceea însă nu avea un loc unde să doarmă. Cel de al doilea era un tanar de optsprezece ani înalt lat în spate nu prea corpolent însă foarte agil și iute în mișcări se numea Ciprian era înfrigurat geaca să subțire nu-i oferea destulă protecție împotriva frigului, mergea cam tot timpul cu jumătate de pas înaintea lui Mișu dorea să se încălzească îi tremura tot corpul de frig. ,, Uf cum mai aleargă, m-am legat la cap
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
cu sete la tejgea în picioare, într-o înghițitură prelungă se închise la toți nasturii paltonului său ros până la căptușeală își aprinse o țigară și ieși în aerul înghețat al orașului vântul de decembrie bătea cu îndârjire peste străzile goale înfrigurat, cerșetorul își scoase radioul său mic din buzunarul de la piept - singurul lux pe care și-l mai oferea în ultimii ani - își potrivi bine căștile în urechi și deschise pe postul său obișnuit de muzică clasică. forța notelor simfonice ale
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
lor pentru copii și speranța că acolo, departe, lor o să le fie bine. Au apărut surogate din ce în ce mai sofisticate, telefoane cu care să te vezi atunci când vorbești, calculatoare cu care să-ti scrii unul altuia în timp real, fără să aștepți înfrigurat în fiecare zi să vină poștașul. Toate s-au schimbat. Toate. Străbunicii mei au trăit într-un sat împreună cu părinții lor, cu copiii lor, cu nepoții lor, cu frații, cumnații și tot ce le era rudă. Și când au îmbătrânit
GENERAȚII de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376561_a_377890]
-
autoreflexivitatea, meditația, rememorarea: „Fulger în beznă - / hieroglifa/ singurătății tale...” (Hieroglifa) sau: „Umbră-n lumină omul este.../ aceasta e demult poveste;/ tu, poete, caută în lume/ să-nflorești luminii nume. (Menirea poetului). Ciclul al treilea încheie în variații (sonuri) psalmice căutarea înfrigurata de sens, de culoare, de lumină. Se păstrează rimă, se accentuează sentimental singurătății și al percepției religioase: „ Te caut de-o viață în tăcere-adâncă/ și-n ritm de fulgere-ți citesc abisul;/ din fașa fostu-mi-ai lumină visul/ și
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
lor țară. Dar nu și la ei acasă, aici e chițibușul. La loc de cinste, în fiecare cameră de zi, se amenajează ieslea, înfățișând nașterea Mântuitorului. Noi, când eram mici, ne alegeam câte un glob preferat, pe care îl căutam înfrigurați în pomul împodobit. Puștii spanioli au inventat, în replică, jocul de-a ieslea. Fiecare membru al familiei „adoptă” câte un personaj biblic și îl împinge imperceptibil, zi de zi, cu câte un pas mai aproape de Pruncul binecuvântat. Așa se face
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
o răsfățau și îi alungă definitiv din memorie visul după amiezii de iulie, în prima sa zi de cazare la malul mării. Revenind în cameră cu prosopul înconjurându-i trupul tânăr, ștergându-și picăturile de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privea pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admira cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp o
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
da, să pornim degrabă, întări și Papa, furișând priviri peste umăr spre jocul de neînțeles al umbrelor peșterii, dar neînstare să atragă atenția și celorlalți asupra temerilor sale. Doar Patriarhul și Doc îi țineau isonul prin gesturi așijderea, în răstimpuri. Înfrigurați și înfricoșați, versiunile întinerite ale camarazilor cutezători porniră în șir de-a lungul apei clipocitoare. În aceeași ordine în care își începuseră urcușul pe munte, dar într-o liniște desăvârșită. Doar Miramoț se-ncumetă să spargă tăcerea la un moment
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
buze roșii, Sărutându-mi fierbinte tâmplele, Într-o îmbrățișare de nori cuminți. Peste zări, înserarea mă privea tăcută, Întreruptă doar de cocoșii grăbiți, Spre o altă poiană,dintr-o altă pădure,cântând. Ulițele toamnei strigau nucii,golindu-i de suflete, Înfrigurate priviri căutau tremurânde mâinile tari, Aruncate spre tainice porți,închise mereu,dormind . Referință Bibliografică: Însingurare / Stroie Mugurel Cătălin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stroie Mugurel Cătălin : Toate Drepturile
ÎNSINGURARE de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372172_a_373501]
-
poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Mă și găsesc la capăt de plajă? Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Mă și găsesc la capăt de plajă
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
mă-ndeamnă. Mă și găsesc la capăt de plajă? Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Mă și găsesc la capăt de plajă? Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Am în timpane un sacadat
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
în salbă, și stele albe de zăpadă se văd în vraja unui vers; mi-e sufletul adâncă mare și doru-aprinde-n zări ispite și este atâta depărtare de când nu te-am văzut, iubite, erai un biet drumeț de seară ce tremurai înfrigurat; azi depărtarea ne omoară și timpul ne-a însingurat... luni, 2 februarie 2015 Referință Bibliografică: iubite / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate
IUBITE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376206_a_377535]