1,889 matches
-
și sunt gata să fac orice-mi ceri. Nu doresc să vă expuneți la alte pericole, nu mă voi expune nici eu. - Deșire, iată ce vom face! Voi face eu chiar acum, un denunț anonim la poliție și -l voi înfunda pe acel idiot de Marco, pentru că vinde droguri. Pariez că are asupra să droguri acum și nu-și face griji deloc că vreun pericol l-ar paste din această direcție. El urmărește să rămâi tu singură și să te contacteze
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
dă haine groase, încălțări de munte și-mi spune că vom pleca în munți. Plecăm dis-de-dimineață și mergem vreo câteva ore bune. Nu am mai mers atâta de nu mai țin minte. Ajungem pe-o vale îngustă ce tocmai se înfundase. Hopa!?! La viața mea, citisem multe povești despre tuneluri pe sub Bucegi, galerii pline de artefacte și tone de aur la Roșia Montană, brățări dacice pe post de bobine de inducție pentru încurajarea luptătorilor daci, despre uriași de prin câmpiile Munteniei
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
deși nu cu toții împreună, deoarece realitatea crudă a vremilor i-a spulberat pe români prin lume, ca alicele pe stolurile păsărilor. Bărbat cu principii și vocație de lider, poate că, dacă toate drumurile nu i-ar fi fost într-una înfundate de adversarii săi politici, făurari ai unei arhitecturi de administrație locală deosebită de principiile sale, ar fi avut de spus un cuvânt și de pus un umăr la mersul lucrurilor în orașul Buhuși. Cascadă tunătoare, râu șerpuitor, cu vuiet, fir
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
urâtă căreia nu-i place să i se spună, zi de zi, că este urâtă! Vă sfătuim să vă uitați la frumoasa Ifigenie, cea cu ochi de Argus, care vede-tot, peste tot, dar nimic sub nasul ei de Cleopatră, nas înfundat de prea multă inteligență useristă. Ia să vedeți dumneavoastră, dacă manelista luceferoasă nu vrea să vadă, ce șolduri are cultura promovată de luceafărul ifigenios! Aruncați-vă ochii la rubrica «Dintre sute de catarge» și veți constata că frumosul vers eminescian
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
frizează ilegalitatea), iar acolo ai tratat-o rău, foarte rău. Ai ars-o pe spate cu un fier înroșit, apoi ai tăiat-o cu lama. Prietene, eu atât îți spun: dacă fata asta pățește ceva, voi avea grijă personal să înfunzi pușcăria. Cu maximum de pedeapsă!”, adăugă și lovi cu pumnul în masă. Am rămas blocat, nu doar din pricina spuselor sale, care coincideau teribil cu cele ale fetei de la club, dar mai ales din cauză că la mâna dreaptă avea (am putut vedea
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
simți mai izolat. • Și prostii îmbătrânesc, chiar dacă le ia mai mult timp. • Nu știi cât de multă apă intra într-un pahar, până când nu ți se varsă în pat. DEJA VU... • Umorul te salvează oriunde și oricind, daca nu te înfunda mai tare... • " Am mai auzit chestia asta, e deja vu!" • Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul nu bea niciodată dintr-o apă rea (Serafim de Sarov). • Are spirit, dar nu comercial... Poate că e mai bine așa. Cele mai multe
INSULA & DEJA VU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350331_a_351660]
-
singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care avea o panglică soioasă de sudoare bătucită cu praf. Pălărie purta numai vara - ziua, pentru că noaptea se culca cu o căciulă țuguiată pe care o înfunda până la urechi. Tanti Dumitra, sau țața Dumitra cum îi spunea toată lumea, trebăluia toată ziua la prăvălii, având o cârciumă la casa lor din sat și câștigase la licitație și restaurantele gării, adică cel de clasa întâia și a doua care
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
Cine mă puse? Alambichez din viață ce se poate Din „frunte” trag apoi cu voluptate O tentă fină. Dar, Doamne... dacă intri-n librărie, Se scrie mult și la „ce-o fi să fie”!... Ca la mașină. Că de te-nfunzi în poezii moderne, Un vast „nimic” în față ți se-așterne, Te pică somnul, Din admirație, din răzbunare Dorești ca pe poetu-acela mare Să-l ieie Domnul! Se vor „citiți” în cercuri influente Și se dau uța-n sute de curente
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
mă întorcea spre casă. Când am întâlnit oglinda am știut de unde-mi vine întristarea: pierdusem firul vieții, acela al scrisului fără să regăsesc capetele să le înnod! Când scrii, evadezi din lumea ta fără să te miști din scaun, te înfunzi între idei ca într-o pădure deasă de umbre și lumini, imagini și oameni se conturează din frunzișul imaginar, o rază de soare ș i o pat ă umbr i t ă împl ineș te o imagine, o diversitate de
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
și de a intra în conflict teritorial cu oamenii. Iar acum înmiresma îmbietor aerul curat al toamnei cu fumul șoricului care se pârjolea pe cărbuni. Că, de lupi, mai scăpase el, mai ales cu fuga, dar acum, iată, i se înfundase. Referință Bibliografică: FIARA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
fizice. Mie mi-a părut întotdeauna că mincinosul a fost o persoană lamentabila care cere milă, pentru că mincinosul încearcă să denigreze pe altul întocmai pentru că și el are o părere prosta despre el și trebuie s-o acopere cu ceva, înfundând pe altul, inaltandu-se singur dintr-o lege a compensației inconștiente!; chiar, mi-a scăpat cate-o milă pe pielea mea... În ziua de azi sunt atâtea descoperiri ale psihologiei, încât orice mincinos ar fi deconspirat, cu toate că ei au succes
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? III de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344515_a_345844]
-
întâmplat. Rezerva de benzină o țineam într-un PET de doi litri jumătate în care a fost bere și capacul avea în el pentru o etanșare mai bună o folie subțire din plastic. Benzina dizolvase folia și bucățele de plastic înfundase jiclorul carburatorului. Nu aveam cum să-l repar din două motive: era în garanție și nu aveam voie să umblu la el, nu se vedea nimic fiind încă noapte și o ceață densă pe deasupra. Gogu trăgea din nou la rame
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un paracetamol, poate îți trece. - Asta-mi mai trebuia acum, să-mi stric sfârșitul de vacanță, făcu ea pe femeia supărată căreia ceva nu i-a ieșit cum și-a dorit. - Lasă că poate este
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
gol de altfel, i se răzvrăti zgomotos. O palmă uriașă o mângâie protector pe păr, iar ea se adună covrig lângă sprijinul solid al trupului de lângă ea. - Nu știi să înoți, nu-i așa? Mona dădu din capul pe jumătate înfundat în pieptul lui. - Este primul lucru pe care va trebui să îl înveți! Și câte vor mai trebui? Avea să le afle pe fiecare la timpul ei, de asta putea să fie convinsă! Important acum era să ajungă pe celălalt
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
razant al unor stârci. Zăvoaiele apăreau și dispăreau de unde nu te așteptai, ca niște pete de culoare vărsate pe apa lucioasă. Undeva din dreapta, mlaștinile stuficole avansau curajoase spre limba de pământ pe care rula mașina de teren, până ce drumul se înfundă. - De aici nu mai e mult până acasă! „Acasă” suna atât de emoționant în vocea lui vibrantă. Scoase bagajele, încuie mașina și o conduse spre micul ponton de care era legată o lotcă. Pășind în spațiul îngust, Mona își pierdu
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
strivit-o de masă. „Vierme, știi cu cine stai de vorbă?”, aproape că a strigat. „Nu, la ce te referi?”, am bâiguit, speriat de moarte. „Sunt fratele Deliei”, rosti, în timp ce îmi strângea tot mai tare mâna. „Dacă poliția nu te înfundă, să nu te bucuri prea tare, fiindcă vei avea de-a face cu mine!”, continuă, apoi sparse halba de colțul mesei și părăsi localul. Înfiorător! Deci nici aici nu scăpasem... Poate că nici nu există ieșire, ca în thriller-ul
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului E între noi o tăcere ca o fântână secată, n-o smolește nimeni și nu poate rămâne fără apă. E între noi o iubire pe care s-a așezat prea mult mâl, nisipul clipelor a înfundat canalul și nu mai răzbate flacăra. E între noi o cumpănă ca o întrebare fără răspuns; de ce totul se retrage în pământ și rămâne-n suflet o nemărginire pe care o absoarbe cerul? Referință Bibliografică: Între noi întrebarea / Llelu Nicolae
ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361877_a_363206]
-
Ia aminte, dumneata: El nu crede, că și eu... Îl iubesc pe Dumnezeu; Îl slujesc, dar nu-l întreb; Ce-ar răspunde unui bleg!? Zic în gândul meu: „ Te cred.” Clasa-n foc atunci a dat: Râdem toți, dar pe-nfundat; Apoi mi-a continuat: - Dumnezeu, care ne ține... Iar ăst porc... fără rușine! Îndrăznește, și ar vrea... Bunul Dumnezeu să-i dea Un răspuns: ” D e ce așteaptă!... Și nu dă răsplată dreaptă?” Auzi!... ce neobrăzat? Doamnă, știu că El
IV. CELOR DRAGI LA ŞCOALĂ ŞI CONFRUNTAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362077_a_363406]
-
Trecu lângă ea pe banchetă, îi cuprinse umerii și îi șopti: - Nu-ți fie teamă! O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu să plângă încetișor, pe înfundat, menghina se slăbi lăsând inima să bată în ritmul ei, regulat. Trenul scoase un șuierat prelung, apoi un altul. Celălalt călător, care până atunci dormise cu capul rezemat de fereastra compartimentului deschise ochii brusc. - Bistrița! Am ajuns, în sfârșit! Sări
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
sprijinindu-se în măini și în vârful bocancilor, încercând să nu-și terfelească ținutele. Încercările le sunt zădărnicite de zelul gradaților. Soldatului Bert nu-i pasă de ținuta militară : simte o plăcere nebună să o terfelească, atâta plăcere că își înfundă până și fața în noroi. - Ai înebunit ?! îl întrebă soldatul Vlașin, aflat în imediata apropiere. - Nu ! Mă distrez doar. - Nu-i rea ideea... Eu de ce nu m-aș distra ?! S-au molipsit cu toții. După fiecare salt înainte, la comanda „culcat
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele în stele suitoare în crug. Ori în nacele de păpădie pentru dirijabile. Tainice și întortocheate sunt căile dragostei. Dacă pornești pe ele, te înfunzi în labirintul de sine. Iar de aici, cu greu vei mai găsi o ieșire. Și totuși, iubirea e singura care salvează, îl pierde pe om, dar îl și scoate la liman. Rugăciunea este începutul Duhului Sfânt, te luminează pe dinăuntru
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
Am urmat convoiul funerar în autoturismul fiului nostru, fiindcă nu puteam merge pe jos cu bastoanele. La biserica cartierului nostru care este chiar în incinta cimitirului am asistat la slujba de înmormântare. Izbucneam fără să vreau în plâns și îmi înfundam plânsul în pumnii în care strângeam batista. Ce puteam face? Mi-am sărutat soția pentru ultima dată în biserică. Mi-am amintit ziua cununiei religioase, când preotul mi-a zis că pot săruta mireasa, asta a fost în urmă cu
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
întâmplat. Rezerva de benzină o țineam într-un PET de doi litri jumătate în care a fost bere și capacul avea în el pentru o etanșare mai bună o folie subțire din plastic. Benzina dizolvase folia și bucățele de plastic înfundase jiclorul carburatorului. Nu aveam cum să-l repar din două motive: era în garanție și nu aveam voie să umblu la el, nu se vedea nimic fiind încă noapte și o ceață densă pe deasupra. Gogu trăgea din nou la rame
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
zero nu avea cum să i se pună deși poate ar fi meritat-o, la purtare. Nu a mai ridicat mâna niciodată. Ori de câte ori era scos la tablă sau era întrebat din bancă răspundea semeț: - Nu știu! Dl. Bâlea mustăcea, își înfunda nasul în catalog încurcat, trecând cu greu de fiecare dată de impas, simțea că i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb, Albert nu mai simțea satisfacție ci milă
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]