2,071 matches
-
pună parbriz, că așa i-am dat-o eu. --I-ai cerut să-i pună parbrizul? Cine l-a spart? --Nu i-am cerut. Și pe mine nu mă interesează cine l-a spart. Dumneata trebuie să-l obligi. S-a înfuriat polițistul: --Ascultă...cetățene Spârcâiac! N-ai decăt să-ți dai în judecată vecinul și să-l oblige instanța. Te rog să mă scutești de prostiile tale! Le-am răbdat pentru că a intervenit dom’ inginer Casapu. Dar...până aici! Ai întrecut
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
N-ai decăt să-ți dai în judecată vecinul și să-l oblige instanța. Te rog să mă scutești de prostiile tale! Le-am răbdat pentru că a intervenit dom’ inginer Casapu. Dar...până aici! Ai întrecut măsura. Tache s-a înfuriat și mai tare. Îi dusese el în curte camioneta, tot cu cheile în contact, așa cum i-o lăsase cumnatul ăla de la Făurei, dar el niciodată nu avusese curaj să le răsucească și să pornească motorul. Dacă o ia din loc
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante, pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate, răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
Împărăteasa se aplecă, le privi cu mare atenție și mormăi îndârjită: - Are gust, nemernica! Dar... să terminăm bâlciul! Ce vestești tu? îl întrebă cu sictir împărăteasa. - Sosirea Primăverii, scumpa noastră stăpână! spuse ferm Ghiocel. - Sosirea? Ce vrei să spui? se înfurie împărăteasa. Sosirea idioatei? Dar eu n-am invitat-o! - Nici nu trebuie s-o invitați, Alteță! Ea va veni cu Mărțișor! mai zise Ghiocel. - Dar ăsta cine este? N-am auzit de el! spuse mirată împărăteasa. - El a venit la
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante, pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate, răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante,pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate,răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul.Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzude pe măsuța pe care era așezat.Asta-l înfurie și mai rău.Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea,se aplecă să-i ridice carcasa golită,dar se răzgândi imediat,zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mai bine de treizeci de ani. Întâmplarea a făcut ca să devenim, nu numai colege, dar și prietene. Blândețea acestei femei era proverbială. Tactul cu care ne îndruma era, de asemenea, de toată lauda. O dată n-am auzit-o să se înfurie pe nepriceperea și pe stângăcia noastră. Colectivul nostru s-a înghegat (sau era închegat deja și eu am sosit mai târziu), pe la mijlocul anilor ’70 și a constat, nu numai în ședințele și rapoartele săptămânale, lunare, trimestriale, semestriale și anuale pe
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
clasă? Știi doar că eu vă permit. - De fapt, abia am sosit... - Aha, deci ai chiulit! - N-am chiulit domn’ profesor; am lipsit. A deraiat tramvaiul.. Ultimele cuvinte nu-i fuseseră însă auzite. Faptul că îndrăznise să-l contrazică îl înfuriase prea tare pe dl. Constantin: - Derbedeule, mai ești și obraznic! Vei fi primul pe care am să-l dau la gazeta de perete. - Dar.... pentru ce? - Mai și întrebi?; l-a apostrofat, pornind către cancelarie... Albert a rămas singur, înlemnit
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ajungea rar chiar și la amenințarea verbală, darămite și la punerea ei în practică. Atunci când totuși se-ntâmpla asta, femeia se potolea îndată, fiindcă realiza că era de rău dacă-și mai toca bărbatul la cap, tocmai pentru că acesta se înfuria foarte rar, fiind, cum am spus, un om foarte calm. A murit destul de tânără, înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, iar bunicul meu căruia i-a făcut șase copii - două fete și patru băieți - nu s-a mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
de față fiind, n-a avut de lucru și a mai pus și ea gaz pă foc: - Așa, așa, de paică n-ar avea cui să- măna: bețâv ca ta-so, ce măi, nu să putea alfel! Atunci taică-meu se-nfuria pe maică-mea, îl apucau toate pandaliile, așa cum singur recunoștea după aceea: - Nașterea șî parastasu’ cui a făcut nea- mu’ ăl muieresc pă lumea asta! Fă, primito, ce dacă beau, beau din podu’ lu’ Hobza? Adică, viu dehulat de muncă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
Floricel în curte că vine Vlăduț și iar să bat ca chiorii. Chiar închis în curte, Floricel nu avea deloc astâmpăr: își vâra botul și picioarele din față pe sub poartă și se hârâia de mama focului cu Vlăduț. Când se înfuria peste măsură, aler- ga în spatele casei și, cu un avânt nebun, sărea gardul în grădina lui nea Titu și de acolo în drum unde începea flocăiala cu Vlăduț. Și așa de atunci trebuia nu numai să-l închid pe Floricel
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
Dumnezeu de fel Nu l-am zărit, nu era printre stele, fost-am singur eu." Perfid zâmbeau necredincioșii știindu-se fiind Și coate prin spatele arhipăstorului-și dădeau Gândeau cu toții că l-au umilit și chicotind Să-l vadă foarte-nfuriindu-se se așteptau. Bătrânul rămase liniștit și îi zâmbi cu bunătate Ca pe un fiu privindu-l îl binecuvântă și spuse: De nu l-ai întâlnit pe Dumnezeu aicea pe pământ, tu frate Nu-l vei găsi nici sus în
IN MEMORIAM IURI GAGARIN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366752_a_368081]
-
troienind aleile din grădina palatului, viscolind zăpada pe uși și ferestre. Căpitanul Foc-Nestins a alergat într-un suflet la împărat, transmițând alarmanta veste: - Nenorocire, Majestate! Dușmanca ne atacă chiar la palat. - Cum? Nemernica a îndrăznit să ne atace? s-a înfuriat împăratul. Nerușinata este o iresponsabilă nesimțită. Cred că a înnebunit și mă determină s-o pedepsesc imediat. Gata cu pregătirile! Să vină slujitorii! Să sune adunarea și plecarea la atac! Într-un suflet alergară căpeteniile armatei, înarmați până în dinți. Printre
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
iarba se îngălbenește, florile se scutură și în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe urmă a învățat să descopere frumusețea muntelui și, pe măsură ce timpul a trecut, a înțeles că toată bogăția lui se află în aceste urcușuri, găsind astfel înlăuntrul efortului său o recompensă la care
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
în apartamentul acela multă întrebuințare, chiar dacă mă străduiam să nu exagerez, ca să nu se înțeleagă cumva drept critică. Dacă aveai ghinionul s-o prinzi în toane rele, era bine să fugi. La fel de plenar cum se bucura, putea să se și înfurie, făcându-te să-ți dorești să nu fi fost acolo. Cel mai nevralgic punct era mama ei, o Doamnă profesoară la fel de trupeșă și cu o personalitate cel puțin la fel de puternică, dar oarecum mai moale și mai planturoasă. Probabil era singura
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
se mai întoarce și nu mai găsește cărările vieții.” Prov. 2:18. „Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei... Casa ei este drumul spre locuința morților.” Prov. 7:25-27. „Gelozia înfurie pe un bărbat” Prov. 6:34. „Cine găsește o nevastă bună, găsește fericirea, ea este un har de la Domnul” Prov. 18:22, 19:14. Cartea lui Osea începe cu o poruncă deosebit de ciudată: „Du-te și ia-ți o nevastă
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
când înfiripă corul minuscul al minciunilor se aruncă filele în aer explodează un mugure de liniște uit zgomotul. fanioanele se ridică. începe cursa din ea rețeaua pașilor se multiplică alerg alerg printre literele curate murdare sunt colțurile meselor colțurile buzelor înfuriate de liniștea care persistă deasupra tuturor strigătelor inutile câte fraze, Doamne, câte fraze și câte scări se rup sub greutăți inutil așternute pe tasurile balanțelor fericirii câtă facere de bine în zâmbetul ironic lăsat ca un fluid spre tâmplele zvâcninde
CÂT O SĂGEATĂ CÂNTĂ-MI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352346_a_353675]
-
slăvească pe Dumnezeu, care slăvește pe robii Săi. După ce episcopul s-a întărit sufletește cu privire la preot l-a slobozit în pace, spunând multe cuvinte grele împotriva celor care l-au hulit. CAPITOLUL 109 VIAȚA LUI AVVA GHEORGHE CARE NU SE ÎNFURIA Despre avva Gheorghe, starețul mănăstirii lui avva Teodosie, ne povestea nouă avva Teodosie, ucenicul lui cel bun, blând și smerit, care a ajuns episcop al Capitoliadei, zicând: Am stat împreună cu avva Gheorghe doisprezece ani și am vrut să-l văd
CITATE MEMORABILE (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352490_a_353819]
-
slăvească pe Dumnezeu, care slăvește pe robii Săi. După ce episcopul s-a întărit sufletește cu privire la preot l-a slobozit în pace, spunând multe cuvinte grele împotriva celor care l-au hulit. CAPITOLUL 109 VIAȚA LUI AVVA GHEORGHE CARE NU SE ÎNFURIA Despre avva Gheorghe, starețul mănăstirii lui avva Teodosie, ne povestea nouă avva Teodosie, ucenicul lui cel bun, blând și smerit, care a ajuns episcop al Capitoliadei, zicând: Am stat împreună cu avva Gheorghe doisprezece ani și am vrut să-l văd
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
cu oamenii săi. La 8 noiembrie 1848 este luat fără luptă orașul Aiud, pe care gărzile naționale maghiare îl părăsiseră. Civilii maghiari s-au predat imediat, căpitanul imperial Gratze le-a acceptat cererea de predare, raportând șefilor săi că românii „înfuriați peste orice măsură” au putut fi ținuți în frâu numai datorită „admirabilului și cavalerescului prefect Avram Iancu”, iar milițiile românești au trecut până la urmă prin oraș „fără a se deda nici la cel mai neînsemnat exces”. Trupele românești conduse de
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
a îndatorat irațional statul ca să-și îndestuleze privatul (mai ales pe cel din proximitatea buzunarelor sale)! Se spune că T.B. e supărat și pe ex-regele romanilor, Mihai I de Hohenzollern pentru că acesta „a trădat". (Poate că are dreptate să se înfurie, dar... doar pentru că Mihai a trădat înaintea lui. Altfel?)... Istoricul Marius Oprea, care este autor al unei recente monografii biografice a suspendatului spune că: „Băsescu este un mit a cărui naștere a fost atent construită.” În felul acesta, aflăm că
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
din Țara Românească și nu pe supușii președintelui său episodic, acest Institut trebuie să fie îndrumat, controlat și sprijinit de Parlamentul României, neintermediat de nici un alt interes privat! Ei, faptul acesta n-a convenit actorilor mai sus-pomeniți: președintele s-a înfuriat, Patapievici s-a revoltat și dezgustat, iar fanii lor au protestat cum s-au priceput, cu sau fără papion. Unul dintre ei, bloger-ul internaut Cristian Ghinea, ne avizează mai întâi că este și dânsul un ditamai Directorul de Centru, al
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
te topești de-atâta dor. CUCU : Mai bine povestește-mi ce ai făcut azi la serviciu. Te-am sunat toată dimineața și centralista mi-a spus de fiecare dată: Sunați mai târziu, sunați mai târziu. Că pân-la urmă m-am înfuriat și am întrebat-o: Da' Dumneavoastră până când stați acolo? DOAMNA CUCU: Te-nșeli Cuculeț. La noi nu se stă. Se lucrează. Și încă tare de tot. CUCU: Pe cine ai mai "lucrat", mamă? Nu vrei să te astâmperi? DOAMNA CUCU
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
boasca din vișinata veche. A început să se înfrupte din ea și nu peste mult timp, a adormit. Așa l-a găsit tatăl meu pe Ghiță iar pe mama și pe fiul nostru în stare de șoc. Tata s-a înfuriat când a văzut toate acestea și a rugat un vecin, să-l ajute ca să-l sacrifice pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit în stomac mașinuța teleghidată, aproape întreagă iar o roata lipită de esofag care nu
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
avem de toate! În zadar îi știi, îi vezi Că nu poți să-i iei de piept Legea spune că nu-i drept Dacă nu ai și... dovezi! Intră crapii cu cătușe Lumea îi arată: Furii! Dar pe urmă te înfurii, Că ies liberi pe-altă ușe Verde troscot, verde foaia Poate că n-am tras destul Cât ar fi e de sătul, Lupul tot pândește oaia! Referință Bibliografică: Lupii în agora / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355780_a_357109]