1,615 matches
-
visului pierdut ... / Dar spaima cuibărește-n zări, pe ape, / Ispite ale altui început ... ” ( Neodihnă ) Să fie Universul sferic ? Adică, să renunțăm la piramidă din simplul motiv că, fără unghiuri, sfera este mai ușor de prins în palme ? „ Desperecheate, vorbele se-ngână / De câte ori prin ele dau să trec, / Fugară clipa să n-o scap din mână. Dar tot pe ce mă reazem cade sec, / Cum ciutura scăpată în fântână... / Și tot aceleași vânturi mă petrec.” (Aceleași vânturi ) Atunci, și stele ar fi
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
este “Iordănitul”, când feciori colindă, pe fete iordănesc. Cântând “Iordanul” ca popa cu botezul, pe toți din casă, cu Aghiasmă îi stropesc. Sau flăcăi și fete la fântâni se-adună. Din găleata plină cu apă se stropesc în timp ce urare străveche îngână. Apoi către seară, la horă dănțuiesc. Cei botezați Ion, trăiesc aventură când prietenii le fac baie-n apă rece. Cine vrea să scape, le dă băutură iordănitorilor cu care petrece. De la chef plecând după apus de soare, până să se
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
firul de iarbă îmi crescuse peste cap, iar prietenul meu, Mihai, confundandu-mă cu o cărticica, m-a luat și, urcandu-se într-un scrânciob, m-a așezat sub fund să nu-l taie sfoară. - Uta, uta... - Cu căruță, îl îngânam. - Si Lenuța! - mă completă firul de iarbă. Săturandu-mă de acest joc, mi-am lăsat gândul în scrânciob, iar eu mi-am adunat paginile, devenind o cărticica ce- mi poartă numele primit în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Se făcuse
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
ale mozaicului numit „LUME". Pline de clorofilă sunt dealurile înalte, frumoase pădurile și dumbrăvile tale, viile spânzurate pe coastele dealurilor bătrâne, limpede și senin e cerul nemărginit. Puternicii munți se înalță trufași în tăcerea de piatră adâncă, râurile ce-și îngână melodios dulcea existență, ele ca brâie pestrițe ocolesc câmpurile nesfârșite. Nopțile deosebit de speciale prin abundența farmecelor pe care le descoperă încântă auzul și cele mai adânci simțăminte încolțesc în inimă mai vii ca oricând; ziua dezvăluind ochilor cele mai atrăgătoare
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
cerul liber". România mea este țară la răscruce de vânturi, spre soare-răsare dincolo de imensul ocean. Pământul străbun - codrii milenari‚ fântânile cu apă dulce potolind setea aprinsă a călătorului; holdele nemărginite de grâu galben și copt, încărcat de povara bunătății noastre, îngâna o doină în mângâierea vântului neliniștit. Asta-i una din comorile, aurul nostru! Râurile cu apa limpede și înceată ca vorba moldoveanului, brăzdează fața dogorită de arșița valorilor a bătrânei patrii; gorunii ce străjuiesc vitejește cu un adânc devotament la
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
revezi... România este una din cele mai prețioase „perle" ale Europei pentru că e A MEA, a neamului nostru. Arsenalul imens de valori, tradiții captivante; imagini și priveliști cutremurător de candid; oameni speciali, cu sufletele încărcate de generozitate; frunzele de dor, îngână de sute de ani doina ce îți cheamă vocea internă la purificare; orientare spre valori ale neamului omenesc; gastronomie de o raritate excepțională. Cultura seculară își păstrează vitalitatea necesară; limba dulce, mult aduce, și factorul cel din urmă, dar cel
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
sapă și coșul gol - plin de mucegai Mențiune - Ion Marinescu-Puiu Noapte de iarnă - disperate aleargă stele pe drumuri Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Gară în noapte vine trenul cu vise urcați-vă-n el! Mențiune - Virginia Popescu noapte senină - pe cer Lira îngână muzici de sfere Mențiune - Victoria Chitoveanu Ghemotoc de om alergând printre nămeți - vine Moș Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
luat frumos de după cap și i-a spus cu un glas foarte încet să nu-i fie teamă de nimic. Apoi a început să-l întrebe de ce nu voia ca nimeni să știe cine este? Când Kemet a început să îngâne ceva Dinu l-a oprit. I-a dat înapoi actul său atât de prețios și secret, și i-a spus că îi va povesti altădată dacă acum nu e dispus să-i spună. I-a spus să meargă la treabă
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
un cânt, mâhniri încercănate de ruine se adăpă din neliniște de vânt. Trec îngerii de foc pe geana nopții și sufletul în vise îmi e punte când căprioare trec prin fața porții să se adape-n lacrimă de munte. În somn, îngână luna o cântare trăgând pe ochi zăbranice de nori, e lumea-ntreagă semn de întrebare ca un crepuscul spânzurat de zori. Se tânguiesc iar nopțile în mine și sufletul în vise îmi e punte; sunt semnul de-ntrebare în ruine
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
ochii ațintiți asupra fiului ... Băiatul înghiți în sec de câteva ori. Încerca să-și înghită nodul care-l oprea să respire. Ieși afară și dădu drumul unui strigăt, izbucnit fără voia lui: - Maaamăăă! L-au împușcat pe taaataaa!... Ecoul îl îngână prelung, adăugând și el câteva măsuri la strigătul de durere al băiatului Speriat de energia ieșită din pieptu-i fraged, Ion o ia la fugă spre casă. Plânge și-și face cu amar legământ: “De mâna mea o să mori, Zanet! ... De
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
din închisorile comuniste: „Când copilului nuiaua nu-i stă - sfânt - la poarta minții,/ Râde fericit copilul, dar la urmă plâng părinții! Pe copil să-l ții în frâie, de vrei om la toți să placă;/ Nu-l lăsa orice să-ngâne, nu-l lăsa orice să facă;/ Nu-l lăsa după plăcerea-i unde vrea el să se ducă;/ Din același lemn se face și icoană și măciucă./ În răsfăț de-ți crești copilul și-l lași zilnic fără frâu,/ Tu
CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355490_a_356819]
-
zice americanul. Este prezentată la serviciul de urgență unde trona impenetrabil o asistentă care se dorea a fi inițiatoarea reformei în sănătate: - De ce nu te duci la doctorul de familie? Se oțărâ asistenta la bolnavă care abia a reușit să îngâne că medicul ei de familie are program după amiază. - O să te pun să plătești mașina Salvării, ca să vă învăț eu minte, veniți pentru orice problemă minoră la urgențe! Între timp apare doctorița de gardă (medicul XXXXXXXX) o consultă, își dă
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CREAȚIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Creație O vară nepereche sus la stână, Pe coasta unui munte cățărată, Izvoarele cu vântul se îngână, De veșnicii solemne-nconjurată. Pictăm atenți pășunile cu verde Și le fixăm cu ținte colorate, Mai siguri astfel că nu le vom pierde Prin sihăstrii de duhuri des prădate. Mai facem o potecă chinuită, Scăriță infinită salutându-l, De păsări și
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
lunca de la Verșeni, pădurea legendară, legată de vremurile descălecatului lui Dragoș. Astfel, spațial, autenticitatea parcursului ales de scriitor pentru vânătoarea de mistreți devine verosimilă. Iată și fragmentul care încurajează motivarea deducerii de mai sus: "Duminică (...) dis- de-dimineață, cînd se îngîna ziua cu noaptea, dar mai luceau stelele, a sunat un bucium dincolo de Moldova (logic, de pe malul aparținător Verșenilor sau Miroslăveștilor ) și răzeșii cu feciorii lor" (din Davideni), însoțiți și de câțiva dintre oștenii lui Nicoară, "au prins a se aduna
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
așternute peste pajiști ce nu sunt Călătorul - un străin ce venea din amăgire Barba sa - povara vieții, părul său, - demult cărunt Poposea lipsit de vlagă cu ochii spre nemurire. Nu mai chinuie abstracte, nu mai tinde spre migrare Glasul nopților îngână setea de necunoscut Și străinul nu-l pricepe obosit de căutare Doar durerea amăgirii: iată ce a priceput. Undeva, copiii nopții-mbrățișați la poarta firii Plâng cu lacrimi de-ntuneric, nechemați de nicăieri, Așezați ca pentru jertfă sug reversele iubirii
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
Au trecut de-atunci 15 ani. Pitu vine cu soția lui, pe care am botezato Titina, în fiecvare dimineață, prânz și seara, la ore fixe, vin să le dăm mâncare, apoi ne cântă la fereastră: gugu-ștuc, gugu-ștuc... și eu îl îngân, ca într-o povestire a prozatorului D.R.Popescu, „ gugu-ștuc, gugu-ștuc/ pe aici vin/ pe aici mă duc/“. Cântecut lui Florin, ascultat în fiecare dimineață, îmi aduce aminte de orașul copilăriei mele, Drăgășani, de ograda părintească unde în nucul din curte
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
naturii În orice anotimp, și chiar în toamnă. Transpune armonia uverturii Ca fumul nestatornic ce îndeamnă O fantezie însă și înseamnă Impuls al amăgirii aventurii. Ci poleiește luna cald porticul, Risipă face și de fantezie - Cum mângâie o adiere spicul. Îngână noaptea boare argintie, Ușor în tresărirea lui, Ciricul ... Iar clipa fredonează castanie. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Truveră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor
TRUVERĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356642_a_357971]
-
Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi, Sunt un pas șovaielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, Sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, Sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie, Sunt doar un vers, într-o poezie. Flora-2007 Melancolie Își plânge cerul tristețea, în ploaia măruntă de sus, că nu mai vedem frumusețea, ce ne-a pregătit-o Iisus. Ne pierdem cărarea îngustă
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
grosolan neadevăr am mușcat înflăcărați din măr. Și-i mai aud în val bătrân clocotitor Strigătul din ape verzi declamator: Eu sunt Oceanul -Planetar Unicul, vă sunt, acționar, „Eu sunt Alfa și Omega Cel dintâi și cel din urmă” Mă-ngân seara cu neantul Ziua soarele cu raza lui mă scurmă Apa mea e plină noaptea de scântei și am rămas un loc de promenadă pentru zei. 03-07-12 Referință Bibliografică: VORBINDU-NE OCEANUL / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VORBINDU-NE OCEANUL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356716_a_358045]
-
Și zicând < care>,se uită la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să ne privească în față și tăcu. -Băăăă, sări el și se bătu cu palma peste față, dumneata ești? -Îhîîî!- îngână fata, zâmbindu-i complice. Într-o clipă își reaminti întregul film. Plecase în misiune cu încă doi soldați de la infanteria motorizată să rețină un tren la marginea orașului. Stătuseră prin porumburi pe rambliul căii ferate o zi întregă tot așteptând
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
fata termină acel <îhîîî> lung, Ioniță nu se mai putu abține, se repezi la ea, o luă în brațe șI începură să se sărute ca nebunii. Pe fața fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote: -Acolo mi-au rămas ultimele amintiri, îngâna ea printre lacrimi. Și vin e a ta...Dacă mă lăsai să mor, făceai cea mai minunată faptă din viața ta...Poate azi nu mă mai chinuiam pe-aici...Dacă te-npușcau și pe tine? -Nu știu, Frida, poate așa a
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ECOU, ECOU, ECOU... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 903 din 21 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Ieri, iubito, ți-aș fi spus Șoapte vechi de-o săptămână Înainte de apus Când chemarea ta mă-ngână. Azi, de doru-ți ți-aș fi zis Șoapte dragi de peste noapte Când în visul meu din vis Tu mă desfătai cu șoapte... Mâine aș fi vrut să-ți spun Ce ți-aș spune peste-o lună Când voi fi un
ECOU, ECOU, ECOU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346138_a_347467]
-
amândoi ...Mai suntem oare noi? SauEu sunt TU și tu esti EU... X. ATUNCI ..., de Emy Lys , publicat în Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013. TE- AM CUNOSCUT Te-am cunoscut Când ploaia îmi cântă în geam Și se-ngâna Cu cântecul firav ce începea O simfonie-n lumea mea ascunsă Ca un ecou din vremi copile De purități și gingașii. Te-am cunoscut când orice cântec Era pe cale de-a se stinge, Când ploaia-ar fi murit și ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346191_a_347520]
-
Vă făliți la lume cu mașini și straie Ați furat poporul! Suflete se frâng... Nici lacrima, nici versul, nu pot închide rana Dar ochii de-i închidem în fața nedreptății Răspunzători ne facem pe multe generații Incepând cu pruncul ce-abia îngână, ”Mama”! D. Theiss Referință Bibliografică: Nici lacrima, nici versul... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
care-mi aștern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viața-i doar scrum, privește-i plăpânda dantelă ce zace-aruncată în drum. Iertare vă dau și vă cer
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]