634 matches
-
Clara i-a povestit multe despre ea În seara respectivă. Fusese foarte hărțuită de la șaisprezece ani, iar educația ei Încetase abrupt, o dată cu huzurul... Scormonind prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani În urmă. I se părea straniu că, dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două sau trei Îl Îndemnau să se gândească la iubiri moarte și la iubiți morți, când și ele erau asemenea celelalte până la mușchiul Îngălbenit ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit vizibile, cu câte o lumină Întârziată arzând ici și colo și din limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i să se frământe și m-am întors în odaia mea. După plecarea mea, negustorii s-au sfătuit îndelung. Știam deja în ce privință se sfătuiau. Așteptam liniștit răspunsul lor rugându-mă fierbinte. Nu după multă vreme, negustorul cu dinți îngălbeniți - acela care a venit la mine pe corabie și m-a rugat să fac în așa fel încât să i se dea numai lui drept de negoț în Nueva España - a intrat spășit în chilia mea împreună cu alți câțiva negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia unde vor dobândi câștiguri mari pe ele. — Padre, când vă veți întoarce în Japonia, îmi mulțumeau negustorii numai zâmbet, vă vom aștepta cu o biserică nouă, ridicată de noi. Ce vorbe frumoase! Mai cu seamă omul acela cu dinți îngălbeniți m-a tras deoparte pe furiș și mi-a șoptit că dacă voi face în așa fel încât el să stăpânească singur întreg negoțul cu lână, atunci o să dea întotdeauna pentru ordinul nostru a zecea parte din câștigurile lui. Planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorului Ishida. De asemenea, își închipuia cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea, în clipa aceea, tăcuți, cu capul căzut pe piept ca și el. Din fundul cutiei de scrisori ieși la iveală un mic mănunchi de foi îngălbenite. I le dăduse pe furiș japonezul de care se despărțiseră pe marginea lacului Tecali din Nueva España. Oare omul acela cu părul împletit plecase împreună cu indienii ducându-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Trecut-au anii... si iată ca în acest început de toamna, după “Probaje” - Schimbarea Domnului la Fata - odată cu primele frunze îngălbenite, ce vor troieni curând cărările si cârdurile de cocori vor pleca săgetând cerul, se aduna 54 de ani... de când, copii fiind, treceam cu emoție si sfiala, speranțe si vise, pragul renumitei scoli de la Rădăuți... Peste frumoasele noastre primăveri de atunci
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
și, după ultimul, fusese forțat să devină vegetarian, la fel ca restul orașului. În lunile acestea, Kulfi devenise enormă și părea să pretindă pentru ea însăși toată energia pământului, să-l stoarcă până la ultima picătură, lăsându-l secătuit, stafidit și îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
căzu În piept și prin fața ochilor săi Închiși trecură mulțimi de fanatici musulmani, scandând lozinci și versete din Coran, distrugând și arzând tot ce le stătea În cale. Apoi piața se goli și nu mai rămaseră decât bucăți de hârtie Îngălbenită care zburau În vânt și se amestecau cu glasul ploii ce cădea de-aici și până pe dealurile Betleemului, Învăluite Într-o ceață cenușie. Unde ești, Efraim? Unde e partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își dădu seama că era mâna lui. Se trezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e ferm convins că Încă mai scrii. Ca să nu fii uitat cu totul. Cu cine ai avut Întâlnire, cu o sirenă? Sub apă? Până și lenjeria ți-e udă. Fima, care rămăsese În izmene și Într-un tricou de iarnă Îngălbenit, râse: Din partea mea, să mă uite. Eu, unul, m-am uitat deja. Să-mi scot și lenjeria? Ce, continui să lichidezi buticul ăla? Mă dai și pe mine creditorilor? Nina era avocată, avea aceeași vârstă cu Yael și era prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cartea despre Leibowitz. Ai fugit și ai lăsat-o pe covor. Ce-o să se aleagă de tine, Fima? Uită-te la tine cum arăți. Era adevărat că după ce plecase Annette, uitase să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul ei un alt Fima, real, nu gras, nu pisălog, nu cu un Început de chelie, nu cu indispensabili lungi și Îngălbeniți, un Fima harnic și corect, care trăia cumpătat, fără rușine și fără minciuni. Un Fima liniștit și ordonat. Deși știa deja de mult că adevărul Îi era inaccesibil, avea totuși În el o dorință profundă de-a se Îndepărta puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cei care vor veni În locul nostru vor trăi liniștiți, plini de considerație față de semenii lor, o viață cumpătată și de bun-gust: atunci lumina cerului va rămâne așa pentru totdeauna. Frigul era cumplit, pătrunzător, dar Fima În bluza sa de iarnă Îngălbenită nu-l simțea. Sprijinit de balustradă, trăgea până În adâncul plămânilor aerul amețitor ca vinul, mirându-se că cineva putea suferi În mijlocul unei asemenea frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unui teanc de Harian Rakyat de pe la jumătatea anilor ’50. Zece ani nu par chiar atât de mulți, cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se oprea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-au sfârșit într-un anume moment, la mine la sonerie au sunat abia mai târziu. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai fragil este, pentru mine, bastonul numit cronologie. Chiar și dacă, fiindcă îmi sunt de ajutor, deschid îngălbenite albume de artă sau, prin internet, caut să mă informez exact din câteva exemplare ale publicației Der Monat de la jumătatea anilor ‘50, ceea ce se afirmă ca eveniment de acum încolo determinant pentru mine ar rămâne împotmolit în aproximativ. Atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost surprinsă că am venit așa de devreme, ci parcă mă aștepta de dincolo de anotimpuri, de dincolo de timp, cu ochii goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și aproape nici nu respiram, înfricoșată că m-ar putea trimite acasă. Apoi bâtrâna a început: „Dragii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să plec acum. Pleacă. Mai mică și mai tristă decât venise. Deschid albumul. Brusc. Așa cum deschizi o ușă din spatele căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca pe vremuri. Sepia. Cu o urmă de deget îngălbenit, ca de nicotină, în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
me ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte și nici unul bărbătește, declarat. Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de portocală ridicându-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să te joci de-a mama și de-a tata zilele viitoare, e OK. Dar o să te las în viață până când or să ți putrezească și implanturile din gură. O să ți acord privilegiul de a-ți admira pielea subțiată și îngălbenită și plină de pete și de negi. O să te las să te bucuri de momentul în care o să împingi un cadru de metal. Momentul în care toată lumea o să se ridice în picioare ca să-ți ofere locul în tramvai. Cum ți
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scările autobuzului. — Hai, duduie, fă pași pe scăriță. Am închis ochii și mi-am ținut o secundă respirația. Un miros greu de tutun putrezit îmi bătu în ceafă. Mâna mea trăgea bara mai aproape, atingând din greșeală mâna cu degetele îngălbenite a bătrânului. Cu coada ochiului o cercetam pe cucoana din stânga. Buchetul ei de crizanteme răspândea un miros aproape grețos. Tijele cu măciulii albe în vârf erau ținute cu prețiozitate în sus ca să nu se îndoaie sau să nu se rupă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vezi ce scrie pe coperți. Der Tennisschlager, Die Welt împreună cu alte reviste despre agricultură și sport. Nu te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am spus doar”, se apropie el de Noimann, ținând agățat de brațul său metalic coletul Învelit În ziare Îngălbenite, pătate de sânge și grăsime, „că răul cel mare nu se află În dumneavoastră, ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]