3,183 matches
-
unul ca el, tot numai nerv și acțiune, s-ar putea gîndi atît de precis la starea economică a țării. Iar dacă spunea "apoplexie" asta nu era decît o descriere foarte plastică a ceea ce se putea întîmpla oricînd. Prea se înghesuiau toți să vîndă, chiar ieftin, dar să vîndă, în România. Asta însemna că nici la ei lucrurile nu stăteau mai bine. Prea bine? Chiar rău, rău de tot. Tot norocul era că țara se buimăcise și încă nu se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în cele două luni de zile, două luni și ceva, în fiecare noapte își rememora viața, și-o judeca, și-o cumpănea, dar mai ales retrăia scene, imagini, frînturi. La început a fost destul de ușor, trecutul venea singur, năvălea, se înghesuia, curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau și alte semne, unele despre care nu bănuia nimic, abia mai tîrziu își dădea seama ce se petrecuse de fapt. Așa se face că rătăcea cîte o hîrtie, o căuta îndelung printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea. Pînă cînd a înțeles jocul, n-a avut stare, nu putea să-și vadă de lucru, repezea oamenii, striga la ofițerul de serviciu, fierbea în sinea lui atît de tare, încît nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de a veghea la disciplină și pace în țară. Pentru asta trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Eh, se întîmplă pînă la urmă ca balamalele să cedeze și atunci poarta se deschide înăuntru. Ce este acolo, înăuntru, doar el știe și nimeni n-a reușit să ne comunice. Dacă ar face-o, poate nu s-ar mai înghesui nimeni să tot izbească în tăblia ușii pentru a deschide..." Directorul Serviciului șopti atunci "poate ar fi îndeajuns să apeși pe clanță și să o tragi spre tine. Atunci ai putea să vezi ce este dincolo fără să-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum, zise Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi arătat nemulțumit să părăsească un asemenea loc, în care se bucurau de toate plăcerile și comoditățile, si sa se înghesuie iarăși în spațiul limitat de pe vas, insă bărbații și femeile de pe Peștele Zburător nu formau un echipaj oarecare, si se părea că singura lor dorința era aceea de a ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
printre palmierii și tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se hotăra să coboare prin crăpăturile înguste și suportând mirosul unor corpuri din care ieșea frică prin fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în beton și întuneric. Noua noastră casă. Insula noastră pustie. Cu toții înghesuiți în clipa aia între autobuz și beznă. În clipa aia când am ieșit, Agentul Ciripel ne spune: — Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne izbește atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
desigur, dar le putea pune bandă dublu-adezivă pe spate, și când prindea un moment propice... să le lipească pe perete. Acolo să le vadă lumea, între un Rubens și un Picasso... o lucrare originală de Terry Fletcher. La Tate Gallery, înghesuind pictura lui Turner, Furtuna de zăpadă: Armata lui Hannibal traversând Alpii, iat-o pe mama lui Terry, zâmbind. Își șterge mâinile cu un prosop de vase cu dungi albe și roșii. La muzeul Prado, sprijinită de portretul Infantei lui Velasquez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Flint zice: — Hai să-i dăm drumul... Bărbații care stau la coadă spun că-i țeapă să plătească cincizeci de dolari ca să-i dea un pumn unui tip. Așa că Flint zice: — Hai pe zece dolari... Dar oamenii tot nu se-nghesuie, caută feluri mai bune să-și cheltuiască banii. Atunci Webber se duce la tonomat. Bagă o fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu vor mai mânca la aceeași masă, nu vor mai dormi împreună. Radu, de acum înainte, va face dragoste cu altă femeie. Va mângâia și va dori o altă femeie. Radu va iubi pe alta. Nu plânse. Își înghiți lacrimile înghesuindu-le, undeva, în adâncul ființei sale mărunte. Le simțea mici diamante neșlefuite sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astfel, un circ în toată regula. Știind că un joc în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i luau odorul în seamă decât atunci când îi înghesuia nevoia. Copiii se lansau într-un șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea, nu poate să alerge, se supără din orice și obosește prea repede. Vanda se înnegrea de indignare. Cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aproape niciodată. Pe Luana o impresionă primul contact cu ei. Avea doi căminiști în clasă: Mincaș Gheorghe și Vându Teodor. Mincaș, fire închisă și reținută, nu vorbea decât cu prietenul lui de la Casa de copii. De altfel, elevii nu se înghesuiau să-i adreseze vreun cuvânt. Veșnic încruntat și incomunicabil, școlarii se temeau de el. Vându era scund și de o veselie debordantă, în totală contradicție cu apatia celuilalt. Îi curgea încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oprească măcar o secundă, profesorul continua să-și țină lecția. Evenimentul care-i scoase din "amorțeala" zilnică, "lipsită" de senzații, fu venirea în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se dezlănțuiră. Mătușa Vanda radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi vrut să danseze, dar nebunia gesturilor din mijlocul încăperii îi tăia elanul. Noul stil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a pus-o pe Mara, într-o sâmbătă, s-o ia pe Luana la reuniunea de sfârșit de trimestru. A venit cu Bogdan și mai mult forțat au scos-o din casă și-au aruncat-o în aglomerația de suflete înghesuite în sala prea puțin încăpătoare. În timp ce câteva perechi se "dezmembrau" în "ringul de dans", în fața ei răsări, ca din pământ, Marc. O invită la dans, cu binecunoscuta delicatețe. Amintindu-și ultima lor întâlnire, Luana roși. Dar băiatul nu-i purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptând să se întâmple ceva, orice, până când, după vreo oră și jumătate, s-a plictisit și-a plecat acasă. În vreme ce părinții nu mai știau cum să se descurce cu ale vieții trebuințe, tinerii se distrau după cum le era vârsta. Se înghesuiau la concertele Cenaclului și fredonau melodiile lansate pe scena acestuia oriunde se aflau. Era unica încântare, adevărata distracție, o desfășurare de forțe în toată regula. Dar nu ținu foarte mult. Dădu cel cu coarne și se dărâmă gardul pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de cameră stătuseră la taifas toată noaptea fără ca ea să poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică-sa să-i găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea ei, deși nu se văzuseră de-un car de ani, vocea de la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și sărute nepoata, spunând că mirese superbe mai văzuse dar un mire așa frumos, niciodată. Neamurile lui Ștefan i-au copleșit cu atenții și complimente. A fost prima nuntă din micul târg moldovenesc înregistrată pe casetă video. Nuntașii s-au înghesuit, care mai de care, să apară în fața camerei de luat vederi. Mirii au dansat neobosiți până la ora 24 fix când, profitând de o clipă de neatenție, Dan, Oliviu și Renar au furat mireasa. Au ascuns-o în curtea unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
depozita marfa. Produsele trebuiau să fie expuse la vedere, într-un fel anume, care să atragă cumpărătorii. În zilele aglomerate, aceștia se buluceau în încăperea mică și la sfârșitul lor se trezea cu marfă lipsă. Bărbatul o dojenea și-o înghesuia cu sfaturi care, de altfel, nu puteau schimba o stare de lucru universal valabilă în astfel de depozite. Luana deveni conștientă că nu face față, că nu vrea să mai continue acest zbucium obositor și că cel mai bine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]