1,779 matches
-
o distanță puțin și cu glasul stins, dar liniștitor, îi spuse: - Mai luați puțină apă..., vă rog! Bătrâna, cu ochii închiși, acceptă câteva guri de apă. Bău cu înghițituri mici. Deschise ochii și observă cei doi bărbați, care o priveau îngrijorați, încurcați. Bătrâna tresări. O presimțire sumbră îi întunecă chipul. Dădu să se smulgă din brațele Emanuelei care, însă, nu-i dădu drumul, ținând-o strâns. Se uita și la doctor și la ușa Reanimării, apoi la Emanuela și la Dragoș
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
noi «live» e de fapt alta. Această democrație pe care ne este dat să o trăim zi de zi, nu are nici o legătură cu democrația din teorie. După prima mea carte «Meritocrația - sfârșitul Democrației» o sumedenie de atoateștiutori se arătau îngrijorați și speriați de «Sfârșitul democrației». Îi înțeleg. Așa au fost îndoctrinați - că iadul vopsit în culori pastelate este raiul pe pământ” (Meritocrația și Meritocratiusmul”, pag cap I, pag 15). Este perfect adevărat ce spune autorul. Biroul de Viitorologie susține ca
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
la o școală generală din cartier, în ideea că cei doi tineri se vor căsători până în toamnă. Dar n-a fost să fie așa. Moartea tatălui fetei le-au dat toate planurile peste cap. Acum Săndica era preocupată și foarte îngrijorată mai ales de soarta mamei, bolnavă și ea și aflată în neputința de a se îngriji singură. Toate acestea nu au făcut decât să-i spulbere speranța că își va uni viața de cea a lui Mircea, înainte de începerea noului
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Of femeie, Știi tu ființa aceea care s-a născut înaintea ta să dea viață bărbatului tău, care-l iubești, sau îl urăști care e bun, sau poate rău... Ea, care ades e-ngrijorată și nu doarme îți spune doar atât Nicio femeie nu are dreptul să ucidă copilul altei mame. Of bărbate, Știi tu omul acela care s-a născut înaintea ta să dea viață femeii tale, care-o iubești, sau o urăști
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
are dreptul să ucidă copilul altui tată. Citește mai mult Of femeie,Știi tu ființa aceeacare s-a născut înaintea tasă dea viață bărbatului tău,care-l iubești, sau îl urășticare e bun, sau poate rău...Ea, care ades e-ngrijorată și nu doarmeîți spune doar atâtNicio femeie nu are dreptul să ucidăcopilul altei mame.Of bărbate,Știi tu omul acelacare s-a născut înaintea tasă dea viață femeii tale,care-o iubești, sau o urăștiși pui în ea iubire, sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
am spus, că, să știi, am eu o presimțire: Tache este om de curte la Mișu Casapu și... --Iar începi cu presimțirile? Cât ai să mai cobești? --Nu cobesc, mamă, da’...lumea vorbește. --Ce vorbește lumea, mamă? a întrebat Dora îngrijorată. Ce-a făcut Ionel, de vorbește lumea? Maică-sa povesti cum umblă vorbele prin sat, că Ionel l-a înfruntat pe Casapu pentru că are târla pe locul lui. Că toți se întreabă: de unde au Mărăștenii loc pe izlaz? Că Ionel
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
ceva de lucru și în al doilea rând ceva de mâncare, căci eram lihniți amândoi de foame. Ne apropiasem de poarta combinatului unde speram să intrăm din nou pentru a aduna deșeuri de lemn. Dar cum mergeam noi așa de îngrijorați, niște tineri în salopete ne-au întrebat unde mergem? L-am lăsat pe Linte să vorbească știindu-l mai abil în afaceri. Tinerii fumau în pragul unei case destul de mari și ne-am gândit că locuiesc acolo. În timp ce Linte discuta
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să trăiască, nu luptă cu viața și de aici și comoția cerebrală. - O puteți salva, domnule doctor? Este singura ființă dragă care mi-a mai rămas, întrebă fata îngrijorată. Tata s-a stins tot aici acum câteva luni de zile. Alte rude apropiate nu mai am pe lângă mine. Toate s-au împrăștiat ca păsările cerului prin tot județul. - Sunt rezervat în ceea ce privește starea pacientei. Noi facem totul să o stabilizăm
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
senin, cald, uscat. Un splendid sejur pentru 1 Mai. Când ne-au văzut rudele lui George (tata, care trăia singur, pensionar, și unchiul său care avea gospodărie pe aproape) ar fi vrut să se bucure, dar imediat au recăpătat fețe îngrijorate, triste, căzute în jos, văzând cât de mulți am venit. Curând aveam să ne lămurim de ce s-au întristat așa de repede. Mai întâi ne-am dus la tatăl lui George care avea o căsuță modestă, veche, chiar lângă drum
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
genii din alea obscure, despre care scriu doar liceenii de la profilul uman la ora de Fizică sau Chimie, de-al de Schrodinger, sau Pascal. - Păi, trebuie să vină din moment în moment. N-ați vorbit cu mama ei? Maria părea îngrijorată. Nu doar ea dorea să ajungem la timp. - Ba da, tre’ s-o aducă acu’. Mai așteptăm oleacă, atunci...Emanuel, ți-ai adus cartea? - Da, doamna, v-am mai zis odată! Îmi pare rău să vă spun, dar chiar dacă sunteți
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut. Dar, la un moment dat, se aude un țipăt. - Ce e, ce-ai pățit? strigă îngrijorată mama. - Vino repede! Hî-hî-hî-hî! Uaaaaaa! Mama aleargă speriată la el și când acolo ce să vadă? Copilul căzuse între urzici, urlând de mama focului. L-a scos de acolo și l-a dus pe cărare, să-l descânte. - Nu mai
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
mai mare unde lucra de obicei tratând animalele oamenilor. După ce mâncase ceva la niște oameni cărora le tratase un cal, intrase în bar și bău două beri discutând cu oamenii despre politică, vreme, pentru că toți erau agricultori și erau tare îngrijorați să nu piardă recolta din acel an. La un moment dat intră în bar Ștefan, un bărbat înalt, slab, osos, ce atunci când era treaz avea un comportament exemplar nu se lega de nimeni își vedea liniștit de treburile lui fără
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
obișnuia să se machieze și de aceea nu avea în borsetă decât un pachet de țigări și un portofel cu ceva bănuți în el. - Daa! Nu prea avea chef de Ani, dar nu avea cum să o evite. Privind-o îngrijorată când ajunse lângă ea, Ani o întrebă: - Ce faci aici singură? Ai pățit ceva? - Nuuu! N-am pățit nimic, dar am simțit nevoia să vin aici, știi că-mi place locul ăsta. - Hai lasă-l naibii de loc. Măi, îmi
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
clipele oferite de viață. Să nu credeți însă, că uneori nu mi-aș dori să-mi controlez viitorul dar știu că am fost programați să nu avem acces în acest teritoriu, de aceea privesc, cînd cu nădejde și entuziasm când îngrijorată, în oglindă să încețoșata, lipsită de transparență, și-mi dau seama de neputința omului în general, de soarta noastră de pămînteni condamnați la încercări surpriză. De ce suntem încercați? Datorită erorilor, greșelilor în care trăim. Hindușii spun că e o “karma
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
trăznit, A luat cuțitul și cu sete în mama a lovit, Inima i-a luato din piept aruncând-o-n mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]
-
părut că Sergiu a lăsat-o cu greu miros de băutură, după care și-a pipăit cu-ncetineală amândoi obrajii rămași fără culoare... - Adriana, ce-i cu tine? Ți-e rău, draga mea? Hai să ieșim puțin la aer! Vocea îngrijorată a lui Cristian venea parcă de departe, din altă lume, dar destul de cunoscută și liniștitoare pentru a o scoate din starea în care amintirile reușiseră să o arunce. El o apucase deja grijuliu de braț și o conducea către una
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole, de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe președinte acum. Păi, de! De ce nu‑l schimbă pe premier? Toți dau vina pe el, că n‑ar fi competent. Hm! Parcă ceilalți ar fi
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
surâde și îmi aduce cafeaua preferată...în zori. Pe la 10,00 are prima conferință de presă. Prefer să rămân acasă...citesc un material pentru cursurile cu studenții tunisieni. Îmi trimite un mesaj...două. E fericit că am putut veni. Sunt îngrijorată... Fără să vreau, îi văd medicamentele într-o cutie...Și eu iau zilnic...pentru inimă, tensiune, tiroidă... Nu cunosc denumirile de pe cutiile lui. Deschid laptopul și caut...toate sunt pentru cei cu transplant de organe...pentru acceptarea organelor noi. Încep
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau la cei din fața casei sau la cei din spatele ei, fără să mă vadă mamaie și cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute sau să mă strige, de cele mai multe ori supărată și îngrijorată. Casele erau simplu mobilate și aveau două intrări. Prima era în așa-zisa cameră de toată ziua. Pe un perete era soba cu plită, pe ceilalți pereți erau înșirate paturile, de obicei două. În dreptul ferestrei, pe masă era lampa; curentul
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
adus de spate, mai mult ars de soare decât brunet, cu ochii verzi neștiind nici el de ce se obișnuise să privească mereu cu unul mai închis decât celălalt. Tataie fusese un bărbat frumos la tinerețe, era tot timpul grăbit și îngrijorat, de teamă că nu-și va termina printre primii treburile din câmp. Era iute la mânie cu mamaie și cu fetele lui, dar nouă, nepoților, ne tolera toate prostiile la care nici nu ar fi îndrăznit să viseze vreuna dintre
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
cu mami de mâna spre școală, unde era plecare, mi-am amintit că uitasem să-i spun cât eram de bolnavă. -Mă doare capul! Am început cu voce slabă. -Nu te doare niciun cap! mi-a răspuns mami mai mult îngrijorată că rucsacul era prea greu pentru mine. -Cred că mă doare burta și am să vomit! i-am spus de data aceasta destul de tare încât să mă audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
copii râd de mine. Am aruncat două priviri fugare, una spre “Orfana”, care îmi stricase ziua și alta spre Marin, care, de data aceasta, mă privea cu părere de rău. Când am întratât în curte, mamaie a alergat spre mine îngrijorată. Mai târziu am aflat că vestea despre pățania mea îi ajunsese la urechi, mai repede decât avusese tataie timp să-mi găsească sandaua. -Dar-ar boala în ea de vacă, bine că nu ți-a băgat cornul în burtă! mi-a
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
se întrebau ce să facă și încotro să mă caute?! Imediat ce i-am văzut , m-am simțit în siguranță și toată frică mi-a ieșit la iveală sub forma unei revolte. -Unde ai stat până acum? m-a întrebat mami îngrijorată. Îmi era rușine să le spun că mai mult am stat ascunsă, decât să lucrez la panou. Îmi pierdeam credilibiltatea în fața ei, așa că, luminată de imaginație, m-am trezit plângând: -Am lipit și tăiat la vederi toată după-amiaza, numai că
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
spinarea sa. Apoi, după câteva secunde, a împins copilul cu botul, atentă, să nu-l trântească de pe picioare și, privindu-l cu ochii ei mari și blânzi, i-a vorbit: - Este destul de târziu. Bunicul te va certa. Este și el îngrijorat... - Da! Ai dreptate, căluțul meu drag. Să mergem! a zis Tudorel și a apucat hotărât de belciugul din capul lanțului, trăgând de căpăstrul Bătrânei. Să stai aproape de mine, să nu se mai întâmple vreun necaz. Ai auzit? Bătrâna n-a
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva?” -Tataie, ce facem dacă am pierdut berzele, l-am întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu facem nimic, mi-a răspuns nemulțumit de întrebarea mea. După ce și-a aruncat privirea spre salcâm, a suspinat profund și mi-a răspuns: -Am îmbătrânit noi, dar ele! Or fi pe undeva bătrâne și obosite sau poate moarte. Nu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]