1,130 matches
-
și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată pe studiul faunei noii lor patrii. Nu și-au dat încă seama că orice viață tinde spre mișcare, iar că mișcarea la scară macrocosmică este limitată la un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe ele, așa că se tîrîră printre ele, la început oprindu-se să-și golească încălțămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din țopăit. „Bătrânul e cretin ?“, l-am întrebat atunci pe domnul Sima. „E senil“, mi-a răspuns acesta. „La vârsta lui, nici nu poate fi altfel; dar te ajută cu vasta lui experiență, mișcându-se în luminosul întuneric al minții îngropate în sine, ca o tradiție, fără să-și dea seama ce face și de ce.“ „Atunci să-l punem pe masă“, am propus eu. „Să-l punem“, a fost de acord domnul Sima. „Acolo n-o să vă deranjeze, o să stea cuminte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unei vieți întregi. Toate aceste temeri, aceste îndoieli și incertitudini să-ți elibereze sistemul tău nervos." Efectul nu depindea nicicum de credința că ar trebui să se întâmple ceva, deși aceasta întărea convingerea. Era nevoie de timp. Multe din amintirile îngropate voluntar ar trebui aduse rapid la lumină înainte ca remediul să acționeze asupră-le. Prințul Ashargin nu se va destinde într-o singură zi. Oricum, când Nirena bătu ușor la ușă, se pricopsise nu numai cu tihna echivalentă unui ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe care o mai visează încă sub numele de Zeu Adormit. Strămoșii au ajuns fără de amintiri și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată pe studiul faunei noii lor patrii. Nu și-au dat încă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată pe studiul faunei noii lor patrii. Nu și-au dat încă seama că orice viață tinde spre mișcare, iar că mișcarea la scară macrocosmică este limitată la un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
faimosului electroencefalograf. Dar rostul lui era contrariul celui al electroencefalografului, și anume de a furniza unde cerebrale artificiale de diverse tipuri. Cu ajutorul acestui aparat, puteai stimula orice parte a creierului cuiva, stârnind astfel gânduri, emoții și vise, sau chiar amintiri îngropate adânc în memoria respectivului. Nu era, în sine, un instrument de dominație. Subiectul își păstra personalitatea. Totuși, aparatul putea transmite impulsurile cuiva unei alte persoane. Și cum impulsurile variau în funcție de gândurile persoanei emitente, persoana care le primea era influențată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zbor. La câțiva pași de Grosvenor, McCann începu să discute cu Kent. - Da, domnule director, oțel, nu doar minereu de fier! Avem un detector capabil să discearnă deosebirile de acest fel. S-ar putea să fie vorba de o așezare îngropată - sau ascunsă - în mâlurile junglei. - Vom afla în câteva zile, spuse Kent, pe un ton foarte sec. Printr-o deschizătură practicată în scutul energetic, fură coborâte pe planetă o serie de agregate - excavatoare și macarale gigantice, benzi transportoare și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
agreaseră un muzeu în orașul în care yasnele din Avesta răsunau și erau încă ascultate la temple. Nici că se putea o ofensă mai apăsată: să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le era răcoroasă, aveau fructe și lapte tot timpul anului și vinuri în pivniță. Primeau oaspeți și făceau milostenii de ziua morților. La ce le-ar fi trebuit să primească niște
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum o comoară îngropată. Prin birouri începuse să se vorbească despre ea și Leclerc. După o lună și jumătate în care stătuseră pe insula Kish, oficial fiecare cu altă treabă, câțiva se-ntrebau dacă va fi nuntă. „Nu, mai întâi un divorț“ - se vorbea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
obligat să abdice în februarie 1866 de către Monstruoasa Coaliție (vezi Monstruoasa Coaliție). A rămas în memoria poporului român ca una dintre cele mai luminoase personalități istorice, care a dovedit un patriotism adevărat. Osemintele i-au fost aduse în țară și îngropate mai întâi la castelul său de la Ruginoasa (lângă Iași), apoi în biserica Trei Ierarhi din Iași. Alexandru Lăpușneanu - ultimul descendent al dinastiei Mușatinilor (vezi Mușatini), domn al Țării Moldovei (1552-1561, 1564-1568). În schimbul sprijinului la domnie, turcii i-au cerut dărâmarea
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Ca sgomotul de apă, când cade pe pietre. Ca sunetul pe văi. 372 {EminescuOpVI 373} {EminescuOpVI 374} {EminescuOpVI 375} 205 Averea-i ca o baltă, cum îi face un șănțuleț, toată se scurge. 206 Averea celui scump, ca un ban îngropat. 207 Ajutorul când piere, ca pânza corabiei când se rupe. 208 Cel ce n-ajută la vreme, ca cel ce după ploaie vine cu iepăngeaua. 209 Aleargă ca cu poșta. 210 Aleargă ca la colaci. 211 Ca călugării la morți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin scutul detașat din perete, dispărînd și revenind peste un minut. Împărăteasa rămase năucită. I se făcuse un vid în creier. Știa că pînă la urmă o să afle tot adevărul, dar în momentul de față acesta părea impasibil de atins, îngropat adînc într-un morman haotic de propoziții care n-aveau nici un sens în sine. Căpitanul Hedrock coborîse în cripta de sub palat, îndepărtase o secțiune din perete și pe urmă? Puse întrebarea cît mai ferm și colonelul răspunse: \ ȘI PE URMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
naiba ajunsese aici? Fusese adusă din Irak în Ierusalim odată cu uriașul val de antichități de la căderea lui Saddam: măcar atâta lucru era evident. Nu conta dacă ajunsese aici prin Beirut, Aman sau Damasc. Cum fusese găsită în Irak, dacă stătuse îngropată până nu demult sau dacă fusese furată dintr-o colecție, poate chiar dintr-un muzeu, era imposibil de aflat. Poate că autoritățile din timpul lui Saddam o descoperiseră și o ascunseseră; poate că nu-și dăduseră niciodată seama de semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de fiecare dată. Trebuia să rămână pur și simplu în fața lor până când va putea ieși la lumina zilei. Dar cât va mai dura asta? Gâfâia, trezindu-se în ceea ce părea a fi un colț dintr-o piață romană de mult îngropată. Se uită la cei doi stâlpi care aveau deasupra un portic. De-a lungul lui, două bucăți cubice de piatră, aruncate una peste cealaltă, ca și cum constructorii de acum două milenii ar fi lăsat pur și simplu sculele și și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ramon. Agață-te de gândul ăsta, își spuse; agață-te. Repetă numele pentru sine, chiar în timp ce-și simțea trupul tremurând de durere. Ehud Ramon, Ehud Ramon, Ehud, Ehud, Ehud... Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să nu ia În seamă părerile celorlalți, fiindcă oricum nu aveau să conteze până la urmă. Luase de curând hotărârea să elimine unele cuvinte din vocabularul ei, iar acum, că-și amintise de ea, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare zi la Café Kundera. Poetul Extrem de Netalentat, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și prietena lui din momentul acela, oricine o fi fost ea, Caricaturistul Alcoolic și nevasta Caricaturistului Alcoolic, Gazetarul Homosexual Ascuns și Asya Kazanci. Exista o tensiune adânc Îngropată care aștepta conversația zilei ca să iasă la suprafață. Între timp, lucrurile mergeau ca unse. În unele zile aduceau și alți oameni cu ei, prieteni sau colegi sau oameni complet străini; În altele veneau singuri. Grupul era un organism auto-regulator În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Banu se abținuse cu multă prudență să ceară orice fel de câștiguri materiale. În schimb, ceruse de la domnul Bitter un singur lucru: știința. Știința evenimentelor uitate, a persoanelor neidentificate, a proprietăților aflate În dispută, conflictelor de familie, secretelor adânc Îngropate, misterelor nerezolvate - lucrurile de bază de care avea nevoie ca să-și ajute nenumărații clienți. Dacă o familie avea un document de valoare care fusese pierdut de mult, venea la mătușa Banu ca să afle unde era. Sau o femeie care bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mod ciudat, simți că se Întristează. De ce Îi păsa ei, oricum, dacă un tip la venerabila vârstă de cincizeci de ani avea o soție? Sigur că avea o soție. Așadar, acest bărbat care părea atât de viu era, de fapt, Îngropat, ca mulți alții, Într-o căsnicie lipsită de iubire, În care unul dintre cei doi, În acest caz femeia, părea să fi murit cu ani În urmă. Era unul dintre acei mahări din televiziune, căsătorit, care se culca cu femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în ultima vreme, Sau am început să îmbătrânesc, Mamă, renunță, te rog, la idei din astea, nu ești deloc bătrână, dar, cine și-ar fi putut închipui, nu trecuseră nici două săptămâni de la această conversație, și mama era moartă și îngropată, surprizele pe care moartea le face vieții, La ce te gândești, tată. Cipriano Algor se șterse la gură cu șervetul, luă paharul de parcă voia să bea, dar îl puse la loc fără să-l ducă la buze. Spune, vorbește, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste deja existente, încercînd să transforme eclectismul în sinteză superioară. „Suprarealismul” revistei unu e, la rîndul său, un imagism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]