1,838 matches
-
pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
Și spui tot ce ai a spune... Însă cea mai minunată Clipă ce-am trăit cândva Este clipa când în viață Am simțit Iubirea Ta! Să nu te-ngrijorezi! Să nu te prindă teama când lumea-n jurul tău Ascultă îngrozită la șoapta celui rău Ce spune: "Asta-i ziua când lumea va pieri Și-o mare de-ntuneric pe om va nimici!" Să nu asculți "profeții" ce se ridică-acum Să tulbure creștinul pe al credinței drum... Tu mergi pe calea
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
într-o mantie neagră, pătrunde pe porțile larg deschise, descalecă și dispare pe o scară întunecată. Pentru o clipă o lumină orbitoare spintecă noaptea și aproape instantaneu, undeva în apropiere, se produce un trăsnet iar animalul dispare în pădurea întunecată. Îngroziți, câțiva oșteni închid uriașa poartă de stejar. Prin zid trece o umbră, se furișează în curte, apoi se zărește la lumina fulgerelor cățărându-se pe ziduri până în turnul unde principele își așteaptă musafira. Trei zile și trei nopți nimeni nu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
că „eu nu o să mă dau bătut aici.” Și am hotărât că nu mai fac febră. Mi s-a spus mai târziu că doctorii mi-au dat antibiotice de cal. Operația era reușită, eu mă prezentam bine și toată lumea era îngrozită pentru că totul era zădărnicit de un nenorocit de microb. A fost o infecție din spital? A fost ceva ce am luat de la un vizitator? Greu de spus. Și nici nu mai vreau să știu. Scriu rândurile astea pentru că azi, după ce
„La patru zile după operație, am început să fac febră...” Eu nu vreau să-i iertăm niciodată () [Corola-blog/BlogPost/337985_a_339314]
-
ajunge la diabet și cum nivelul crescut de glucoză afectează organele importante precum inima, ochii, rinichii și sistemul nervos și cum crește riscul apariției leziunilor care se pot infecta și pot duce la amputații. Încep să fiu de-a dreptul îngrozit cu toate că glicemia mea e perfectă. -Sunteți gata să renunțați la alimentația tradițională românească și să adoptați o alimentație sănătoasă fără carne de porc, slăninuță, sarmale sau prăjiturile și cozonacii de Paște? - întreabă insinuant doctorul. Toată lumea se pune de acord că
O domnișoară m-a sunat și mi-a făcut „o ofertă de nerefuzat”. Apoi, într-o sală plină, am trecut de la „analize gratuite” la tigăi, plite cu inducție și saltele cu magnetoterapie () [Corola-blog/BlogPost/337735_a_339064]
-
Mitilini, niște selfies și gata... Turcii află despre vizita oficialului cu câteva zile mai înainte și nu trimit bărci. Am auzit și despre traficați turci arestați, apăruse în presă. M-am mai ocupat de două femei, una din ele era îngrozită. Am strâns-o în brațe să o potolesc, îi era frig, îi simțeam groaza. Nu știam că stătuse atât de mult în apă. Îmi mai amintesc de un bătrân irakian, de vreo 74 de ani, căruia i-am dat ceai
„Bebelușul plângea, așa că am început să-i cânt...Happy Birthday. Apoi i-a căzut capul într-o parte...” () [Corola-blog/BlogPost/337789_a_339118]
-
dimineață sau de după amiază. Copiii la copii, adulții la adulți. Cu excepțiile de rigoare. La înscriere trebuia să-ți declini doar prenumele. Fratele cel mare, nefiind obișnuit, și-a declinat numele. La care, animatorul, tânăr și bun comunicator se oprește îngrozit: Băsescu - Katastrophe! De unde concluzia că nu toți nemții sunt Angelika! Au fost puțin jenați de asocierea cu ceilalți frați Băsescu, impostorul și tiribombistul. Ei fiind oameni onești, serioși și muncitori. De locul lor, din Huși. Cum, la bază, sunt bârlădean
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (15): JAVRA SE ÎNTOARCE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343739_a_345068]
-
nimic. Începe să-și piardă controlul, atât fizic cât și psihic. Brusc se repede la geam, îl deschide și-i zice fetei: - Ține de geam! Într-o fracțiune de secundă mortul este aruncat pe geam, fata se lasă în jos îngrozită, geamul se duce singur spre închis, iar băiatul începe să repete fără a fi convins... - Nu a fost nimeni în compartiment!...nu a fost nimeni în compartiment! Dar răul vine repede și pleacă greu. Ușa compartimentului se deschide și apare
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342753_a_344082]
-
ei se îndreptară spre Mircea. Lacrimile începură să-i curgă și mai tare pe obraji. După aceea își aduse aminte cum fusese luată pe sus de cei trei, apoi de toată lumea. Unde or fi fost toți în momentul acela? Fiind îngrozită și agitată din cauza acelui loc, din cauza situației în care se trezise fără să vrea și pe care n-o înțelegea, realiză cu stupoare că timpul trecuse și se făcuse seară. Nu mai vedea nimic, se întunecase și frigul începuse să
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
ești evreu sau arian... E o deosebire ca de la cer la pământ în ochii guvernanților de la Budapesta... (mângâie aparatul uriaș de fotografiat) - Prietene bun, bătrânul meu aparat, tu care nu minți niciodată, numai tu și cu mine, am văzut chipurile îngrozite ale românilor când au plecat din Oradea în septembrie 1940 și când Horty Miklos a defilat pe strada principală călare pe un cal alb potcovit cu potcoave de aur. Alții spun că au fost numai din argint... Eu priveam cu
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
loc de dormit, ca la animale, în ghetou pe strada Szacsvay nr. 20. Oamenii au locuință, animalele au loc de dormit, nu-i așa? Am cărat bagajele până acolo, mai mult, târându-le. Abia când am ajuns acolo, am realizat îngroziți că noi nu vom mai avea locuință... (Schimbare de atitudine bruscă) - Dar când am ajuns la adresa fixată de comisie, în dreptul imobilului Vajda, cine stătea în poarta acestuia? Tocmai Vadász Pista! Am simțit flăcări în obraji. El ne-a ajutat să
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Dănilă. „De trei ori tu ai chiuit!” / Zicând așa, l-a și pălit În tâmpla stângă, mâniat. Dracul atuncea a strigat: „Văleu! Ajunge! Te oprește!” / Dar Prepeleac se repezește De-i trage una dracului / Și în numele tatălui. „Văleu!” - țipă dracu-ngrozit / Și-apoi, așa îmbrobodit, S-aruncă-n iaz și se grăbește, / Lui Scaraoschi de-i vorbește Despre tot ce s-a întâmplat. / Dănilă-atuncea a oftat Și capu-n palme și-l apucă / Gândit că n-are cin’ să-i ducă, Burduful cel
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ( va urma ) Pericolele muncii în subteranele minelor din România (și aici m-
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 16. Disperarea lui Mărășteanu S-au speriat vecinii și lumea de pe uliță. Au ieșit din casă și Dora cu soacră-sa, care au început să țipe și ele îngrozite când au văzut acoperișul casei în flăcări. Oamenii au alergat cu scări și găleți să stingă focul. Unii au întrebat-o pe maică-sa: --De ce-a dat foc casei, nebunul de Ion ? --Cum să dea el foc dacă a
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
din remorcă. --Ionele, strigă Dora, stai, pentru Dumnezeu, să nu faci vreo prostie! Lasă-l în plata Domnului de ticălos! Văzându-l că intră în curtea lui Tache și se îndreaptă spre casa lui, maică-sa a țipat și ea îngrozită: nu, Ionele, nu! Oprește-te, că intri-n pușcărie! Au sărit și oamenii care stingeau focul: oprește-te, nebunule, că faci pușcărie! --Lăsați-mă să-l omor, chiar dacă intru-n pușcărie! Unde ești, nemernicule, unde ești? Văzând că oamenii se apropie
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
de la înfrângerea regelui Decebal în anul 106, în urma confruntării cu armata romană, până astăzi. Aceste patologii s-au format și s-au dezvoltat pe parcursul primului mileniu, când populația dacă, trăitoare în sătulețe ce se întindeau pe teritoriului vechii Dacii fugea îngrozită din fața hoardelor năvălitoare salvându-se în întunericul codrilor. Și s-au întărit pe parcursul celui de al doilea mileniu... Plecând de la datele istoriei, ale realității și ale vieții de zi cu zi din spațiul românesc, observând că noi, românii, ne mâncăm
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
era blând și L-au văzut cu toții surâzând de-aceea chiar și cei care-L iubeau erau mirați și nu înțelegeau. Numai în clipa-n care a rămas doar omul răstignit, din al Său glas s-a auzit un urlet îngrozit: „Părinte Sfânt, de ce m-ai părăsit?!” Atunci întâiul om a fost iertat de săvârșirea primului păcat, prin strigătul acesta a învins al morții crud și negru necuprins și cu iubirea jertfei Sale uns în veșnicia vieții a pătruns. Anatol Covali
CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378483_a_379812]
-
din 1950 s-a stabilit în Boston. Minola, fiica cea mai mare, căsătorită cu un tânăr american, era fericită și avea doi copii. După o întâlnire, și-au luat rămas bun, avionul a decolat și, imediat după decolare, sub ochii îngroziți ai principesei Ileana, o explozie puternică a făcut fărâme avionul. La scurt timp după această nenorocire, Ștefan, băiatul ei iubit, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap și a fost multă vreme în comă. Atunci a înțeles că
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378542_a_379871]
-
nu se mai vedea în zare și inima încetă să îi mai bată nebunește, calul care trăgea căruța se opri speriat. - Te grăbești undeva, Rodomela? În mijlocul drumului, țopăind nerăbdător pe picioarele lui crăcănate, stătea Pomorac, vrăjitorul cel ciudat. Femeia țipă îngrozită, iar Pomorac izbucni în râs: - Văd că ai fost pe deplin răsplătită pentru reușita leacului meu. Rodomela nu putu scoate nici un cuvânt în fața privirii jumătate verzi, jumătate albastre a vrăjitorului. - Și am ajuns la partea cu plata pentru leacul meu
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
gândurile încâlcite și pline de întrebări. Bucătăreasa o aștepta în prag. - Ce-ai pățit? - Nu ești mama mea, așa-i? Eu sunt prințesa acestui ținut, așa-i? Tatăl meu a dispărut și mama mea s-a înecat, așa-i? Privirea îngrozită a bucătăresei fu suficientă pentru ca fata să înțeleagă adevărul. Părăsi bucătăria și se îndreptă spre lacul în care își găsise mama ei sfârșitul. Începuse să bată vântul, iar salcia își flutura crengile parcă vorbind cu ele. Ca atrasă de magie
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
a schimbat el tonul în timp ce se ridica, cu sticla în mână, apropiindu-se de pat. Vorbește fă, târfa dracu’, că te plesnesc de nu te vezi! a izbucnit el și a ridicat palma dreaptă spre tavan. Amalia l-a privit îngrozită și a înghițit în sec. Gura i se uscase. A strâns pumnii, hotărâtă să se apere. A ridicat ochii spre el și l-a privit cu ură. - Aha, faci pe dura, deci! Cu mine, fa? Ți-arăt eu, acușica... Dezbracă
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
față și a capotei motorului. Amalia a simțit izbitura fără să vadă nimic. Închisese ochii. O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s-a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să-l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Claxoanele astea mă tâmpesc, nimeni nu le aude”... ... Când a auzit Gabriel cuvintele „o casă sus pe deal”, a încremenit pentru o clipă. Gândul l-a întors în timp, pentru o secundă, la casa în care a stat cu Dana. Îngrozit de ce se poate întâmpla Amaliei, a sunat direct la patron. Convorbirea a fost scurtă. Până să vină șeful de tură cu un înlocuitor, a sunat la Secția de Poliție care s-a ocupat în primăvara trecută de cazul Iulianei. Avea
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]