1,213 matches
-
Traversară în două grupuri. Hagar, stând în picioare în canoe, îi trase dincolo pe primii, cu ajutorul frânghiei, după care se întoarse după ceilalți. Era liniște, cu excepția țipătului îndepărtat al unei păsări-rinocer. Continuară înaintarea pe malul opus. Cărarea prin junglă se îngusta și avea pete de nămol. Celor din echipă nu le plăcea asta și făceau mult zgomot, încercând să ocolească petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipă mai târziu, se vede că plânge. Dar observă ... o presupusă victimă a unui viol, care plânge în lift, aparent foarte supărată, nu se duce direct la recepția hotelului, ca să declare că a fost violată. Oare de ce? — Aha, spuse Brad, îngustându-și ochii. — În loc să facă asta, traversează holul direct și se duce la mașina ei. Camera de securitate din parcare o arată plecând la 5:17 p.m. În funcție de trafic, drumul cu mașina de la hotel la spital durează între unsprezece și șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
săptămâni. — OK, bine. Unul dintre ceilalți avocați intră și îi puse pe birou ultimele ediții ale ziarelor. În Star apăreau fotografii ale copilului violat, ale spitalului din Malibu și o poză deloc măgulitoare, cu Alex și mama copilului, cu ochii îngustați în lumina puternică a soarelui. — Unde te duci, tată? — Încă nu știu, zise tatăl ei, dar trebuie să stau puțin singur. Probabil că n-o să am semnal la mobil. O să-ți trimit o scrisoare, când voi ajunge acolo. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
condiționalele care nu erau puse cum trebuie sau inversate În structura sintactică, Însă nu putea vorbi. De aceea, draga mea, tu o să-i fii translatorul ei. O să ne traduci nouă cuvintele ei și ei cuvintele noastre. Mătușa Banu și-a Îngustat ochii și a Încruntat din sprâncene În Încercarea de a sugera importanța a ceea ce era pe cale să spună. — Ca un pod ce leagă două culturi, vei lega Estul de Vest. Asya a strâmbat din nas ca și când ar fi depistat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp neîncredere și dispreț. — Care e rostul ei? a răspuns scurt Asya. De ce ar trebui să știu ceva despre trecut? Amintirile sunt o povară prea mare. Armanoush a Întors capul, iar privirea i s-a oprit fără voie asupra adolescenților. Îngustându-și ochii s-a concentrat asupra gesturilor băiatului. Asya a Întors și ea capul, a urmărit jocul și, Înainte să-și dea seama, i-a ieșit din gură răspunsul: — Portocală! Adolescenții au izbucnit În râs, uitându-se cu toții la tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cu alte cuvinte, a ofițerilor superiori, în special a celor veniți cu treburi de la alte birouri. Își astâmpăra invidia punând cât mai multe bețe în roate, fără a risca însă insubordonarea directă. ă Un raport al unei crime, ziceți? Își îngustă ochii, ca și cum s-ar strădui să înțeleagă. Mimarea prostiei era cu evidență una din tehnicile sale favorite. Ce fel de raport? ă De la o sursă, scuipă Salitov. Deși și-a dat seama cu cine are de a face, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zace întins pe masă. Cazul este închis. ă Într-adevăr, domnule prokuror. Dar, deoarece am examinat cele două cadavre - și locul din Parcul Petrovski unde acestea au fost găsit - consider că este necesară prezența unui doctor. Ochii lui Liputin se îngustară puțin, aproape insesizabil. ă Sticluța aceasta, spuse Porfiri ridicând o sticlă de pe masă, pe care locotenentul Salitov a găsit-o într-unul din buzunarele celui spânzurat. Porfiri destupă sticla și o ridică spre Liputin. ă Votcă, confirmă prokuror-ul, inhalând. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se adresă tăcerii lui: ă V-aș fi spus tot ce știu despre casa asta nenorocită. ă Te cred că mi-ai fi spus. Dar trebuia să fiu sigur. Totuși, nu-mi cere nimeni să mă spovedesc ție. Porfiri își îngustă ochii. Îmi amintești de cineva. Un student. și el era sărac. și mândru. Poate prea mândru. ă Va să zică, un student sărac nu are dreptul la mândrie? Așa credeți? ă Mândria poate fi un lucru primejdios. ă Vă înșelați în privința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zid doar cu capul. ă Dar Zoia. Poate că ea ar fi deschisă la negocieri. Vei avea și dumneata partea dumitale, desigur, dacă mă duceți la curva bătrână. ă Sunteți un bărbat hotărât. V-am judecat greșit. Fraulein Keller își îngustă ochii a aprobare. ă Nu toți care poartă sutană sunt călugări, spuse Porfiri. Evită privirea admirativă a lui Fraulein Keller și se înclină în fața paharului cu șampanie. Dar descoperi că i se făcu brusc frig până la oase și că șampania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
adresă ea în sfârșit negustorului. ă Azi am primit-o, răspunse acesta îndreptându-și ochii spre locul unde arăta ea. ă E veche? ă Secolul șaptesprezece. ă Nu este cea mai veche pe care am văzut-o. Ochii Zoiei se îngustară și mai mult. Informația părea că o descurajează. A fost într-o biserică? Tânărul încuviință. ă Cât face? ă Este foarte scumpă. Bijuteriile sunt extrem de valoroase. ă Cât? ă O sută de ruble. ă Nu îmi pasă de bijuterii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Desigur, nimic nu se poate face dacă nu ne spui cum te cheamă. Nu putem scrie citația dacă nu îți cunoaștem numele. ă Dmitri. ă Foarte bine, Dmitri. Acum avem ceva să punem pe citație. și unde locuiești? Dmitri își îngustă ochii suspicios. ă Pentru ca Țarul să știe unde să trimită medalia de aur, dace se decide să ți-o acorde. ă Hotelul Adrianopole. Sunt mesager acolo. ă Foarte bine. și unde se află Hotelul Adrianopole? ă Pe Balșoi Prospect. Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în detalii? ă Mă tem că da. Vă rog, nu trebuie să vă fie frică de adevăr. Îmi dau seama că... ă Ce vă dați seama, Porfiri Petrovici? ă Că aceste lucruri pot să fie dureroase pentru dumneata. Întâi îi îngustându-și ochii, apoi începu să mărturisească: ă Am fost o dată acolo. Pe timp de vară. Era o reprezentație la teatru în aer liber. Înainte fusesem la un picnic în parc. ă Când spuneți 'am fost' la cine vă referiți? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl văzuse, și acum, ascultând în sfârșit numele pe care-l așteptase, ieși cu totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus și dădea încet din coadă, dar nu se mișcă. Atunci olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mari capodopere cinematografice. Nici nu apucă bine să se bucure, că de Îndată vede și parea neagră a lucrurilor. Dacă toate aceste alternative sînt oferite În pre-viață, ce se va Întîmpla după focul de start? Oare această gamă se va Îngusta, pervers, lăsîndu-l să aleagă nu Între femei asemenea lui Maggie și Susan, ci cu opțiuni ca, de exemplu, munca perpetuă Într-un abator sau servitul micului dejun Într-un azil de boli mintale? Fără femei, fără restaurante de lux, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de el. Ochii ei îi căutară pe ai lui, știind că avea să-i ceară ceva greu de acceptat. — Laurence, vreau să vină să stea cu noi după ce ne căsătorim. Cel puțin pentru o perioadă. — Francesca, ochii lui Laurence se îngustaseră auzind numele lui Jack, știi că e o idee aberantă. N-ar fi cel mai bun lucru nici măcar pentru el. Crede-mă, e mai bine să fie lăsat în grija specialiștilor. — Specialiștii care îl lasă să se uite la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cuvînt. Mă cuprinde un val de căldură și, da, mărturisesc, de Îngîmfare. N-o să mai fie niciodată nevoie să le spun oamenilor că am simțul umorului sau că semăn puțin cu Renée Zellwegger (dar numai dacă fac botic și Îmi Îngustez foarte, foarte mult ochii) sau că ador nelipsitele plimbări la țară și să mă ghemuiesc În fața unui foc de lemne. Nu că n-ar fi toate adevărate, dar ce minunat e, ce noroc pe mine că nu mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dusesem singură la o petrecere În aer liber, la casa unor vecini, prieteni ai unor prieteni, și nu știam pe nimeni acolo. Cu toate astea, de Îndată ce am intrat, m-am simțit ca acasă. Dan venise țintă la mine, cu ochii Îngustați din pricina zîmbetului larg, și mi se prezentase, oferindu-se să-mi aducă o bere. Îmi aduc aminte că mi se păruse drăguț și că regretam faptul că aveam prieten. Am flirtat cu el aproape toată seara, dar fără vreo intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul căzut peste față, a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul frumos Înainte de a continua: Eu, nu. Dar, spre deosebire de ea, eu nu te plac. Privirea lui Christian se Îngustă. - Chiar crezi că aș fi putut să-i fac rău? - Scopul era mai cu seamă s-o sperii foarte tare. Doar ai spus-o, ești gata de orice ca ea să plece cu dumneata. - În noaptea aceea, eram pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă plimb nervoasă încoace și-ncolo, jucându-mă cu o lingură, uitându-mă la ceas din jumătate în jumătate de minut. Arnold trebuie să sune. Au trecut ore întregi. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Mintea mea s-a îngustat, ajungând un tunel cu o singură bandă de mers, la capătul căruia se află singurul lucru de care-mi pasă cu adevărat. Mă uit pe fereastră la o pasăre maro care scormonește cu ciocul pământul, după care mă întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scap, și-o să scap, Mă fac una cu văzduhul, Și de mor, și de scap, Am părinți din care vin, Am copii În care plec, Am femeie și fârtați, Și de mor, și de scap! De cum Încheiarăm cântul, ni se Îngustară privirile și nu mai văzurăm decât dușmanul. În clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nemți și de ridicarea blocadei aliaților În 1919. Lui Ravelstein Îi plăcuse ce scrisesem, dar nu era Încă pe deplin satisfăcut. Susținea că am o problemă de retorică. Iar eu ripostam că o prea mare accentuare a faptelor propriu‑zise Îngustează interesul mai larg al lucrării. N‑ar strica să vă povestesc ceva. În liceu am avut un profesor de engleză pe care‑l chema Morford („Morford nebunul” Îi spuneam noi) și care ne‑a pus să citim eseul lui Macaulay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Numai de nu s-ar da cu o tonă. Scutaru apare în dormitor înfășurat ca Tarzan într-un prosop alb. Zâmbește. ─ Te-ai trezit, pui de urs? Hai că poate iese bine totuși, își zice Mihaela. După-amiaza de februarie se îngustează. Azi-noapte a nins din nou, nu prea tare, dar tot s-au pus câțiva centimetri de zăpadă, mai ales pe nasurile și brațele statuilor. Soarele se apleacă spre Militari și formele capătă o pojghiță care le face translucide. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
giorno, signor commissario, zise Puccetti voios și salută, făcând prea multă gălăgie și mișcându-se mai mult decât i se părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La marginea apei, văzu șalupa poliției acostată lângă scări, cu girofarul albastru pâlpâind ritmic. La cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pare că sunt a naibii multe crime pe-aici, nu-i așa? Zâmbi la mica sa glumă și Întrebă: — Și-a fost, În cele din urmă, răspunzător pentru jaful de aici? — Există dovezi care-l leagă de el. Viscardi Își Îngustă ochii, fără-ndoială intenționând să afișeze un Început de Înțelegere. Atunci, chiar a fost el cel pe care l-am văzut În noaptea aceea? — Da, l-ați văzut. — Asta Înseamnă că voi primi Înapoi tablourile curând? — Nu. — A, păcat. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]