853 matches
-
Am înțeles asta în ziua în care mi-a trecut pentru prima oară prin minte că nu eram poate chiar atât de vrednic de admirație. Din clipa aceea, am devenit bănuitor. Fiindcă sângeram puțin, m-am gândit că mă vor înhăța și mă vor înghiți cu totul. În aparență, eram în aceleași raporturi cu contemporanii mei și, totuși pe nesimțite, ceva între noi începea să sune fals. Prietenii mei nu se schimbaseră. Lăudau și acum, când se ivea prilejul, armonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici eu nu știu. Cum așa? Pentru că m-au înhățat, niște zevzeci, din garaj, și m-au transportat, cu de a sila, aici. Doamne ferește! Doamne, nedoamne, asta este. Asta. Văd. Stai s-o anunț pe domnișoara medic de gardă. Cum știi mata. A anunțat-o. A venit repede. Când l-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui copil, umplîndu-i de sânge. În acel moment, toți au înțeles că asistaseră la un avertisment. Și, în locul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gândul Iute, iute, înapoi Tot mai sfântă văd icoana Unui car cu patru boi... Foaie verde lemn de prun, Spune, spune, moș bătrân, Spune, caii cum se fură? Noaptea, pe fulgerătură, Or când e negură și ceață Atuncea caii se-nhață... Dar acum, cântecul lui nenea Fănică nu se mai auzea, ca înainte, toată ziua. Glasul bătrânului se dogise, își pierduse mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
„Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se vânează, se înhață sau intră sub dulap” Dacă vrei să fii reporter Eu, Ticuță, te învăț meserie prin EXEMPLU PERSONAL. (Aici am cam exagerat: feriți-vă, copii, să scrieți cuvinte obișnuite cu litere mari dacă nu vă vine să le urlați. Mie, nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și un dispreț atît de mare, că înghițea toate lumile lui imaginare. Se simțea străin atît față de realitate, cît și de imaginație. Astmul îi reveni apăsîndu-l tot mai mult - ziua îi zăcea pe piept ca o piatră, iar noaptea îl înhăța asemeni unei fiare. într-o noapte, s-a trezit cu laba bestiei strîngîndu-l atît de tare de gît că a trecut de la frică la panică teribilă și a sărit din pat cu un croncănit ascuțit, apoi s-a dus împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
destinse zâmbind scârbit când îl văzu pe dr. Kair intrând cu sufletul la gură. ― Nu-i timp de pierdut, zise doctorul. În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mâncat vei găsi prin casă. Mă întorc la 1 și jumătate." După ce mâncă, Gosseyn reveni în living și privi gânditor distorsorul, nemulțumit de cum se prezentau lucrurile în general. "Iată-mă acum ― își zise el ― în casa asta unde pot fi înhățat în următoarele cinci minute. În orașul ăsta sunt cel puțin două persoane care știu că sunt aici." Asta însemna că nu mai are încredere în Patricia sau în Dan Lyttle. După câte se întâmplaseră, vorbind în fapte reale, putea conchide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta, înțepenite, gata să te înhațe în fălcile lor de lemn; pe acestea le citeam cu dârzenie, din scoarță în scoarță, nu scăpăm o literă : „Dacă am început, trebuie să merg până la capăt“, îmi spuneam, era una din probele cele mai dure pe care mi le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
destinse zâmbind scârbit când îl văzu pe dr. Kair intrând cu sufletul la gură. ― Nu-i timp de pierdut, zise doctorul. În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mâncat vei găsi prin casă. Mă întorc la 1 și jumătate." După ce mâncă, Gosseyn reveni în living și privi gânditor distorsorul, nemulțumit de cum se prezentau lucrurile în general. "Iată-mă acum ― își zise el ― în casa asta unde pot fi înhățat în următoarele cinci minute. În orașul ăsta sunt cel puțin două persoane care știu că sunt aici." Asta însemna că nu mai are încredere în Patricia sau în Dan Lyttle. După câte se întâmplaseră, vorbind în fapte reale, putea conchide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a spus nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu și l-am înhățat fără să stau pe gânduri. După asta, văd mai încolo un măr mai mare și mai verzui și, la fel de repede, l-am înhățat și pe ăsta. Abia când m-am trezit m-am gândit la Eva. Alexandru și Eva. Să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu și l-am înhățat fără să stau pe gânduri. După asta, văd mai încolo un măr mai mare și mai verzui și, la fel de repede, l-am înhățat și pe ăsta. Abia când m-am trezit m-am gândit la Eva. Alexandru și Eva. Să nțeleg de aici că-i vina mea că l-am ispitit pe Adam? Dar de ce vină? Poate fiindcă n-aveam corset? Ce poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fum albastru. Cu un țipăt, individul scăpă pistolul din mână și se trânti la pământ. Începu să se zvârcolească, apucându-și cu amândouă mâinile piciorul. La îndemnul lui Clark, "directorul" ridică mâinile în sus, fără prea multă bucurie. Clark îi înhăță repede arma, o ridică și pe cea căzută pe podea, retrăgându-se cu spatele către ușă. Apoi le explică pe scurt planul. Broscoiul avea să-l însoțească în calitate de ostatic. Avea să se îndrepte către cea mai apropiată bază a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce i-a tunat prin cap. Tot el zice că singurul lucru bun al tău și al ei am fost eu, dar asta nu ne salvează, pricepi? Am înaintat o petiție, am strâns semnături, poate că în curând mă vor înhăța și pe mine, dar eu, singurul care știe despre cum a trăit, n-am să-i las s-o omoare, mă crezi? Mai bine să înceapă cu mine! Dar te-ntreb încă o dată, îl auzi pe Omar, nu te face
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dispune de ceva; - a pune mâna: a face, a întreprinde ceva; a fura; a pune mâna pe ceva, a ajunge în posesiunea unui lucru, a-și însuși un lucru (prin mijloace necinstite); a pune mâna pe cineva: a prinde, a înhăța, a înșfăca pe cineva; a găsi pe cel de care ai nevoie; - a-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât): a prinde a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere; - a pune (cuiva
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-o perie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Zburau în cercuri largi, lăsîndu-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un punct din mare unde înhăța un pește. Apoi își relua, alături de ceilalți, dansul. Omul nu e niciodată în stare de așa ceva. Ori devine o brută, ori, dacă e împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul pescărușilor, individul scotea țipete scurte de plăcere, încîntat de siguranța cu care păsările își înhățau prada. Din privirea pe care mi-a aruncat-o, mi-am dat seama că era la curent cu ce se întîmplase. Poate chiar el îi șoptise Moașei istoria cu statueta. Am simțit un puternic impuls să-l iau de guler
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță că eu sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicîndu-i: "Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]