1,406 matches
-
și în acest caz, trebuie să acceptăm ideea că răspândirea creștinismului la populația daco-romană s-a făcut din om în om, începând din secolul al IV-lea Dacă ținem seama de ritul de înmormântare, de înlocuirea treptată a incinerării cu înhumarea, putem afirma, luând o marjă de toleranță în timp, că la sfârșitul secolului al VIII- lea d.Hr., mentalul românesc era dominat de credința creștină. Popoarele din jurul nostru s-au creștinat de sus în jos, printr-o hotărâre politică, la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
finlandeză este Suomi, semnificația acestuia nefiind una foartă clară. Unii savanți consideră că acest nume ar deriva de la "solz" sau "fir de păr", pe care pescarii îl foloseau pentru a prinde pește. Printre obiceiurile acestei populații este amintit cel de înhumare, în care corăbii-sicriu erau arse, obicei preluat de la vikingi, în urma schimburilor economice și culturale cu aceștia. Cf. Vasile Ileasă, Finlanda ca identitate istorică și culturală, în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, pp. 13-22. 182 Cu timpul, între cele două
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
murit cu demnitate,probabil voia să le strige ura. De fapt și el a fost unul din "eroii" care s-au ocupat și au contribuit la uciderea unor "teroriști" inclusiv de uciderea lui Ceausescu, dar nu i-a mai preocupat înhumarea acestora. Cred că pentru acest motiv acum nu se mai aprobă deshumarea lor, pentru că nu-i sigur că au fost înhumați, sau mâncați de câini ori de cine știe ce fiare;asa,ca la creștini,de Sfintele sărbători ale Crăciunului și de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
prin excelență. Printre aceste popoare figurează elemente celtice care anunță marile mișcări de populație din a doua epocă a fierului. După "cîmpurile cu urne", popoarele primei epoci a fierului reiau obiceiul tumulilor funerari, legați cel mai adesea de ritualuri de înhumare. Dar un aspect original este introdus acum: mormîntul cu car în care defunctul este îngropat cu carul său de luptă sau de ceremonie. Această practică culminează la sfîrșitul perioadei cu marile movile descoperite în Burgundia, ca acela de la Vix (Côte
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În Antichitatea tîrzie, grup de provincii plasate sub autoritatea unui vicar. În Evul Mediu și pînă în zilele noastre, circumscripție ecleziastică dirijată de un episcop. Dogmă. Ansamblu de credințe care constituie baza unei religii. Dolmen. Cameră funerară destinată mai multor înhumări și construită din blocuri mari pe piatră sau megaliți. Această cameră este îngropată sub o movilă de pămînt, un tumul sau într-un cairn, un fel de tumul din pietre și pietriș. Drahmă. Monedă antică din argint a cărei greutate
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
neuropsihice noi; decizia asupra locului de tratament în caz de urgență: dacă pacientul vrea sau nu să vină la spital, vrea sau nu să fie resuscitat în caz de stop cardiac;în unele țări dezvoltate se documentează și necesitățile de înhumare și cum se poate acorda asistență pentru ceremonialul de înmormântare. După ce decesul a survenit, aparținătorii trebuie asistați pe durata doliului pentru a minimiza sau trata precoce doliul patologic. Aparținătorii pacienților cu IC cronică trebuie încurajați să se relaxeze, să solicite
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
loc serviciul religios al înmormântării Regelui Ferdinand. Cortegiul mortuar se îndreaptă apoi spre gară. Sicriul și convoiul funerar se deplasează cu trenul regal la Curtea de Argeș. Un al doilea serviciu religios de înmormântare se desfășoară la biserica mănăstirii Curtea de Argeș, urmat de înhumare. 25 iulie. Înalta Regență dă o Proclamație în care stabilea că se va crea un cadru adecvat desfășurării domniei Regelui Mihai. Practic însă, Mihai nu a domnit, nu a participat la guvernare, datorită vârstei. El s-a aflat la dispoziția
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fi fost în contact măcar cu rudele și să fi participat la mesele comune, cum a fost cea desfășurată la Foișor, în seara de 20 iulie. Joi, 21 iulie. Începând din această zi și până la 24 iulie se desfășoară ceremoniile înhumării Reginei Maria, la care ia parte și Mihai. La ora 730, are loc o slujbă religioasă la Peleș. Sicriul este așezat pe un afet de tun. Cortegiul pornește spre gara Sinaia. Per pedes s-au deplasat în ordine: Carol, Nicolae
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ora 1630, trenul mortuar a ajuns la Curtea de Argeș. Sicriul a fost coborât din tren. S-a format din nou cortegiul, în aceeași ordine ca la București. S-a pornit către mânăstirea Curtea de Argeș. În fața mânăstirii s-a desfășurat o slujbă religioasă. Înhumarea a avut loc în cripta din interiorul bisericii mânăstirii Curtea de Argeș. Ritualul înmormântării fiind terminat, persoanele oficiale au plecat la gară. La ora 18, trenul a pornit spre București, unde a ajuns la ora 22. Luni, 25 iulie. Odată cu pierderea bunicii
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
care a fost capul Bisericii românești și prim sfetnic al Tronului. M. S. Regele și Marele Voevod au rămas în balcon până ce întregul cortegiu mortuar a trecut.” Marți, 14 martie. Începând de la ora 11, la Patriarhie, se desfășoară ceremonia de înhumare a patriarhului Miron Cristea. După ora 11, au sosit regele Carol al II-lea și Mihai. În jurul orei 12, sicriul - urmat de Carol al II-lea, Mihai și asistența îndoliată - a fost purtat în jurul Bisericii Patriarhiei, oprit de patru ori
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
-și ia zborul de pe lac, dimineața. S-a luat cina în aceeași companie. Pentru Carol, a fost prima zi mai relaxată după declanșarea războiului. Duminică, 24 septembrie 1939. Carol al II-lea și Mihai sunt prezenți la ceremoniile religioase pentru înhumarea lui Armand Călinescu, fost șef al guvernului. La ora 9, regele, însoțit de Mihai, a sosit la Ateneul Român, unde era depus defunctul. Mihai era îmbrăcat în uniformă de sublocotenent de Vânători de Munte. Au luat loc în partea stângă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
după slujba susținută de 2-3 preoți, un cantor, un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale și mălai. Recent se făceau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
odată, cândva, fusese marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor funebre prilejuite de trecerea la cele veșnice a vreunei celebrități din aristocrația creștină. Dar au fost îndeplinite două cerințe fundamentale: înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește-te în pace, sărmane Haiduc! Opto sit tibi terra levis Doresc să-ți fie țărâna ușoară. În cea ce mă privește: "Plâng pe zarea dorului Cu lacrima norului Mi-au secat pleoapele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de Mircea Streinul „Ce este cântecul legionar” de Liviu Rusu, „Cranii de lemn” de Ion I. Moța, „Disponibilitatea legionară” de Stere Mihalexe. 397 În numărul 1.12.1936 se citește: „La înmormântarea camaradului Gheorghe Grigor” cu redarea cuvântărilor rostite la înhumare de prof. univ. dr. Traian Brăileanu, prof. dr. Constantin Zoppa, articolul „Iarăși o jertfă: Gheorghe Grigor” de Mircea Steinul, în care legionarismul și Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină”, sunt glorificați, iar lumea asmuțită împotriva evreilor... Barbu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deslușindu-se, în umbra zidurilor lui Saladin, cimitirul musulman; vizavi, mai în josul colinei de pe care privești, vechea necropolă evreiască, parte integrantă a "perimetrului sacru". Ambele cu spații libere, la același nivel, așa cum vine moartea prin aceste locuri, fără afectare, ca înhumarea. Planurile înclinate au aceeași ariditate și, de fapt, se aseamănă (până și ca orientare, unele înspre Mecca, celelalte înspre Templu): niște paralelipipede de piatră lipsite de ornamente, înghesuite unele în altele. De departe, ele par a forma un mozaic de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și se lansau zvonuri urâte, privind infidelitatea, relații extraconjugale, etc. Așa a apărut categoria bocitoarelor de meserie, care urlă, plâng, bocesc pentru bani, folosind lozinci stereotipe ca „te-am văzut printre morminte” pe care le strigă în cimitir în timpul slujbei înhumării. În viața tineretului au fost multe exemple de nenorociri datorită acestui „ce-o să zică lumea”. Tineri care nu reușeau sau nu erau admiși la examene de admitere, ori erau eliminați din anumite școli, ajungeau la sinucideri. În vremea tinereții mamei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în cap. Oamenii și-au dat seama că era vorba de Voica. Au îngropat osemintele în curtea din fața casei, deoarece la vremea aceea autoritățile și legile nu au permis înhumarea într-un cimitir. Din acel moment și până când rămășițele Voicăi și-au găsit liniștea într-un cimitir creștin, fantoma Voicăi a însoțit aproape noapte de noapte bătrânii din azil. Își făcea apariția doar în vechiul salon de dans, devenit între
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
va mai afla niciodată nimic despre ea. Tot restul vieții va trăi simțindu-se vinovat pentru dispariția Verei. În 1942 armatele româno-germane ocupaseră Kievul. Împreună cu mama sa, Petre Sirin se află la Chișinău. Bunica din partea mamei se stingea. Imediat după înhumarea bătrânei, au plecat spre Kievul eliberat, în căutarea rudelor. În drum spre Kiev, Natalia a coborât într-o gară pentru a lua apă de băut. Nu s-au mai văzut niciodată. Au aflat că a trăit tot restul vieții la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
i-a răspuns folosindu-și numele oficial: „Bălăcioiu Ecaterina, inspectoare generală pe țară“ (Doina Jela, op. cit., ediția 1998, p. 51). Pe placa de mormânt a cavoului de la Fălticeni al familiei Lovinescu - unde, din nefericire, nu s-au putut aduce spre înhumare rămășițele ei, pierdute în anonimatul gropilor comune ale închisorii Văcărești - apare numele Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu. Același nume este consfințit și de fiica sa în 1992, în Cu vântul înainte la ediția Agendelor literare „Sburătorul“. Cu același nume o men ționează
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Comunității construită în anul 1921 era înzestrată cu instalații pentru băi de abur, căzi pentru băi medicinale și rituale. Din veniturile gabelei, comunitatea mai întreține clerul, compus din doi rabini și patru hahami. De asemenea, Comunitatea plătea personalul Societății de înhumare „Sacra”. Comunitatea avea în proprietate o manutanță cu două cuptoare și mașini proprii pentru fabricarea de mazos (pască) și de asemenea, diferite imobile provenite din donațiuni sau tranzacții legal.Evreii în viața economică a orașului Dorohoi În martie 1921 s-
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nu conține nici o referire la împrejurările în care cei 50 de oameni și-au pierdut viața, cu atât mai puțin despre autorii crimelor. Observația noastră este că, de fapt, membri comisiei au procedat la identificarea cadavrelor pentru a putea permite înhumarea acestora. De altfel, autorizația de înmormântare a fost înmânată ajutorului de primar, ing.Ioan Pascu, chiar în data de 3 iulie 1940, iar Regimentul 29 infanterie din Dorohoi, la solicitarea comisiei și cu aprobarea Parchetului Tribunalului Dorohoi, la aceeași dată
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Federației că soldatul Iancu Solomon, de 32 de ani, de confesiune mozaică, „mort la datorie pentru țară la 29 iunie 1940” a fost înhumat la 1 iulie 1940 în cimitirul evreiesc, pentru care primăria comunei Dorohoi a emis autorizația de înhumare nr.137563. La 24 iulie 1940, cu adresa nr.422, președintele dr.Isac Axler face cunoscut Comunității evreilor din Moinești că a fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Dorohoi corpul soldatului Iancu Solomon și roagă să fie anunțată familia soldatului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
acestor date este susținută nu numai de instituțiile care le emit ci și de motivația pentru care sunt relatate. Astfel, în procesul-verbal din 3 iulie 1940, scopul precizat al comisiei a fost acela de a emite autorizații care să grăbească înhumarea pentru a împiedica completa descompunere a cadavrelor. În documentul din 30 mai 1941, scopul precizat era de a se face un serviciu divin pentru odihna sufletelor acelora care au căzut în ziua de 1 iulie, precizănd numele a 56 de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
legionară. Expresiile colaborării între cele două forțe politice au fost puține, generalul participând doar la manifestația legionară din 6 octombrie 1940, care trebuia să marcheze o lună de la „marea biruință legionară”, iar la sfârșitul lunii octombrie a participat la ceremonia înhumării, la Predeal, a osemintelor legionarilor asasinați în timpul dictaturii carliste la Vaslui și în alte locuri de detenție politică. Ion Antonescu exprima încrederea în participarea loială a legionarilor pentru funcționarea noului regim. La sfârșitul lunii octombrie 1940, se contura tot mai
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
evreiești, comunitatea are înscriși un număr de 1110 evrei din care, numai un număr de 200 de evrei sunt cotizanți. Numărul funcționarilor comunității a fost mult redus: 5 funcționari în Biroul Central, 5 funcționari pentru spital, 8 funcționari pentru serviciul înhumării, 4 funcționari pentru azilul de bătrâni. În decembrie 1941, Comunitatea cunoaște o nouă organizare. Potrivit unui procesverbal nr.103/ din 2 decembrie 1941, comitetul de conducere al Comunității evreilor din Dorohoi era format din 17 persoane, iar consilierii erau din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]