577 matches
-
Bineînțeles că cea dintâi grijă a guvernului a fost de a dizolva opoziția și de a-și atrage elementele conservatoare din coaliție. Propaganda se adresa, mai ales, tinerilor conservatori. Acestora li s-a ținut următorul limbagiu: — Partidul conservator a fost înjosit prin fuzionarea cu liberalii lui Vernescu; partidul conservator nu numai că și-a pierdut personalitatea, dar nici nu și mai poate pune în aplicare ideile. Liberalii vernescani l-au încălecat, prin urmare singurul mijloc de a reface partidul conservator așa cum
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de o cogniție particulară, în special cu privire la evaluarea negativă percepută din partea altor membri ai grupului. Decompensarea gravă (de exemplu, paranoia evidentă) este uneori remarcată și justifică evaluarea psihiatrică. Se impune și recunoașterea disconfortului, dar într-un mod care să nu înjosească sau să stînjenească pacientul ori să-i reducă progresul în dezvoltarea stăpînirii și responsabilității. Investigația empatică asupra stării emoționale a individului, dacă este necesar prin aluzii subtile de a folosi strategiile de management al anxietății și prin acordarea permisiunii de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Dumnezeu din El, de dragul tău. Ascultă cuvintele Sale cutremurătoare: «Eu însă sunt vierme și nu om» (Ps 21,7). Apropie-te de un tabernacol, acolo unde în aparența sărăcăcioasă a pâinii se află atotputernicul Om-Dumnezeu, Care de dragul tău S-a înjosit în fața ochilor tăi! Tu te preocupi de personalitatea ta, iar El ca să ți-o salveze pe a ta și-a lăsat propria Persoană în dezonoarea Golgotei. Sărmane om, cât ești de redus! Cât ești de orb! Amintește-ți: odinioară, o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cari răspundeau greșit și dovedeau lene sau lipsă de inteligență la studiu, erau scoși din bancă și puși la genunchi într-un colț al sălii. Este demn de notat nu numai pentru că se puteau găsi profesori capabili de a și înjosi astfel elevii, dar, mai ales, fiindcă se găseau studenți cari se lăsau pedepsiți în felul acesta. Da, studenți universitari aveau lașitatea de a se așeza pe genunchi, în fața colegilor lor, iar ceilalți studenți tolerau fără să protesteze. Mai este încă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ne spune dl. Dumitriu despre Eminescu: "Haine tocite, pălăria veche, ghete scîlciate și căscate: uniforma atîtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era lihnit de foame". În continuare afirma: "Crema burghezo-moșierească l-a respins pe Eminescu, l-a înjosit, l-a terfelit, cu disprețul față de cultură caracteristic claselor exploatatoare. Așa a ajuns Eminescu să fie tipul reprezentativ pentru condiția scriitorului în societatea burgheză. Drama lui e însăși drama scriitorului într-o lume unde omul e călcat în picioare" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
smulgeau părul din cap cu ajutorul unui nasture prins de o ață; îți striveau pe rînd fiecare falangă a degetelor de la mîini și de la picioare cu un clește de lemn; îți ardeau cu țigara părți ale corpului, mai ales fesele. Era înjosită, batjocorită demnitatea umană: erai vopsit pe față cu pastă de dinți sau cremă de ghete, ți se punea un colac de WC în gît și erai obligat să reciți poezii de autobatjocorire; dacă aveai deranjat stomacul, cînd stăteai pe tinetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sălile grandioase și grădinile rafinate din cen- tru, lăsând frâu liber unei noi generații de muzicieni, unor tineri care deschideau un nou capitol al scenelor și mai ales începeau să schimbe mentalitățile conservatoare ale oame- nilor, ale căror priviri acuzau înjosind chiar acest drum al trubadurilor de crâșme. Până când marii patroni ai localurilor scumpe să se dez- meticească, micile restaurante de cartier au profitat din plin de această schimbare de generații, lansând vedete în toate colțurile capitalei, Cristian Vasile, cu un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la levierele puterii, cei care pot muta din loc o stradă sau un oraș, cei care pot Împinge dintr-o parte În alta a eșicherului curent sume faraminoase, cei care Încheie diverse contracte sau convenții Între popoare, cei care se Înjosesc, nu Întotdeauna cu farmec, În fața mulțimilor cerându-le votul; realitatea, spune Nietzsche - și el a fost și este unul dintre ultimii profeți ai lumii noastre care și-a pierdut, În general, acest har! -, vine „pe piciorușe de porumbel”! „Lumea, spune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sacrificiu, renunță la iubire! Maiorul vine s-o vadă din când în când. Popazu vine la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește casele fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ce trădător a fost, cum în urmă a înscenat o acțiune a sa la alipirea Basarabiei și cum a rămas nepedepsit, ba chiar decorat de rege, sub guvernul Marghiloman. Pe dânsul această favoare nu l a spălat, dar a înjosit prestigiul Stelei Române 157 și a demoralizat publicul. Ionel zicea în urmă: „Și acum s-ar putea judeca și executa, dar destul sânge românesc a curs ca să nu mai vărs și eu.“ Era o gre șeală.]( Ediția a II-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
politica trebuie făcută de cineva, dar nu de oricine. * Prea mulți cred că a tăinui adevărul nu e același lucru cu a minți fățiș. * A tăinui hoția e la fel de grav cu practicarea ei. * Unii sunt săraci și murdari. * Insulta nu înjosește pe cel insultat. * Prin întuneric nu umblă curajoșii, dar mișună lașii. * Logoreicii își pun în valoare superficialitatea. * Cine ia vorba din gura altuia, crede că poate mesteca orice. * Cine gândește după ce a vorbit, nu dă dovadă de înțelepciune. * Numai cine
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lumina unei gândiri moderne bine cugetate", ca să folosesc cuvintele aceluiași. Atitudinea lui Panait Istrati nu era străină însă de ideile și idealurile aceleiași exaltări umaniste internaționaliste ale unor intelectuali din România care, "nou veniți în literatură", se ilustrau prin a înjosi opera lui Mihai Eminescu, fapt condamnat de Nicolae Iorga într-un articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării trecerii în neființă a poetului. El îi denunța pe acei scriitorii bucureșteni "doritori de senzații neașteptate, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe Promenade des Anglais, la Nisa..." Ei, da, bietul Eminescu nici măcar nu visase asemenea onoruri! Și iarăși, trăgându-l de urechi pe N. Iorga: "Eu n-am timp să mă pun la taifas cu acei domni cari, crezând că mă-njosesc, mă compară cu Terente [...] dar când un Nicolae Iorga, ignorând și falșificând, vine și compară pe Chira cu... "Ghiță Cătănuță", iaca, vedeți, îmi cam sare muștarul în nas și încep să cred că prostia locuiește deseori în Academii". Această impertinență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea „să fie servitoare“. Țigăncile nu rezistau prea mult la noi, pentru că standardele spartane ale mamei - de fiert scutecele, tacâmurile și de hrănit și schimbat bebeluși, fără ca, în tot acest timp, să tragă din țigară sau să ia o dușcă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am fost rege și am dat un răspuns sfinxului pe care monstrul nu l-a putut combate. Toate aceste lucruri există și nu mi le poate lua nimeni cîtă vreme nu-mi pierd memoria. Dacă uit, o, numai gîndul mă Înjosește și mă umple de scîrbă, Înseamnă că n-am fost destul de vrednic să țin minte totul. M-am orbit tocmai ca frumusețea lumii să nu mă Îndemne sa mint și să uit... Da, trebuia să mă orbesc ca să nu mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și după ce mi-am pus veșmintele, mi se părea că nu conteneau harul și însoțirea și evlavia față de Preasfânta Treime, de ziua trecută; mergând apoi la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie și dorind, pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și Preasfânta Treime înfățișându-mi-se ceva mai limpede și îndreptându-mă spre Maiestatea Sa dumnezeiască pentru a mă încredința Ei etc., am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că poate multe cu ajutorul harului îndestulător, ca să țină piept tuturor dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de câte ori poți citi Război și pace într-o viață ? ! Un film, în schimb, îl poți revedea de nenumărate ori... Și cred că emoția fie dispare (emoția are și funcție de informație !), fie devine ceva gen karaoke. Sever Voinescu : Ceea ce nu le înjosește deloc. Citizen Kane sau Godfather sunt marile excepții care pledează pentru ceva mai înalt : că cinematograful e artă, că poate tatona perenitatea, că poate avea o detentă transcedentă. Dar cinematograful real, cel de zi cu zi, cel despre care vorbim
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aștept fata? În ziua aceea nu eram nici măcar obosită, alergam spre munca îndârjită pe care o duc la bun sfârșit cu bucurie și cu tandrețe tocmai ca să te merit - dar și ca să plătesc tot, toate datoriile Mimi care m-au înjosit și scârbit! Nu vreau să-ți poată spune cineva, în ziua când ai să te întorci (căci, după cum te cunosc eu, ai să te întorci, fie și după 25 de ani): „Bătrâna dumitale mamă îmi era datoare cu atât“! Dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zărindu-mi expresia. Îmi pasă! Evident că îmi pasă de noi. Dar să mă duc în fața a sute de persoane și să joc rolul fiului iubitor al... O privește pe Elinor. Ar fi o farsă de prost gust. Care ar înjosi totul. Înțelegi? — Luke... sigur că înțeleg, zic, sforțându-mă să nu las bucuria să mi se infiltreze în voce. Dacă tu asta vrei, eu sunt perfect de acord. Nu-mi vine să cred. Sunt salvată. Sunt salvată! — Vorbești serios? Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În același timp, colegii și jurnaliștii din avangardă ridicau din sprâncene, Îngrijorați pentru traiectoria oscilantă a carierei mele: „Cum e posibil ca după greci, Shakespeare, Brecht, Cehov sau Strindberg să ajungi la Jacques Demy? Nu ți se pare că te Înjosești?“. Nu mi se părea. O dată chiar m-am Înfuriat când, după un spectacol, niște „simpatizanți binevoitori“ mi-au adresat cuvinte ca acelea de mai sus. Le-am răspuns că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră nesimțitoare, față de aceste
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Minister! Bine înțeles că după plecarea mea de la Culte decizia a fost imediat anulată, dar mai târziu am avut satisfacția să aflu că profesorul A. Popa , energic și integru ardelean, a reușit să-l convingă pe generalul Antonescu că Gherontie înjosește episcopatul românesc, astfel că l-au silit să-și dea demisia. Nu se poate spune însă că numai în acest domeniu întâmpinam dificultăți. Peste tot, în toate direcțiile, aceiași oameni înrăiți, crezânduse tabu și inegalabili. Ion Marin Sadoveanu, satrapul Teatrului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră nesimțitoare, față de aceste
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
conduceau. Legionarii n-au fost naziști. Ei au fost o formație naționalistă cu profund caracter creștin. Ei voiau să ridice România la nivelul cultural, industrial și de civilizație la care se aflau atunci Germania și Japonia și nu căutau să înjosească sau să subjuge alte neamuri. Ei voiau ca cele mai oropsite clase sociale din România să fie ridicate la o viață demnă. Ei voiau să facă dreptate socială. . Să nu uităm că marea majoritate a legionarilor erau oameni cu studii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]