638 matches
-
sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
p. 140. </ref> Tudor Vianu afirma: <ref id="20"> 20 Vianu, Tudor , op. cit . , p . 269.</ref> Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasă, care avea "atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri, că a trecut biruitoare. Eroul este urmărit la seminarii, controlat permanent, ca nu cumva să flirteze cu colegele. În ciuda faptului că nu simte nicio atracție pentru speculațiile intelectuale, Ela frecventează cursurile de filozofie, ca să fie tot timpul lângă soțul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
sale, vecinii, oameni pe care doamna Reilly nu-i văzuse de ani de zile. Toți telefonaseră. De fiecare dată Ignatius își închipuia că e domnul Levy, dar apoi o auzea pe mama lui răspunzând prin cuvintele ce deveniseră un refren înlăcrimat: — Nu-i așa că-i îngrozitor? Ce-am să mă fac? De-acu’, numele nostru-i ruinat de tot! Când nu mai putea îndura, Ignatius ieșea din cameră în căutarea unui Dr. Nut. Dacă din întâmplare o întâlnea pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
otrăvească soțul? Nu se putea exclude posibilitatea asta. Oamenii își ucid consorții și pentru mai puțin de atât. Marty se trezi gândindu-se serios la doamna Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
având în vedere că aceste umori lichide se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze cu blândețe capul pe genunchii ei. Un câine mai bătrân, și din acest motiv, presupunând că vârsta e nevoită să îndure vinovății mai grele, mai cinic decât cinismul pe care îl are vrea nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rezistent, a înțeles acum două trei zile, cu o lăudabilă sinceritate, că hotărârea finală doar tatăl poate s-o ia, fără să fie forțat de insistențele și presiunile unor terțe persoane, chiar justificate de iubirea filială sau de acea milă înlăcrimată pe care bătrânii, chiar dacă o resping, o trezesc în sufletul oamenilor cumsecade. Nu merg, nu merg și gata, nici dacă mă omoară, bombăni olarul, conștient totuși că aceste cuvinte, tocmai pentru că par atât de categorice, definitive, ar putea arăta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu se simțea în stare să se întoarcă la redacție și toate planurile de a-l muta pe tatăl ei îi fuseseră spulberate, cel puțin pe ziua de azi. După ce uitase numele lui Laurence, căzuse într-o stare de confuzie înlăcrimată și până și lui Carrie îi fu limpede că nici nu se punea problema mutării. În chip straniu, Carrie nu păruse câtuși de puțin afectată de oaspetele care-i rămânea pe cap. Stătea pur și simplu țintuită locului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil, roșu, cu ochii înlăcrimați și cu privirea evlavioasă. Aproape că îl iubea. Se stinsese cu totul supărarea și dorința de a-i stâlci fața. Câțiva pași mai înainte stătea drept, și parcă întinerit, Mașcatu. Iar în fața lui se afla spătarul, așezat pe scaunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar că nu ucid niciodată. Erau doi bărbați foarte tineri, îmbrăcați cu haine amestecate, luate de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului o pânză roșie, care îi punea în evidență ochii mari și înlăcrimați. Fratele lui avea părul negru împletit în multe codițe și cămașă de mătase verde, descheiată la toți nasturii, așa încât să i se vadă talismanele înșirate pe bucăți subțiri de piele. Și restul, însoțitorii fraților, păreau la fel de interesați de aspectul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Alecu fusese mazilit. Întâlnirea cu Zogru a fost doar picătura care a lovit-o în creștetul capului. A căzut în mijlocul străzii, înconjurată de soldați turci, privind năucită în ochii omului care murea odată cu ea, cu ochii deschiși până la refuz și înlăcrimați. 19. Toate iubirile lui Zogru se terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se îndrăgostească îi dădea fiori neplăcuți. A plecat de la Groapă cu Andrei Ionescu, hotărât s-o uite imediat pe Giulia, dar a doua zi era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am privit cerul și simțeam cum viața mă părăsește. Nu-mi vine să cred că voi muri. După câteva ore, sirenele poliției distrugeau liniștea deplină în care mă cufundasem. Rose, nu se poate, Rose! În fața mea stătea Alex, cu ochii înlăcrimați, plini de tristețe și de ură. I am făcut semn să se apropie de mine, și, cu toată puterea pe care o mai aveam i-am spus: Mulțumesc mult că mi-ai amintit cine sunt! Obreja Iuliana, clasa a VIII
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în timp ce-mi prinsese mână și mă întinse la loc pe spate: Nu pleca, te rog! Cuvintele au fost spuse blând și parcă simțeam durerea cu care le rostise. Mă desprind rapid și mă întorc; privindu-l în ochii înlăcrimați și-i șoptesc ușor: Plângi, lacrimile nu te fac mai slab, ele îți curăță sufletul! Pentru moment se uită în ochii mei, parcă încercând să creadă ceea ce-i spusesem, dar, apoi, se schimbă. O ură de neînțeles apăru în privirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și nici fetele bune, dar îngâmfate. Stai jos, a îndemnat-o el, împingând grăbit restul de cărți către capătul canapelei negre și uzate. Alice și-a dat la o parte o șuviță de păr și l-a privit cu ochi înlăcrimați și jenați. Te rog să mă ierți, a spus Hugo, dar cred că ne-am mai întâlnit. N-ai fost la cursul prenatal de la Spitalul de Vest? Alice a dat din cap, surprinsă. Nu-l recunoscuse pe Hugo și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
boțită: era întruchiparea disperării. Hugo a ajuns lângă ea în câteva secunde. — Ce s-a întâmplat? Barbara și-a dus mâna la nas. —Of, nimic. Nimic altceva decât de obicei. —De obicei? a îndemnat-o Hugo. Barbara i-a zâmbit înlăcrimată. —Nu dorm, n-am timp, muncesc prea mult și nimeni de la serviciu n-a avut milă de mine când mi s-a telefonat de la creșă că Isabel este bolnavă și că trebuie să mă duc s-o iau acasă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele Boboc, printre altele, la catafalcul ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi, de a se bucura... Tumultul dorințelor, tulburarea gândurilor lui, greșelile, păcatele, luptele sale înverșunate lăuntric... Disperarea, tâlcul adânc al acestor ani
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sumeriană, mileniu IV î. e. n. : ”Bocet la moartea pastorului Dumuzi ” ” Zac precum juncanu care muge Stau precum oaia behăind după mieluțul ei Glasul lui ce-mi încântă inima l-a năpădit muțenia Câinii stăpânului meu umplu furtuna cu urlete... ” ” Cu inima înlăcrimată Porni departe srepre câmpie; Cu fluieru-i legat de gât El își începe jeluierea... Să cânți un bocet să cânți un bocet, O, câmp, să cânți un bocet, să zici o tânguire Rostească a mea mamă cuvinte de tângă...!” - Hm?! Murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ruga... -Fata, Fata!.. Tie, care m-ai ocrotit o viață, îți deschid inima... înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat!.. Iartă-mă, Fata că ți-am greșit, de multe ori, fără să meriți, iartă-mă!.. murumură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Erai bună și blândă, și iertătoare... erai dreaptă și cinstită, atât cât te lumina cugetul... îți sărut mâna! ”-Ceea ce vrei să faci, tu, omule, nu este pocăință!.. îi șopti o voce din lăuntrul său. Este doar exprimarea regretului de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ierte și s-o odihnească în veci! Dumnezeu ne-a dat viață... Atât cât a dorit El și nu vom ști niciodată de ce a dat unuia mai mult și altuia mai puțin, îl întrerupse femeia privindu-l cu ochi aproape înlăcrimați. - Așa este, doamnă... Nu vom ști, după cum nu știm când și unde ne naștem, întări doctorul spusele ei. Păi, cum se spune, ne naștem când Domnul binecuvântează femeia aceea din casa omului... Plecăm atunci când ne este scris, nu când vrem
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care suntețiprieteni. Nu-mi place acest domn. Îl socotesc capabil de crime. Pica își ridică fruntea de pe umărul lui Ioanide, rămânând totuși rezemată de brațul lui și, scuturîndu-și părul moale care-i cădea à zazzera spre gât, îndreptă ochii albaștri înlăcrimați: - Tată, ai o idee greșită. Gavrilcea nu-i în stare de crime. Dimpotrivă, are idei mari, e un om bun și curajos. - Poți să-mi spui și mie care sunt acele idei? Pica stătu puțin pe gânduri, apoi lăsă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
povesti după aceea că în ziua crimei îl zărise pe Bogdan, la orele șase jumătate seara, aplecat asupra vitrinei "Cărții G. Călinescu romînești". Nu și-ar fi închipuit - spunea el plin de emoții, cu fălcile tremurîndu-i ca gelatina și ochii înlăcrimați, din cauza asta comic fără să vrea - că îl vedea pentru ultima oară și că peste o jumătate de oră Bogdan avea să moară. Că Dan Bogdan fusese suprimat pentru motive politice și de bună seamă din ordinul Mișcării, reieșea din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
2008, Editorial) 188 Umbra care veghează: GRIGORE VIERU sau jertfă pentru Eminescu, limba și poporul român Eram în clasa a V-a, în 1953, când a murit I. V. Stalin "conducătorul popoarelor". Jurnalele cinematografelor (nu exista televiziune) erau pline de înlăcrimații de toate vârstele, din toate popoarele care făceau cozi de km să-și exprime durerea pentru dispariția generalissimului care ne-a trunchiat țARA și ne-a pus sub talpa comunismului. Destul de târziu am aflat adevărul. Imagini durabile pentru un copil
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
dinlăuntrul țării, Grigore Vieru a avut funeralii naționale în Republica Moldova tocmai pentru că a știut că 190 "eliberatorul popoarelor" și imperiul sovietic au atentat cel mai mult la ființa noastră națională. La moartea lui Grigore Vieru nu au fost coloane de înlăcrimați ca în 1953. Asta, pentru că plânge... LIMBA ROMÂN|. (MERIDIANUL, An XI, nr.4 (783), joi, 29 ianuarie 2009, Editorial) IN MEMORIAM: CONSTANTIN CIOPRAGA sau modelul Pe 2 februarie (la prânz) a încetat din viață modelul modelelor de profesor de limba
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373), în fața acceselor de furie convulsive ale Apostatului, îmbarcându-se la Alexandria Egiptului pentru exil îi întărea pe creștinii înlăcrimați spunându-le: Nu vă fie teamă; este un noruleț care va trece curând. Și norulețul a trecut: l-au văzut trecând soldații care luptau la Ctesiphon, în Persia. Împăratul combătea creștinismul cu mai multă liberalitate și cu mai multă imprudență
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întoarcă analfabetismul și copii satelor să fie lipsiți de școlile medii și superioare, datorită taxelor, tinerii și părinții lor să rămână fără locuri de muncă, iar cei nevoiași să fie lăsați la cheremul bolilor. Și ne am despărțit, îmbrățișându-ne, înlăcrimați, dânsul nimerindu mi fruntea , pentru ultima oară, cu barba lui de patriarh. Intr-o zi aflam cu tristețe că, la 12 decembrie 1999, Moș Costache a plecat acolo departe, unde îl aștepta buna doamnă Eugenia încă din iarna anului 1975
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
alte două poeme, Sufleurul (nepărtaș la gloria celor aclamați pe scenă) și Restauratorul de tablouri, text-parabolă, acatist disimulat pentru cei care "cercetează al păsării zbor", ori care: "Îl prind mai bine pe Isus în piroane, / răstignindu-l încă o dată..." Rostirea înlăcrimată a poetului, un fel de monodie, vine parcă din depărtările unui melod bizantin: "Iartă-i, Doamne, pe ei / pentru mocnitul lor talent, / poate că-n careva dintre ei / se irosește-un Rembrandt..." O Colindă despre-o femeie cu cimitirul în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]