657 matches
-
între liniștea veșniciei și zumzetul vremii, obosit, prind rădăcini în pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
între liniștea veșniciei și zumzetul vremii, obosit, prind rădăcini în pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
caldarîm. Atunci cînd nevoile tuturor instauraseră cocina nimănui. O perdițe arhitecturală - infernul unei rase aparte: cei ce se ușurează acolo unde trăiesc. Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia lui
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
telejurnalelor, un preot oltean aducând a boier speriat de Florin Piersic pe vremea când acesta o îmbrățișa haiducește pe Marga Barbu, înălța spre cer, cu toată cucernicia, o rugăciune în ediție nouă și adaptată: -Doamne-Dumnezeule, zicea, cerșind și cu privirea înlăcrimată Divinitatea, fă ca titlul de campioană să se întoarcă la Craiova! Era atât de tragic-convingător, încât l-am și văzut în închipuire pe Creator, înduioșat și receptiv la o asemenea doleanță, lăsând la o parte vizionarea documentarului de pe Discovery privitor
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
În câteva rânduri, critica poemului se transformă vizibil într-o critică a poeziei. Ion Mircea uită să mai analizeze versurile ce-i stau în față, furat fiind de realizarea unui desen mai larg: un medalion de istorie literară, o evocare înlăcrimată, rememorarea unui episod biografic... Mai mulți autori cuprinși în antologie nu sunt câtuși de puțin comentați prin prisma poeziilor selectate. Dorin Tudoran, Mariana Marin, Grigore Vieru, Mircea Cărtărescu, Dan Laurențiu, Gellu Naum, Ioan Alexandru sunt portretizați, mai bine sau mai
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
mei" că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri... Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Scrisoarea unei profesoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78126_a_79451]
-
și Memorii și mai ales după semnele de acceptare calmă a realității istorice pe care le-a notat în Jurnalul portughez, care, nefiind revizuit de autor, trebuie crezut în sinceritatea lui; după toate aceste semne, Eliade și-a luat un înlăcrimat adio de la personalitatea sa politică și de la trecut” (pp. 385 - 386). Se observă, chiar din rândurile acestea, cu câtă delicatețe tratează Marta Petreu întreaga problemă. Obiect întâi al adulației, apoi al scepticismului cu accente morale, Mircea Eliade trebuie înțeles, pe cât
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
o tonifice, s-o remonteze pentru următoarele trei-patru zile, amînînd prăbușirea, dezastrul și totodată chemîndu-l apropiindu-și-l pas cu pas. Mai multe erau totuși nopțile cînd, din drumul cu mașina aluneca direct, într-o transă a acuplării violente și înlăcrimate, prin care întrevedea și chema iubirea, pe bărbatul multașteptat, uitînd de treburile de acasă și de copii, de obligațiile ei de profesoară și directoare. Îi era de ajuns să vorbească pe mobil cu copiii, să-i îndrume cu indicații dictate
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
dureroase pe care a suferit-o. „Pentru mine, a face aceste fotografii reprezintă cea mai bună modalitate de a înfrunta experiența-propriile mele forme de catharsis”, a declarat el pentru Irish Times. Imaginile sale puternice îi surprinde și pe fiii săi, înlăcrimați, luându-și la revdere și, de asemenea, o fotografie cu el, întins pe masa de operații, luată de la distanță. A cerut să fie lăsat, astfel, să își vadă dificila experiență, dintr-un unghi diferit. Seria de fotografii a fost premiată
Şi-a filmat propria operaţie pe cord, chiar de pe masa de intervenţii chirurgicale () [Corola-journal/Journalistic/60198_a_61523]
-
de un umor negru care cu siguranță că i-a plăcut lui Șerban Mihăilescu, faimosul Michi�, vizat îndeobște de acest articol: "Dricul luxos se tîrăște lent prin poarta dinspre Palatul Victoria. La ferestre, miniștri, funcționari, secretare, sepepiști, directorime. Cu ochi înlăcrimați sau discret ascunși după lentile fumurii, urmăresc cortegiul care se oprește în curtea guvernului: "Uite dragă ce mort frumos!" suspină o dactilografă mai simțitoare. "Era băiat bun, cine ar fi crezut." Îi răspunde închizînd termopanul un domn de la Corpul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
o plastilină, asumat, în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
este și el gata să depună mărturie despre hărnicia stăpânului de altcândva. Când îl privesc, când îi ating coarnele ținute cândva de mâinile tatălui meu și Domnul Pătra lasă privirea în jos pentru a nu i se vedea probabil ochii înlăcrimați, am sentimentul că sunt în Galiciuica, mă văd alături de tatăl meu pe care aveam grijă să-l întâmpin pentru a-i deschide porțile de fiecare dată când se întorcea, seara, de la câmp. Văzându-ne că privim troscotul de lângă plug, ne
Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
nopții. Virginia îl aștepta în pat. Învățase să dea în cărți de la o turcoaică și le întindea pe plapumă. Iar pînă venea el acasă le citea. Cărțile ei spuneau că războiul o să mai țină, cu bărbați la drum și femei înlăcrimate. Tinerii din oraș și din satele din jur primeau ordine de încorporare, peste rînd. Veneau jandarmii la porți cu ele. Despre legionarii arestați se auzea că fuseseră trimiși pe linia întîi. Se mai zvonea că Stelian fugise în Germania. Începuseră
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
300.000 de orfani ai țării în timpul regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. "Șocant. Imaginile filmate, care arată copii legați de pătuțurile lor într-un spital de pediatrie din România, au provocat indignare.", scrie The Sun. The Sun adaugă " Copiii înlăcrimați sunt văzuți cu mâinile și picioarele legate de pătuț, în timp ce personalul de la instituția din România ignoră strigătele lor. Scandalul a apărut după ce mamele au chemat reporterii locali pentru a arăta condițiile din Spitalul de Urgență Buzău. Imaginile amintesc de tratamentul
The Sun: Copiii legați de paturi amintesc de regimul Ceaușescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56889_a_58214]
-
concentrare. Moldova, China, SUA - Pe unde a mai plâns Băsescu După faimosul episod din 2004, când a izbucnit în lacrimi la retragerea din cursa prezidențială a lui Theodor Stolojan, Traian Băsescu a mai avut o serie de astfel de momente înlăcrimate. Unul dintre acestea s-a consumat în vara anului 2008. Atunci, șeful statului a plâns la inaugurarea Casei României de la Beijing, când le-a spus sportivilor că poporul român e cel mai important suporter pe care îl au. La începutul
La Washington a plâns. Va plânge Băsescu şi la Strasbourg? () [Corola-journal/Journalistic/49181_a_50506]
-
precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă să cuprindă;// Descătușează ochiul/ pămîntului și bănuiește/ izvoare care se nasc;// A fi mereu pretutindeni,/ legat de trup
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
și nimic. 2564. Adevărul este stânca de care se lovește valul cunoașterii, pulverizându-se în infinitul eternității. 2565. Adevărul este amintirea nemuririi. 2566. Adevărul este calea speranței ce poate regăsi Moartea. 2567. Adevărul este visul uitat de Dumnezeu în ochii înlăcrimați ai unei mari iubiri. 2568. Adevărul este liniștea mormântală a cuvântului creației ce nu mai suportă minciuna existenței de a fi. 2569. Adevărul va fi mereu, cel care va pierde primul trenul oricărei iubiri. 2570. Adevărul este lacrima speranței de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
cunoscut de unii pe pământ și în cer datorită faptului că ploaia și vântul nu pot descrie în cuvinte sentimentele inefabile unul celuilalt. Astfel, vântul așezat pe un scaun de nori cenușii, îmbrăcat cu o haină rece și cu ochii înlăcrimați, începe să șoptească cuvinte de amor, cu buzele de jar. “Ce frumoasă e zeița sufletului meu; îmi străpunge inima ori de câte ori o văd și mă face să simt o durere covârșitoare, pentru că știu că nu va fi a mea niciodată. Dar
ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pat iar când i-a dat florile mama a strâns-o la piept mai puternic ca oricând și a sfătuit-o să fie cuminte și să-l asculte pe tata. La plecare i s-a părut că mama avea ochii înlăcrimați atunci când a sărutat o. La grădiniță se lăuda tuturor copiilor că va avea și ea un frățior și că abia așteaptă să-l aducă mama acasă. Dar timpul trecea și mama nu mai venea cu Răducu - așa hotărâse ea să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vrea să-i aduca iedul Înapoi, dacă și căprioara ar vrea să mănânce din palmă În fața Împăratului. Căprioara cea tânără și sperioasă, ieși timidă din tufișuri. Anul Nou cânta Întruna, iar căprioara Îl urma cu capul În jos și ochii Înlăcrimați. Și În fața Întregii curți ea mâncă din palma lui, spre uimirea tuturor și bucuria bătrânului Împărat care bătea din palme ca un copil. Într-un cadru festiv, Anul Vechi anunță tot poporul că Anul Nou a trecut toate probele, de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în acest paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli și înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor sau munților natali; dar și cei care l-au simțit și îndrăgit printr-un act, să-i zicem, de voință, mai curând de clarviziune; cei ce l-au iubit, deși spurcați
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]