1,308 matches
-
celor care-mi plac ! Și-apoi mă sărută cu foc ,dându-mi de înțeles că rezultatul final e singurul care contează. Ciorba deja fierbea în clocot ! Mai trebuia decât verdeața ! A stins lumina, și-a scos halatul ,ne-am aruncat înlănțuiți în patul tare și am făcut dragoste nebună în camera roză din spitalul ei particular. Și după un timp destul de lung,ne-am potolit,dar am rămas înlănțuiți ca doi iubiți care nu vor să se despartă. - Te-ai încurcat
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
pe T.: -Să fie-a Domnului pedeapsă?! Cum să te pierzi în lume? Și numele să-ți uiți și să mori, chiar de încă viu te-arăți?! Dar eu? Eu ce am devenit? Sunt purtător a două vieți? În mine înlănțuit cu fiul se simte și tatăl cu ce-a pățit în viață?! Încep să înțeleg ce spune spoveditul ăsta! rostește încet F., secondat de laitmotivul rostit de celălalt: Sunt Nimeni și Nimic. N-am început și nici sfârșit... * Întunericul năpădește
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
și de smerenie în fața Creatorului și au fost iertați. Mare lucru să poți să te smerești și să-ți recunoști păcatele și să fii tu însuți în fața lui Dumnezeu. Vorbirea de rău este generată de invidie și denotă un suflet înlănțuit de duhul necurat și de sinele plin de răutate, vanitate și ambiții. Nu este mai prejos decât curvia sau alte păcate pe care le condamnăm mereu cu atâta vehemență. Prin denigrare poți “aprinde roata vieții” , să aduci vătămare onoarei semenilor
DESPRE VORBIREA DE RĂU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374957_a_376286]
-
o îngână,Îngemănând de-a pururiApus și clar de lună!... IV. CULORILE CLIPEI, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2055 din 16 august 2016. Culorile clipei E crudă iară clipa, dar crește câte un pic; De mâine, naște bobul înlănțuit în spic. Și dulce tulburarea, ca-n ochi de apă lin, În sufletul de marea necazurilor plin ... Puzderie de stele apun în răsărit, Cu aripile grele de zborul ostenit; Perdele moi de fluturi, beție de culori, Ca florile îți scuturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
ești, aievea se preschimbă; Și dacă ar fi anume să te mai naști odat’, Ai învăța din nou ce în moarte ai uitat... Citește mai mult Culorile clipeiE crudă iară clipa, dar crește câte un pic;De mâine, naște bobul înlănțuit în spic.Și dulce tulburarea, ca-n ochi de apă lin,În sufletul de marea necazurilor plin ...Puzderie de stele apun în răsărit,Cu aripile grele de zborul ostenit;Perdele moi de fluturi, beție de culori,Ca florile îți scuturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Tandem Când frunza întomnată se răsucește-n vrie, Iar ochii tăi senini cu drag mă înfășoară Într-un veșmânt de gene, țesute broderie, Atunci, iubitul meu, tu brațul ți-l strecoară Și-nlănțuie-mi mijlocul cu mâinile de vis, Și mângâie-mi obrazul cu degete de nor, Mă poartă-ntr-o caleașcă de dor spre paradis Și lasă-mă acolo de dragoste să mor. Când fulguiește zarea cu floare de zăpezi Și recele
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
de azi, de-atunci! Lasă-mă să-ți cuprind ființa cu brațele panterelor feroce trezite în trupul meu prea-însetat pe care, poate l-ai uitat! Lasă-mă să îți acopăr privirea cu artificiile aprinse-n noapte de licurici înamorați, rătăcitori, înlănțuiți în dansuri de culori și lasă-mă să mă mut în tine cu totul, pentru totdeauna, să îți arăt că împreună vom presăra magie, până-n lună! Referință Bibliografică: Lasă-mă... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430
LASĂ-MĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371847_a_373176]
-
Poezie > Oglindire > TRIST Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce nevoi subjugă firea Și obligă o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Referință Bibliografică: Trist / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371915_a_373244]
-
Tot așa îl sfredeli și-acum, pân-o făcu și gata! Cum la rădăcina Copacului un izvoraș abia susura, își strecură palma-i micuță în firicelul viu ca și-alte dăți. Numai că acum, firava șoaptă venită dinspre apă se-nlănțui pe miezul său de stâncă-de-foc precum o spirală și o amorțeală dulce îi luă în stăpânire ființa. Se strânse tot în propria-i palmă, lăsându-se purtat de curgerea zglobie! Uitase, pesemne, îndemnul Mumei, să nu părăsească mai mult de
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MI-E DOR Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului nu știu de ce îmi crește neliniștea și-mi strânge tâmplele căpătând apoi insomnii biciuitoare îmi înlănțui inima cu amăgiri de vindecare rapidă alternând cu delăsări dezgustătoare dar nu înșel realitatea cu gesturi lamentabile șterg obraji brăzdați de fierbințeala dorului strivind durerea în pumni e doar înșelare grosolană a propriei mele oboseli amărăciuni și dorinți poate că
MI-E DOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372018_a_373347]
-
vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul. Vis păgân... Stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede!... Paradisul ne dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă peste nori, Ne-adumbrește în lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori... Obosiți, flămânzi și goi, În amurgul dimineții, Nu vom da voie tristeții Să pătrundă între noi. Dulce-a verii feerie Cu miros de
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]
-
va sorbi roua de pe petale de mac. Iubire, iubire, iubire vor striga stelele. Dar noi nu vom mai fi. La ceas de noapte ne veți găsi roua pe flori. Numai iubire. Numai iubire! 259 Iubitei Ea, frumoasă ca o iederă, înlănțuită de trupul tău nu mai există. De o vreme sămânța femeii perfecte a învățat să încolțească în rugină schilodindu-se. Toate femeile sunt la fel desenate după același calapod al ultimelor tehnici de frumusețe. Te privesc cu ochii orbi, cu
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe, negre, maro și cenușii... *** Trecut-au anii...Te-ntâlnii pe malul apei argintii Eram ca doi îndrăgostiți, ce-nlănțuiți Mergeam încet, călcând ușor, Nisipul ridicând în zbor, Dar, deodată am simțit intrând în tălpi prundișul galben-cenușiu, Și am strigat, ca și atunci când pietricele azvârleam În apa în care mă scăldam; Înnebunită am țipat: Sunteți aici? Nu m-ați uitat
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
această continuă bâjbâială. Să mă explic: Romanul pomenit mai sus al domnului dr. Gheorghe Chirtoc zugrăvește legendara epopee a ostașilor români, care au luptat în al doilea război mondial pe frontul antisovietic. Este un roman complex, în care autorul a înlănțuit un număr mare de evenimente, printr-o armonioasă „legare” de secvențe cinematografice, dispuse pe mai multe planuri narative. Liantul descrierilor a sudat suita de flash-uri, reprezentând momente de viață trăite în situații extreme, de aventură cu risc maxim, printre
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
-un suspin, îmbrățișări, dulci sărutări, și haine sfâșiate... Au petrecut noaptea iubind cu multă dăruire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans divin, extazul clipei îl trăiesc, el o sărută murmurând: „Pot fi iubirea ta, oricând!” Senină, ochii își mijește, cu un sărut îl răsplătește și îl îmbie cu dulci șoapte: „Vino, dragul meu, la noapte!” Referință Bibliografică: Madame Sans-Gêne
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
TÂNĂR... Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 224 din 12 august 2011 Toate Articolele Autorului Ce tânăr pește mai eram...în spirintenele ape Nisipul din clepsidre îl săream în clipe albe Eram un păstrăv lin zburătăcind silabe Peste cascadele înlănțuite-n salbe. Ce curcubeu înmiresmat jucam în soare Ce nuferi de lumină în umbra serii mă doreau Eram un fluture rănit de-o albă floare Senine vânturi în tăcere îmi cântau. Ce pește tânar am murit Cum mă trăgeau la
CE TÂNĂR... de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371241_a_372570]
-
patului cu picioarele atîrnate. L-a prins în brațe cu voluptate și n a-nceput să-l sărute cu o poftă nebună, că dacă ar fi fost un măr de mâncat..., îl înghițea nemestecat. Cuprinși de fiorii dragostei s-au înlănțuit într-un trup singur. Nebuni de fericire s-au prăvălit unul peste altul în patul de lângă soba cu olane, pe care o zidise un zugrav de pe la Mierea Birnicii. Era tare priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
geniu al râului (poate să ajute dar nu vea), ori este un neputincios de care nu avem nevoie...Cu alte cuvinte... este omul un înlănțuit, condamnat să sufere mânia unui zeu tiran (dramă lui Prometeu în gândirea greacă), sau este înlănțuit din cauza unui zeu care nu îl poate ajuta? Astfel, bătălia tuturor veacurilor se concentrează în jurul modului în care Dumnezeu răspunde la nevoile umane. Este deci Dumnezeu, Dumnezeul meu (adică mă reprezintă), sau este o altă povară pe care trebuie s-
MANTUITI CU ... UN CUVANT! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344875_a_346204]
-
avut sentimentul că forța naturii este mai aprigă aici decât oriunde în altă parte. Câinii urlau în cor cu aerul rece ce sufla printre crengi, iar noroiul mă afunda tot mai mult spre lăuntrul lui înghițindu-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
piatră, iar dunele de nisip înlănțuite, parcă nu se mai terminau. Între dune am văzut beduinii, oameni care cresc capre, oi, măgari și cămile, ducând o viață austeră dar găsindu-și resursele necesare existenței. Magazinele și tarabele de acolo, erau înlănțuite pe aproape un kilometru, pe o parte și pe cealaltă a străzilor. Îți lua ochii multitudinea mărfurilor, dar trebuie să te și tocmești, negustorii dorindu-și maximul de câștig. În Israel există mari diferențe de nivel, Ierusalimul este la vreo
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
la ceva, las-o-ncolo și de dragoste că vine și trece ca o apă... „Dragostea nu vine și trece ca o apă, de fapt maică-sa nici nu știuse ce e dragostea... Dragostea e ceva înălțător, divin, care te înlănțuie cu puterea ei toată viața. „Ah, domnule Mihai, cum nu te-am cunoscut altădată că fugeam ca doi nebuni în lume, ca rătăciții, ca ră-tă-ci-ții pe pământ, ca Paul și Virginia...” Vaiii, cât de ridicolă putea să fie, să se
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
orbește Nu te găsesc și simt că spaima-mi crește Din dulce somn înrourată m-am trezit Iubitul meu, iarăși m-ai părăsit? Creatorul : 52 -Chemarea ta-i în așteptare cuibărită Fără să știi că ești atât de mult iubită Înlănțuie-mă cu brațele pe după gât Și lasă-mă prelung să te sărut! Terra: 53 -O ploaie-mi ești! Pe fierbințeală când Te dezlănțui, Tu Iubite, rând pe rând În mine se deschid într-un adânc și cresc Cântări cu totul
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
cu arome, De mere-mbujorate ca-n Eden, Sau alte dulciuri policrome, Și inima-mi scrie-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-mi picură în suflet dor, Valsuri mă-nalță în zboruri, Ce tainic mă pătrunde un fior! Mă-nlănțuie-n pasteluri jucăușe, De frunze ce pică pe alei, Îmi dă să sorb din căușe, Apa vie din izvorul ei. O vrajă fără vrere mă cuprinde Și plâng și râd că-i toamnă iar, Îi spun un bun venit și
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
-o pe naivul. Sala s-a cufundat în liniște. - Heeeeiiii!!!, exclamă tare profesorul Grănicescu deodată uluit. Matale mă copii pe mine!!! Moment în care toți colegii au inundat încăperea cu hohote de râs. S-a iscat gălăgie, râsetele s-au înlănțuit și s-au spart zgomotos de pereți, iar pe fața Ceciliei se zărea deja policromia tuturor emoțiilor încercate. Mult temutul profesor Grănicescu ne-a lăsat să savurăm clipa prelungă a comediei, apoi a izbucnit furtunos: - Ieși afară din sală! Hai
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]