617 matches
-
deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș așezat într-un colț, alături de divanul acoperit de un pled flenduros. Îi priveam din pragul ușii cum se mișcă înlănțuiți și el îi șoptește ceva și ea râde nedumerită. „Ia ascultați-vă-ți aicișa“, le zicea Rodica Dumitrescu. „Terminați-vă-ți cu chestii d-astea.“ Dar n-apuca să spună mai multe pentru că Iuliu Sofronie se deda iarăși jocului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crea fantome sau imagini amăgitoare, adevărate capcane în care cad și sunt distruse vieți omenești. Cei pe care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității, unde domnește teroarea; așa se întâmplă cu Io din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre, de arătări, de fantome, urmărită de eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul grumazului meu, iar buzele de jar s-au contopit cu ale mele... Inimile băteau gata să iasă din piept. Nu știu cât vom fi rămas așa înlănțuiți, când din apropiere am auzit șoapta Sevastiței: --Să mergem. Ne așteaptă sfinția sa... Zâna nu a tresărit, ci s-a desprins ușor din brațele mele. Luându-mi mâna, mi-a șoptit: --Să mergem, dragule. În timp ce pășeam spre biserică îmi spuneam: “După cât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sfinția sa și Sevastița”... Când m-am simțit stăpân pe mine, m-am ridicat și am așteptat până Zâna și-a pus în ordine catrința și iia... “Întreab-o de ce nu-i spune Sevastiței mamă?” - m-a îndemnat gândul de veghe. ... Mergeam înlănțuiți... --De ce nu-i spui Sevastiței cum se spue, mamă? --Așa m-au învățat să-i spun - Sevastița - dragule. --Cine? --Sfinția sa și Sevastița... “Întreab-o dacă știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la mine gândul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21. Domnul a voit pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată. 22. Și totuși, poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri, și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: "Dă înapoi!" 23. Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
răscumpărare și fără daruri", zice Domnul oștirilor. 14. "Așa vorbește Domnul: "Cîștigurile Egiptului și negoțul Etiopiei și ale Sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine și vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănțuite, se vor închina înaintea ta, și-ți vor zice rugîndu-te: Numai la tine se află Dumnezeu, și nu este alt Dumnezeu afară de El." 15. Dar Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule! 16. Toți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
el, că cele optzeci de kilograme ale sale trebuiau să se strecoare, fentând, spre victorie prin rândurile dese, albastre și carmin, ale jucătorilor. Fascinat, Amory a privit pe rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri interesante. Continuă dacă n-ai obosit. — Am observat că atunci când vrei să-ți amâni plecarea la colegiu cu o zi, procedezi În așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mișcă foarte încet. Ea își cambră fesele mai tare decât prima oară. El nu se putu abține și nici nu voia, iar ea înnebuni când îl simți înăuntru. La fel ca și prima oară, au distrus cearșafurile și rămas așa, înlănțuiți și transpirați. Buzz își aminti cum își petrecuse un deget în jurul încheieturii mâinii ei, ca să continue să se atingă în timp ce își trăgeau sufletul. O făcu din nou, dar de data asta ea îi strânse toată mâna, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase încleștată, deschisă”. Apoi, Marduk leagă pe toți demonii aliați cu Tiamat : „Aruncați în plasă, devin înlănțuiți [...]. Puse în legături brațele lor, iar pe Kingu, care fusese făcut șef peste ei, l-a legat” (Enuma Eliș, IV, 100-120 ; cf. 1, pp. 34-35). În textele sacre iraniene (Avesta), ca și în comentariile târzii ale acestora (Datastan i D¹nik
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-i suficientă pentru împlinire. Cum au împărțit lumea asta, totuși, Cain și Abel? Că așa cum spui tu noi suntem proiecția crimei de la începuturile lumii, nu-i așa? Am sintetizat chestiunea într-un textuleț pe care l-am întitulat "Dumnezeu rău înlănțuit" și care sună cam așa, ca o sentință: "Nu dați omul/ pe mâinile oamenilor:/ nu au milă". Cain îl va ucide continuu pe Abel, pentru că primul acționează, în timp ce celălalt meditează, visează, aspiră. Disconfortul și greutățile vieții de pe pământ sunt opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și asemănarea lui Dumnezeu", iar pe de alta, pământul, materia inertă, pe care ne purtăm greoiul trup, în care vremelnic locuiește scânteia divină: sufletul Cerul și pământul; lumina și întunericul, se întregesc unul pe altul, și sunt atât de strâns înlănțuite, în cât excluderea unuia din aceste două elemente, duce la antinomii și la o totală neînțelegere a existenței noastre. Dumnezeu, deci, Își începe opera creațiunii în "lumină" și, prin "lumină" se face, pentru întâia oară cunoscut făpturii Sale, care este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
balene, întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înaintea experienței, adică a inteligenței precoce. Și apoi, libertatea, acel sentiment divin de triumf care ne stăpânește când privim cerul și pădurile, numai în anonimat țâșnește parcă atât de copleșitor din ființa noastră. Asta nu înseamnă, firește, că neanonimii sânt înlănțuiți, ci doar că ei au, vorbind în jargon științific, o genă de adaptare în plus la o anumită activitate publică. Dacă fiul dumneavoastră n-o are, de ce să-l nenorociți atentând la anonimatul lui, în care el e stăpân fericit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un soi de tandrețe, liniștea uluită a bărbaților care-au mers prea departe. Bătăile au încetat, la fel și starea de rebeliune a lui Ahmad. Când tatăl lui a fost externat, el și Ahmad au ieșit din spital cu brațele înlănțuite atât de strâns în jurul taliilor încât arătau ca și când ar fi compus un singur om. Tatăl lui a fost acolo atunci când Ahmad și-a închinat viața jihad-ului, războiului împotriva necredincioșilor. Tatăl lui a fost cel care l-a trimis după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de câte ori buzele ei / roșii de fragi / cu sete m-au robit / Nebănuite fântâni de șoapte / și visuri mi-a dăruit / În nopți cu rouă cântând / m-a trimis acasă / doar cu pletele-i de vânt / Eu am tăcut cu sfială/ înlănțuit de simțuri / vrejuri pâlpâitoare.“ (Izvor) Ne frapează, de data aceasta, nu numai virilitatea inepuizabilă a autorului (sau a personajului liric în care el se proiectează), ci și infidelitatea lui, recunoscută fără nici o ezitare. Azi o grădină, mâine o pădure - nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mine până la metrou. Mă duc la Union Square. Prin poarta de fier forjat ieșiră din micul parc, mergând spre vest pe lângă Casa de Întâlniri a Quakerilor și apoi pe lângă clădirile reci din piatră așezate mai În spate printre copaci. Burțile Înlănțuite ale tomberoanelor. Unul dintre lanțuri avea chiar o teacă. Și erau câini, și mai mulți câini. Îngrijire devotată de căței - de către copii de școală, de către femei cu destul de mult stil, de către anumiți homosexuali. Ai fi spus că numai eschimoșii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ne vizita și plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană, când m-am întors acasă am aflat că a murit Ostiță. Suferința mea nu poate fi descrisă în cuvinte. Nebunul era copilăria mea înlănțuită, acum eram eliberată. Ce poți face cu o libertate neașteptată? Aș fi vrut să-l întâlnesc acolo, mereu, cu mâinile adânc înfundate în buzunare, cu capul descoperit. Cu ochii pândalnici, ca o pasăre de pradă. El era decorul sumbru al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
general. Huțulii Noi sîntem urmașii dacilor liberi, asemănători cu cei pe care îi puteți contempla pe basoreliefurile de pe cunoscuta Columnă și pe metopele de la Tropaeum Traiani, dar ținem să se știe că înaintașii noștri munteni n-au fost îngenuncheați sau înlănțuiți vreodată și nici trecuți prin foc și sabie nu au fost. Noi sîntem stăpânii munților, văilor și ai plaiurilor înalte de la izvoarele Siretului, Ceremușului, Sucevei, Moldovei și Moldoviței cu tot cu Zânele cele bune, cu Duhurile rele, cu jocuri de Iele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
le fu mirarea când o văzură pe Rafira alergând spre Vișinel cu brațele deschise, de parcă ar fi vrut o dată cu prinderea băiatului, să cuprindă tot cerul și pământul din jurul lui. El o întâlni la jumătatea drumului, o îmbrățișă și apoi așa, înlănțuiți, se pierdură pe străzile ce duceau spre marginea orașului. Cei doi soți aveau o vagă bănuială: era posibil ca Rafira să se fi aflat în preajma casei lor încă de la ceasul când ochii nopții nu se închiseseră și pe geana Dealului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
muncitoare textilistă la „Tânăra gardă” - dar și aici este persecutată, izolată iar cei de la securitate o convocau discreționar la orice oră din zi sau din noapte. După ani, autoarea încă nu poate uita urletele celor schingiuiți, nu uită târșâitul picioarelor înlănțuite, nu uită deținutul zidit de viu în celulă, nu uită femeia deținută cu ochiul stors, ori simulările de execuție prin împușcare și alte orori și atrocități. Nu uită că a dat o declarație să nu divulge nimic din ce a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse o căldare cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tencuielii a rămas aceeași nuanță de galben. Ziua este pe sfârșite, lumina devine tot mai slabă, dar rezistă încă pentru noi doi, care de o bună bucată de vreme stăm afară și ne vedem încă, doar culorile hainelor și mâinile înlănțuite sunt puțin mai întunecate. Vroiam să spun ceva, dar tac, prins de amintiri. Stăm sus pe o treaptă de marmură, cu spatele sprijinit de gard. Din această poziție, împreună cu prietenii mei am văzut multe dimineți, dar nici un apus. Și în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]