13,210 matches
-
e, trebuie să mergi mai departe. Ca rechinii. În clipa cînd te-ai oprit, te-ai Înecat. Și se pare că Norman a priceput imediat ce vrea să zică, fiindcă s-a mulțumit să dea doar din cap și să-i Înmîneze cărțile. De atunci Încolo, ori de cîte ori sosea cîte o nouă tranșă de cărți, rupeam repede hîrtia de ambalaj, căutînd romanul lui Jerry Magoon. Miracolele chiar se Întîmplă - eram sigur de asta. De fapt, acest lucru mi se adeverea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că doamna Bellairs se uita și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai multe etaje al studiourilor, când ea ieșea din hotelul londonez. Cadrele apropiate cu genunchii și mâinile ei, cu suprafața interioară a coapselor și comisura stângă a buzelor i le-am făcut eu, fără probleme, la copiatorul din biroul meu, înmânându-i pachetele cu imprimate de parcă ar fi fost fragmentele unui ordin de execuție. În apartamentul său, l-am urmărit cum confruntă detaliile corpului ei cu fotografiile unor răni grotești reproduse într-un manual de chirurgie plastică. În viziunea sa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
după miros. După ce Manson a terminat salata, ne-am așezat la masă. - Stai puțin, era să uit, am zis eu, ridicându-mă. Am luat rucsacul de pe hol și am scos din el o pungă. - Asta-i pentru tine, am zis înmânându-i-o. Din România, am fost acolo săptămâna trecută. Manson a început să scoată ce-i adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr, niște telemea de oaie și o sticlă de țuică. - Mersi mult, bă, dar chiar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Shuoke, după care îi făcu unui chelner un semn discret. Peste câteva secunde, omul apăru cu nota de plată. Shuoke își scosese deja sub masă cartea de credit și, înainte ca Suki să poate face sau zice ceva, i-o înmână chelnerului, care dispăru cu cartea la fel de repede cum apăruse cu nota. - Mersi, zise Suki. - Eu îți mulțumesc, răspunse Shuoke. Chelnerul cel rapid îi înapoie cartea de credit și Shuoke și Suki se ridicară de la masă. Shuoke își pipăi buzunarul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trebuia să întâlnesc pe cineva, care poate nu avea nici o legătură cu gara asta, ci trebuia doar să coboare dintr-un tren și să plece cu altul, așa cum ar fi trebuit să fac eu, iar unul dintre noi trebuia să înmâneze ceva celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de obicei? Iar dacă nu se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai mare dintre copii. Toată săptămâna am făcut fapte bune. Suntem de-a dreptul obosiți de-atâtea fapte bune. Domnul J.L.B. Matekoni chicoti. — În cazul ăsta, meritați niște dulciuri. Îi înmână un pumn de bomboane băiatului celui mai mare, care le primi politicos, cu ambele mâini întinse, așa cum cerea tradiția botswaneză. — Să nu-i răsfeți pe copiii ăștia, îi strigă Mma Potokwane de la fereastră. Sunt niște copii foarte răi. Copiii izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care o admira, femeia care credea în valorile tradiționale botswaneze și care n-avea timp să se dea mare. — Și mie-mi place inelul acela, interveni el. Vă rog lăsați-o pe Mma Ramotswe să-l încerce. Inelul fu înmânat lui Mma Ramotswe, care-l puse pe deget, apoi îi întinse mâna domnului J.L.B. Matekoni, să-l studieze. — Ți se potrivește de minune, zise el. Ea zâmbi. Dacă acesta este inelul pe care vrei să mi-l cumperi, voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
merg acolo noaptea, dar în timpul zilei e cu totul altă mâncare de pește. — Acum? întrebă Mma Ramotswe. Ați putea veni acum? Da, n-am nimic de făcut, răspunse Mma Potsane. Pe-aici nu prea se-ntâmplă nimic. Mma Ramotswe îi înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care americanii adesea nu le văd, deși ele sunt întotdeauna sub nasul lor. Mma Ramotswe puse cana de ceai pe masă și se căută în buzunarul rochiei. — Am găsit și asta, spuse ea, scoțând fotografia de ziar împăturită și înmânându-i-o secretarei. Mma Makutsi despături bucata de hârtie și o netezi pe biroul ei. Se uită la ea cu atenție câteva momente înainte să ridice privirea spre Mma Ramotswe. — E veche, remarcă ea. Era aruncată pe-acolo? — Nu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
servitorilor. Acolo se putea ajunge ușor dacă o lua pe aleea dosnică din spatele proprietății. Atunci va fi momentul să stea de vorbă cu ele și să le dea bancnotele nou-nouțe de cincizeci de pula pe care Mma Ramotswe i le înmânase seara trecută. Unchiul vru s-o însoțească, iar lui Mma Makutsi îi fu greu să-l convingă că poate să meargă și singură. Ar putea fi periculos, o preveni el. Ai putea avea nevoie de protecție. Îi înlătură obiecțiunile. — Periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să oprească șuvoiul care țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești nebun? protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte câteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lângă toc). Toate astea, deci, i‑au fost Înmânate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia de țigări „Morava“ ori Politika ilustrată În care dezlegase parțial un careu de cuvinte Încrucișate. Urma apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nici macar nu trecu prin golful lui Farepíti, ca și cum ar fi vrut să dovedească în acest fel ca munca lui nu va începe cu adevarat decât în ziua când Marele Maestru Constructor va hotărî să lanseze vasul și să i-l înmâneze. Totodată, era și foarte concentrat în studiul tatuajelor care acopereau corpul bestiei și care constituiau singură pistă de care dispuneau pentru a-și face o idee despre locul de origine al acestui popor de sălbatici. Atât Miti Matái, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să își dezvăluie orice alt talent ce le-ar fi putut face viața mai plăcută unor oameni în fața cărora se află o călătorie lungă și plicticoasa. La încheierea ineditei ceremonii, la carenu fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se retraseră ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele văzute și auzite, iarla sfârșitul acestui interval de timp depuseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lasă că fustița din frunze și flori să-i alunece până pe nisip, rămânând complet goală în lumina tremurătoare a focului. Apoi lua o centură pe care și-o împletise singură din pene colorate, și-o puse împrejurul mijlocului și îi înmâna capetele lui Tapú Tetuanúi, care se află la dreapta ei. — Fă un nod, îl ruga. Acesta se supuse. Maiana se întoarse apoi spre Vetéa Pitó și spre fascinatul Chimé. —Tu pe al doilea. Și tu pe al treilea. Aștepta până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită. E numărul de telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny”. Mănușa de piele moale, parfumul ei de trandafir, sunetul vocii ei, toate îți spun „Sună-mă”. Oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un reportaj despre traficul rutier, o imagine în direct a unei camere de luat vederi de pe o autostradă și vocea comentatoriului, înainte de toate astea producătoarea va însoți peria de scos pete înapoi în camera verde. Producătoarea de platou îi va înmâna microfonul fără fir spilcuitului cu „ Investiții video”. Îi va spune Roții de Fitness: „Vă mulțumesc că ați venit, dar ne pare rău. Avem prea mulți invitați, și emisiunea s-a lungit...”. Și va pune agenții de pază s-o escorteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
detectivul zicea c-o să aștepte. Cu tot valul ăsta de noi cazuri, nimeni nu i-a adus nici măcar un singur dosar. Timp de aproape o lună, Cora a văzut băiatul și fetița doar câte-o clipă, doar cât să le înmâneze altui detectiv. Și următorului. Și următorului. Și nu era niciodată limpede cine ce făcea, dar fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat-o de la început. Părul îi miroase a țigări cu aromă de cuișoare. Miss America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să urască anonimatul și sărăcia de care se loveau la fiecare pas. Nici Bica nu era bogată dar Luana vedea poștașul aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea destul de consistentă. Inspirată și perseverentă, fetița apelă la ajutorul bunicii în "afacerea bicicleta". Întotdeauna găsea la ea rezerva necesară. Ca și altă dată, pe bătrână n-o lăsă inima s-o refuze. Întinse Luanei pumnul de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gânduri și în final hotărî: Trebuie să le duci înapoi. Nu pot să fac asta. Abia aștept să le încalț. Nu mai discutăm. Mâine le duci înapoi. Deși i se rupea inima, Luana trebui să asculte. A doua zi îi înmână colegului cutia cu patinele. Damaschin o privi perplex. Ce faci? Nu pot le să primesc. Sunt mult prea scumpe și nu știu de unde ai tu bani să cumperi așa ceva. Mi-a dat tatăl meu. Le-am luat special pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dragă sufletului ei dispăru o dată cu ultimele acorduri ale chitarei. În penultima zi de școală a primului trimestru, la îndemnul Luanei, elevii au cumpărat cadouri pentru colegul de bancă. Darurile au fost încuiate într-un dulap, la cancelarie, pentru a fi înmânate a doua zi. Dimineață, la ora opt, când trebuiau să înceapă orele, Luana nu se afla încă în clasă. Mara se agită în bancă, întrebându-se ce s-a întâmplat cu prietena ei. Se auzi o lovitură puternică în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]